Complicat

[Clau~]

Hello, guys~ Aki si Daniel sunt din nou aici, insotiti de Steve si Fuyu~ * tocmai va fac toti patru cu mana * Hope you'll enjoy it~ ^^

Mikky-rock68: Aw, awww~ Ce draguuut~ Nu chiar sluga. :)) Dar... Da, Dany poate fi bitch rau cand vrea. Si un seme dur. Dar... E de ciucalata prin interior~ :o3 O bezea~ Ai sa vezi tu. :*
Kira's Scarlet: Ce draguuut~ Ca ma aperi si sustii~ Ai devenit una din preferatele mele. :)) Si nu stiu cat de adormita ai fost sau daca astia doi formeaza un cuplu. :)) E... complicat. Ai sa vezi~ ^^
Forever Young: Motherfucker too. O.O Exista asa ceva? :)) Nu conteaza. Aw, multumesc ca ma urmaresti~ :o3 Glad to hear that I have another reader. ^^ * huuug * Presimti un DaniAnki? Hmm~ Nu stiu~ :)) Da, stiu... Steve e... O.O MY ZEUS, ahkslddksfhdjh... Mersi de comm~ ^^

Capitolul III


Intarzieri enervante si certuri la serviciu

Soarele deranjant patrundea printre jaluzelele atarnate la geam, facandu-l pe Daniel sa scanceasca enervat. Vru sa isi traga ceva peste cap, insa nu gasi patura. In schimb, deschizandu-si ochii, dadu cu privirea de corpurile a doua fete goale.
- Ce naiba... ingana acesta si isi dadu seama ca iar exagerase prin vreun bar cu privirile galese si paharele de tarie. Se ridica cu greu, uitandu-se din nou la cele doua fete din pat, apoi se intinse si casca zgomotos. Se duse in bucatarie si puse intr-o cana mare niste cafea rece ce ramasese din ziua anterioara. Bau o gura din aceasta, apoi se uita prin frigider; ca de obicei, il inchise fara sa ia ceva de acolo. Mai bau o gura de cafea si ochii ii cazura pe cadranul ceasului ce arata ca e deja noua dimineata.
- Noua! spuse el impacientat si aiurit. Trebuia sa fie la serviciu deja; intarziase o ora. Mai bau o gura mare de cafea si, dupa ce isi facu un dus, o termina de-a binelea. Peste zece minute era deja la usa si, cu o ultima privire fugitiva asupra camerei, iesi din apartament, indreptandu-se spre masina.
Peste alte doua zeci de minute de condus alert, ajunse in fata cladirii si se dadu jos, realizand ca afara e chiar rece. Isi sufla in pumni si isi stranse mai mult jacheta subtire pe el. Vru sa inainteze pe alee, cand zari pe cineva, asteptand dupa stalpul gros de beton din stanga. Cand se uita mai bine, il recunoscu pe Akira, infofolit intr-o geaca groasa, cu gluga trasa aproape peste cap. Daniel isi aprinse o tigara si brunetul, auzind zgomotul, isi ridica privirea spre el.
- Ce naiba faci acolo, in frig? pronunta sec blondul si se uita dur la baiat.
- Te asteptam... Raspunsul lui Akira il enerva. De aceea ura sa faca parte dintr-o echipa. El voia sa lucreze pe cont propriu, sa fie singur; nu avea nevoie de poveri sau tipi stresanti care sa stea dupa el. Insa, cand Steve ii explicase ca ar putea macar sa incerce, accepta asta. Iar acum ar fi vrut sa retraga acel accept, cu riscul de a-si pierde slujba. Trase din nou din tigara si il privi la fel de superior pe Aki, inganand un "tsk".
- Haide la masina, spuse blondul si inainta spre masina, simtind cum frigul trece prin hainele lui subtiri. Din nou acea senzatie cum ca Akira e ca un catelus care abia spune ceva in fata stapanului lui... Dar de ce trebuia sa fie el stapanul? De ce trebuia sa aiba grija de un catelus dezorientat si antipatic cum era Akira? Gandindu-se putin, isi dori sa nu se fi gandit sa i-o traga atunci cand il vazuse intrand in biroul sefilor lui.

:::::: * ::::::

Akira si Daniel stateau in fata acelei case de cateva ore. Brunetul era confuz si nu intelegea; de ce trebuiau sa stea in fata acelei case? Mai ales ca si Daniel era acolo. Daca inainte ii impunea superioritate, acum i se parea ca e un adevarat tortionar. Nu ii suporta prezenta, se simtea stingherit langa el si ura atat de mult ca fusese pus in echipa cu el. De ce trebuia el sa il suporte pe acel manipulator ingamfat? Insa nu putuse sa refuze ceea ce Fuyu ii propusese.
- Haide, macar de proba. Scrii grozav si el e un fotograf foarte bun. Sunteti o echipa buna. Acum nu mai era asa sigur de ceea ce spusese seful lui. Echipa buna?... Da, de-as sti si eu de ce am stat ca fraierul dimineata sa-l astept si de ce astept, tot ca un fraier, in fata unei case! isi spuse nervos in gand Akira si il privi scurt pe Daniel. Acesta fuma o tigara, privind linistit usa acelei case si imprejurimea. In cealalta mana avea un aparat de fotografiat performant, fiind gata sa capteze orice imagine ce era o stire buna. Sau, cel putin, asa credea el.
- De ce asteptam? spuse, intr-un final, Akira, fara sa-l priveasca pe blondin. Daniel se uita scurt la brunet, apoi arunca tigara si verifica aparatul, spunandu-i pe un ton rece si enervat:
- Filam, gasim informatii. Asta se face ca si jurnalist. Auzind cuvintele acelea, Akira mai avu putin si ii dadu una ingamfatului acela britanic, insa se calma, impunandu-si sa nu il bage in seama. Cam greu, insa, avand in vedere ca orice ar fi facut Daniel il enerva. Felul de a fi, de fapt. Il enerva si speria in acelasi timp. Cine era el ca sa ii ordone el? Poate o fi fost mai experimentat in meseria de jurnalist, dar asta nu insemna ca el e chiar nefolositor. Nu? Macar el stia sa scrie bine, spre deosebire de blondul britanic.
- Mi-e foame, ma duc pana la magazin, spuse Akira si vru sa coboare din masina, insa blondul il opri, cu o privire serioasa care ii spunea sa stea acolo si sa nu se miste.
- Stai aici, am putea fi descoperiti. Nu pleci nicaieri, spuse Daniel hotarat, injurandu-l in gand pe Steve; il pusese sa lucreze cu incepatori.
- O sa fiu descoperit pe naiba, murmura pentru el Aki si deschise portiera. Insa, cand vru sa o deschida, Daniel o trase inapoi, Aki fiind acum imobilizat intre corpul blondului si portiera. Iar locul nu era deloc incapator. Simtea respiratia fierbinte a lui Daniel pe ceafa sa si, brusc, parca stiind ca blondinul il priveste furios, incepu sa tremure. De ce tremura?
- Am zis sa nu pleci, spuse maraind, printre dinti, Daniel si inca statea aproape lipit de brunet. Daca era nevoie, avea sa-l lipeasca de acel scaun, numai sa stea acolo. Nu avea de gand sa piarda o poza buna si o stire de prima pagina doar fiindca incepatorul acela incerca sa faca pe seful!
- L-lasa-ma... pronunta aproape imperceptibil Akira, simtind cum vrea sa dispara in acel moment de acolo, sa se faca nevazut, ca acei magicieni care fac anumite trucuri si se evapora intr-un nor de fum. Cand auzi vocea atat de slaba si de intimidata a lui Aki, Daniel zambi malitios, pentru el; la cat de enervant era Akira, macar sa aiba satisfactia de a-l chinui. Cand, insa, vru sa ii spuna din nou ceva rautacios, zari cu coada ochiului o miscare; usa casei pe care o urmareau se deschise. Daniel se desprinse repede de portiera, Akira respirand usurat. Insa era prea tarziu. Ayame Etsuko deja intra in masina, alaturi de mama ei, care era si managerul ei. Daniel injura printre dinti, lovind cu pumnul in geam, apoi isi fixa privirea nervoasa asupra lui Akira.
- Ce? intreba brunetul, usor speriat de reactia lui Daniel. Ce facuse asa gresit?
- Am stat atatea ore degeaba! "Ce?" M-ai facut sa pierd nenorocita aia de poza! Ti se pare putin? Doar pentru ca pe tine te-a frecat... Insa Daniel nu mai putu sa pronunte niciun cuvant, caci Akira il opri, cu lacrimi in ochi.
- Stii ceva? E vina ta! Suspina de cateva ori, fara sa se uite la blond, apoi continua, pe un ton amarat: E doar vina ta. Tu ai fost ala neatent, nu eu! Daca esti asa profesionist, ceea ce ma insel...
- Daca mai spui ceva... spuse amenintator Daniel si il prinse pe Akira de camasa, uitandu-se furios in ochii lui. Era deja satul de prezenta lui si sa il insulte era ultimul lucru pe care il mai putea suporta. Nu ai idee cat de mult muncesc eu, bine?! Asa ca nu o fa pe atotstiutorul! Akira se sperie la inceput, temandu-se sa nu provoace si mai mult furia barbatului, insa, adunandu-si tot curajul, ii spune, tipand la el:
- Iar tu nu o mai fa pe seful! Nu esti seful meu si nu am de ce sa primesc indicatii de la tine! Blondul marai nervos si dadu drumul bluzei lui Akira, scotandu-si o tigara. Aki se ghemui aproape in scaunul lui, suspinand. Sunt satul de el! isi striga in minte brunetul, in timp ce in mintea lui Daniel rasuna la fel de nervos: Nu il mai suport!