07-02-2009, 03:47 PM
Citat:Timpul schimba multe lucruri.Defapt timpul schimba persoanele, locul, vremea, totul. Simt cum pe zi ce trece ma schimb, in rau! O sa ajung oare o ingnoranta care se va uita toata ziua la tenelovele [nu esti ignoranta daca te uiti la telenovele], va fuma tigari pachet dupa pachet, cu berea intotdeuna in buzunar [cum sa tii berea in buzunar? nici macar cea la doza nu are loc... poate tigarile, dar berea te asigur ca nu are loc]?! Care va uita sa vorbeasca in romana[ mai bine spuneai "care va uita sa vorbeasca", caci ar da de inteles ca uita sa vorbeasca romana insa nu si engleza sau alte limbi, si le-ar folosi pe acelea] si sa scoata pe gura numai fumul tigarilor?greseli de tastare, dar se rezolva intr-un final..
Voi uita oare de ce naiba am plecat?Voi ajunge cumva in ultima statie cu trenul[ de ce nu si cu metroul, care e faza cu trenul>.<?]? Oare voi ajunge vreodata unde am vrut dintotdeuna sa ajung? Oare s-a curatat mizeria urbana[ nu are logica]? Intrebarile astea mi le pun mereu.
Cuvintele uitate pe banci din Herastrau de toti filozofii invatati, dar ajunsi pe drumuri. Chestii foarte importante aruncate pe geam, uitarea ce se lasa de pe deal usor pe oras, odata cu seara. Femei carandu-si[ am observat ca ai mai facut greseala asta,pune cratima " - ", nu ' ] cu scarba copii in brate fug la magazin sa cumpere cutii de lapte praf.[ de ce tocmai lapte praf, inteleg ca e criza de bani si e mai ieftin, insa puteai scrie doar lapte si gata]
Ratia zilnica. Timpul o ia razna. Vechiul revine la moda. Legile de odinioara revin. Totul este circular. Nu exista sfarsit. Doar inceput. Un inceput care se repeta si nu lasa loc de sfarsit.
Mereu, sfarsitul este lasat pe dinafara. De ce?Um...De ce oare?.
Eh..Stiu deja raspunsul. Este mult prea trist si negru. Azi, ieri, mereu![ ai inceput in ordine descrescatoare,mereu=intotdeauna, deci mai potrivit era "odata"]Sfarsitul este un abis negru care te inghite si uita sa te scuipe la loc!["uita sa te scuipe'', era lasa doar atat, ca "la loc", nu are nici o logica acolo]
Niciodata nu este pomenit, dar este la fel de prezent ca viitorul. Si stii care imi va fi viitorul? Sfarsitul.Pur si simplu. E legea firii. Asa cum vine asa pleaca. Te nasti , iti traiesti 2/3 din viata intr-o lume nebuna, scarbita, in care nu ai fost vreodata fericit.
Si[ nu mai imcepe cu "si" propozitia] brusc simti ca totul are un capat. O scapare, de asceanta [ce inseamna cuvantul asta?>.<, ca in romana nu exista] lume nebuna, ciudata, urata! Si care este? Moartea! Viitorul meu, al tau, si al celorlalti. Toate se incheie cu moartea. Are sens? Ce? Ce sa aiba sens?[ aici e ca si cand ai vorbi cu tine insuti-_-, ai adaugat celalta personalitate a ta in fic?:|]Totul?Nimic? Toate au cel putin un sens..
Chiar daca nu il intelegi.. O sa mori!
Azi mi-ar placea sa fumez o tigare.. Sa vad cum se duce fumul in sus..Si doar sa ma uit la el. Sa-mi doresc sa fiu un fum de tigare si sa ma indrept oriunde ma duce vantul.[ "dar care intr-un final dispare", mai dezvolta propozitiile astea seci]
Pacat ca nu fumez.
ai obsesia sa pui ', in loc de cratima -
ca de exemplu in loc de "intr-o" scrii "intr'o"
sunt niste idei imprastiate, majoritatea nu sunt la locul lor si nu au logica...
puteai sa adaugi mai multa descriere, mai ales la faza cu "moartea", ai macar habar cat de mult puteai sa scrii despre ea?
in "fic" e ca si cand ai dezaproba ideiile propriei tale persoane
sper sa te imbunatatesti>:D< :bye:
P.S: daca te-a deranjat cu ceva ce am spus, da-mi un pm, si sterg postul;;)