Cochetarie criminala

[Clau~]

Hei, all~ Hotarata sa monopolizez cu totul spatiul FF al forumului, deschid un alt fic. Nu stiu cat de geniala va fi prezentarea, dar ideea mie, personal, mi se pare ceva simpatic. Asta daca poti numi "simpatic" ceea ce contine ideea. Cu toate astea, va urez o lectura placuta~ ^^


Varsta minima: 16
Gen: mistery, thriller, action
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: scene sadice
Tipul de comentariu solicitat: Oricare

Cochetarie Criminala

I . Un telefon neasteptat

Biroul era ticsit cu dosare vechi si prafuite, in aer persistand un miros de trabuc si paine ranceda. Geamul mare, prafuit, dezvaluia imaginea orasului mohorat, cerul fiind acoperit si lumina cenusie patrunzand lenesa printre orificiile curate ale ferestrei. John statea in picioare, cu spatele la geam si parea ca vede in reflexia paharului ce-l tinea in mana orasul. Un clinchet usor se auzi in camera si vocea secretarei se facu remarcata dupa o scurta pauza; era un ton impersonal, de secretara plictisita.
- Domnule, sedinta de la ora...
- Sa intre, pronunta pe un ton calm, calculat, doctorul si aseza paharul pe tava de pe biroul sau mare. Usa se deschise hotarat si silueta feminina a lui Cher isi facu aparitia in lumina puternica de neon din afara cabinetului. De dupa ea se profila un barbat masiv, cu ochi verzi, linistiti, si un chip frumos, cu trasaturi naive. Doctorul zambi si se aseza pe scaun, apoi ii facu un scurt semn barbatului, adaugand dupa cateva secunde bune:
- Ia loc. Barbatul isi intoarse privirea, ce ratacise pana atunci prin camera, spre doctor si se aseza, intinzand automat mana. In schimb, John si-o retrase pe a lui si se uita scurt la Cher ce intelese mesajul si iesi din camera.
- John Blainwalk. Barbatul il privi o clipa, apoi isi scoase paltonul scump si lua paharul de tarie de pe tava doctorului, sub privirea atenta si masurata a acestuia. Il dadu peste cap, simtind calitatea alcoolului, si puse paharul pe birou. John isi fixa privirea asupra lui, cu un chip neinteresat aproape, si lua paharul, apoi il puse pe tava.
- Si cum ai de gand sa ma vindeci? spuse usor agitat omul din fata lui. John il privi un timp, cu aceeasi privire ganditoare, si ii spuse pe un ton la fel de calculat:
- John Blainwalk. Barbatul din fata lui se incrunta usor si spuse pe un ton enervat:
- Mi-ai mai spus.
- Atunci de ce nu mi-l spui si tu pe al tau? spuse rapid John si observa ca barbatul din fata lui nu recationeaza pe moment; exact cum crezuse. Dupa aproape jumatate de minut, barbatul ii raspunse incurcat, scotocind in buzunar dupa un servetel mototolit.
- Alvin Brent ma numesc. Credeam ca stii asta. Nu asta e rolul tau?
- Ma bucur sa te cunosc, spuse din nou masurat doctorul si zambi prietenos, intinzand mana.
- Am mai facut asta o data.
- Sa te intreb ceva: te grabesti? spuse doctorul cu mana inca intinsa si barbatul, in loc de raspuns, stranse mana lui John. Calmeaza-te si aseaza-te comod. Acum suntem prieteni, nu? Nu ai de ce sa scotocesti dupa vreo arma, spuse doctorul, ochii lui vii trecand de la mana in care Alvin tinea servetelul inapoi la chipul lui aparent calm.
- Nu era o... In fine. Hai sa facem testul acela, declara-ma nebun si...
- Cum a fost ziua ta? spuse, privindu-l, John si se lasa in scaunul lui inalt tapitat in piele maronie.
- Cred ca... Ai un pix?
- Concentreaza-te, Alvin. Nu e nimic de completat. Cum a fost ziua ta? spuse din nou doctorul cu aceeasi rabdare si calm in voce.
- B-buna. Asa cred...
- Mhm... Interesant... spuse doctorul prefacandu-se total deranjat de recatia lui, in timp ce ochii lui inregistrau toate miscarile acestuia. Pari bine, ce pot spune.
- Multumesc. Dar formularul? spuse usor incurcat Alvin si se foi nelinistit, rotindu-si privirea prin camera.
- Iti sta bine cu acea cravata.
- Acum nu ar trebui sa plec?
- Dar formularul?
- Ce formular? Ai un pix, apropo? intreba confuza Alvin, ochii doctorului stralucind usor.
- Mi-a parut bine, Alvin Brent, spuse John si se ridica, intinzand mana.
- Dar pixul? Nu conteaza. Esti mai nebun ca mine, oricum... raspunse enervat pacientul si se ridica, strangand mana lui John. Isi lua paltonul inchis la culoare si iesi pe usa. John ramase in picioare, zambind inca amical si, numai dupa ce auzi vocea lui Cher urandu-i drum bun lui Alvin, se aseza oftand si scrise ceva in carentul sau cu notite. Miscari nesigure, nesiguranta spatio-temporala, o usoara nerecunoastere a personalitatii, poate o psihoza datorata stresului, impulsivitate inconstienta...
- Deci? intreba Cher stand in pragul usii imbracata in costumul ei in stil office, croit pe trupul suplu.
- Nu e prea greu sa-ti dai seama ca sufera de inadaptare. Ori o posibila bipolaritate.
- John, esti sigur ca ai facut doar o facultate de psihologie? spuse aproape chicotind femeia si doctorul zambi amuzat.
- Mhm... Nu chiar. Am citit, in plus, si cateva romane politiste.
- Ah! Uitasem. Apropo de politie, au sunat cei de la district. Unul Blake. Te cauta. Ai facut ceva impotriva legii, John? spuse din nou secretara cu acelasi zambet jovial pe chip, folosind propozitii cat mai scurte cu putina voit; stia ca John nu va fi atent asupra unei fraze prea lungi fara sa se piarda in gandurile lui.
- Sa vedem... Am molestat vreo trei fetite si am impuscat un negru in cap, spuse John si isi turna calm un alt pahar de tarie, auzind rasetul amuzat al secretarei.

.:.

Orologiul rasuna in intreaga casa cu putere, indicand ora zece noaptea. John isi deschise ochii ametit si se uita in jur, inca somnoros. Isi dadu seama ca se afla inca in camera lui, cu manualul de psihologie in mana. Cartea arata neingrijita si era partial rupta; filele acesteia fusesera citite si rascitite de acesta, insa ii placea sa-si reactualizeze unele notiuni din cand in cand. Auzi o scurta bataie in usa si isi intoarse instictiv capul spre aceasta.
- Intra, pronunta el cascand usor si se ridica, punandu-si cartea pe birou. De dupa usa se profila trupul unui baiat bine dezvoltat, imbracat doar in niste pantaloni largi de pijama. Brian... pronunta John aproape imperceptibil, in timp ce celalalt baiat inchise usa in urma lui si inainta spre fratele sau ce ramase tintuit langa birou.
- Ai fost baiat cuminte? sopti lasciv baiatul cand ajunse langa el si il saruta pe gat in jos.
- Brian, te rog... ingana printre suspinele de plans John, insa Brian il tranti pe patul de o persoana si se puse deasupra lui.
- Fii tacut. Ori mami si tati vor fi foarte suparati pe tine, pronunta in soapta Brian si John inghiti in sec, inchizandu-si ochii plini de lacrimi.

.:.

- John, ma asculti? intreba Cher si facu un semn cu mana in aer prin fata barbatului. Statea pe scaunul lui, ochii lui albastri privind in gol, in timp ce parul saten stralucea apatic in razele soarelui cenusiu. In mana avea paharul sau de tarie si parea ca vrea sa-l sparga aproape, din inclestarea degetelor. Iti trebuie o pauza. Sa stai printre atatia nebuni cred ca te afecteaza si pe tine.
- Nu sunt nebuni, Cher, spuse oftand doctorul si bau ultima gura de whiskey.
- Nu toti, replica zambind secretara si se ridica de pe scaun.
- Azi e intalnirea cu politistul?
- Ihm...
- Chiar vrei sa mergi?
- Nu stiu. Voi iesi din biroul meu. Spune-mi tu. Vreau sa merg?
- Nu sunt sigura, spuse zambind inteligent secretara. Nu cred ca vrei sa mergi. Dar, atunci, de ce te duci? John privi putin paharul, amintindu-si de felul in care Alvin bause din el si isi insemna in carnetelul lui. Un tremur incontrolabil si inconstient in relatie cu lucrurile reale si palpabile; incoerenta miscarilor si a gandurilor. E acel politist, nu? Acel Blake. John o privi pe Cher zambind multumit si ii spuse, ridicandu-se:
- Daca nu as sti ca imi esti eleva, as spune ca tocmai am descoperit un nou geniu in psihologie.
- Il cunosti? Cineva din misteriosul tau trecut? continua femeia si il urmari cu privirea in timp ce isi incheia atent vesta si isi lua paltonul.
- S-ar putea sa ma insel.
- As vrea s-o vad pe asta, John. As vrea s-o vad... murmura mai mult pentru ea femeia si John zambi, sarutand-o pe blonda pe frunte.
- Ce ti-am spus eu cand ne-am cunoscut, Cherry?
- Ca rujul de culoarea ciresii sta bine cu un machiaj simplu si ca trebuie sa am rabdare cu tine.
- Stiam ca intotdeauna sfaturile legate de moda prind mai repede la femei, replica grabit John si iesi din cabinet, mergand cu pasi usori pe holurile cladirii ce parea mai pustie ca oricand.