[Yaoi] Orasul Ruina

[MiraA]

Capitolul 3

Chris urca scarile doua cate dou pana cand ajunse la etajul cinci. Incepea sa prinda din nou puteri, gandi, in timp ce se indrepta catre usa lui pe holul aflat in semi-obscuritate. Inainte sa deschida usa si sa intre, se intreb din nou de cate ori ii amintise administratorului ca becurile trebuie schimbate sau ca liftul se stricase. Adevarul era, ca nici macar nu-si mai aducea aminte. In orice caz, trecuse destul de mult timp de atunci.
Cheia de phedonita rezona cu incuietoarea si usa se deschise.
Animalul lui de casa, Buzz-iepurasul de praf- aluneca pe podea spre el. Daca nu s-ar fi uitat cu atentie nici macar nu l-ar fi observat pana cand nu ar fi ajuns langa picioarele sale. La fel ca orice iepuras de praf, Buzz se asemana cu o scama uriasa de un gri incert. Niciuna dintre cele sase labute ale sale nu facuse vreun zgomot in timp ce el aluneca linistit pe podeaua de gresie a holului de marimea unei cutii de pantofi.
-Buna, Buzz. Chris se apleca, lasandu-l pe micul animal sa se catere la el pe mana si de acolo, in sus pe umar. Cand se aseza comfortabil, isi prinse labutele din fata in perciunii lui Chris si incepu sa traga de ei, scotand din cand in cand cate o chitaitura sonora. Chris zambi. Isi desculta papucii si intra inauntru, mangaindu-l absent cu o mana dupa urechi sau dupa locul unde ar fi trebuit sa-i fie urechile, caci, in acel moment, singurul lucru ce putea fi observat dincolo de blana pufoasa, era prima pereche de ochi -cea de zi- de un albastru la fel de limpede ca si cerul in amiaza mare.
-Nu o sa-ti vina sa crezi ce zi am avut azi. Chris intra in bucatarie si deschise usa de la frigider. Se uita inauntru si stramba din nas. Trebuia sa-si aduca aminte sa faca cumparaturile mai des. Cauta printre cutiile goale de pizza, pana ce gasi farfuria cu pastele ramase din seara precedenta. O scoase afara, impreuna cu o sticla de vin, pe jumatate goala. Isi turna un pahar, lua farfuria in mana si se indrepta spre terasa deschisa.
-Giggy a fost omorat in noul meu sarcofag. Bine, nu era tocmai al meu, dar intelegi ce vreau sa spun. A fost un dezastru. Nu numai ca a trebuit sa fac fata politiei, dar a trebuit sa discut si cu un vanator de recompense.
Buzz marai vesel si se aseza mai confortabil pe umarul lui.
-Daca stiam ca voi avea atat de multe batai de cap, nici macar nu ma mai ridicam din pat azi dimineata.
Cu cateva luni in urma, Chris incet sa-si mai faca probleme in ceea ce priveste monologurile sale cu Buzz. Nu mai credea ca sunt un indiciu clar al degradarii sanatatii sale mentale si psihice. Avusese probleme mult mai stresate care sa-i ocupe atentia. Cea mai importanta dintre ele fiind aceea de a-si gasi de lucru si de a se restabiliza financiar dupa dezastru.
Desigur, nu fusese un lucru usor, avand in vedere diagnosticul care ii fusese pus de psihiatrii de la Institutul Academiei Para-arheologilor. Faptul ca, mai nou, vorbea cu animalul lui de casa, i se parea cel mai normal lucru din ultimile luni.
Dezastru din Orasul Ruina din urma cu jumatate an, nu numai ca i-a mancat toate rezervele financiare, dar aproape i-a distrus si cariera.
Si acum, dupa atata timp, i se ridica parul pe ceafa cand isi amintea de acea zi blestemata.
Plecase in expeditie cu un grup de arheologi, insa unul dintre ei se aventurase in afara ariei cartografiate. Trebuise sa mearga dupa el. Era de datoria lui sa se asigure ca toti membrii expeditiei se intorceau cu bine acasa si in salile de curs. Nu avusese incotro si se aventurase dupa el prin tunelele intunecate din inima Orasului Ruina. Nici macar nu-si putea aduce aminte cat timp petrecuse acolo. Intr-un final il gasise, ascuns in una dintre crestaturile de stanca verde si atat de inspaimantant incat nici macar nu fusese in stare sa comunice cu el. A trebuit sa-l care in spate mai mult din jumatate de drum, pana cand au ajuns la unul dintre tunelele cunoscute. Insa, acolo a avut loc dezastrul. Fiind prea obosit, nu observase capacana psihica de la gura tunelului decat cand fusese deja prea tarziu. Acum era in tunel, iar in momentul urmator cadea in gol intr-un abis intunecat si rece. Itele capcanei, de o complexitate prea mare, chiar si pentru el, ii invaluira mintea si il prinsera intr-un cosmar extraterestru. Banuia ca nu durease mai mult de cateva secunde in viata reala, insa, pentru el, fusese o vesnicie. O vesnicie captiv intr-un loc intunecos si rece din care nu avea cum sa scape.
Cand isi recapata cunostiinta, isi dadu seama ca se afla singur. Fara phedonita, fara arheolog. Gasise drumul spre iesire din pur noroc, dar, imediat ce ajunse la suprafata, se prabusi. Abia cand isi reveni si se trezi in camera sterila a spitalului, afla ca fusese disparut in subteran aproape o saptamana. Mai tarziu, afla si ca arheologul dupa care el se intorsese, il lasa singur acolo si pleca. Nu mentionase nimic de el grupului, asa ca acestia iesira la suprafata si il lasasera acolo, crezand ca inca mai umbla prin galerii. Niciunuia nu-i pasase destul de mult de soarta lui, incat sa verifice. Si, pana la urma de ce sa o faca, medita Chris. Chit ca facea parte din echipele de cercetare, era un om a ruinelor, o unelta al naibii de utila in subteran, dar nimic mai mult decat atat - o simpla unealta.
Cuvinte ca para-trauma si disonanta-psihica au devenit cei mai buni prieteni ai lui si, de asemenea, primele lucruri mentionate in fisa medicala. Niciunul dintre acei asa-zis specialisti nu s-a sinchisit sa vada daca efectiv mai e capabil sa-si faca munca.
Nu, pur si simplu l-au catalogat si l-au facut sa-si piarda slujba din cadrul Universitatii. Neavand ce altceva sa faca, a trebuit sa treaca in domeniul privat si sa-si deschida o mica afacere de consultanta in partea veche a orasului, cat mai departe de capetele rasuflate ale mai marilor universitatii.
Cel putin pana a fost in stare sa-si revina. Din fericire, primele slujbe nu au fost nici grele, nici stresante si a castigat destul de bine, incat sa-si deschida un birou propriu-zis. Apoi, a treia sau Descoperire, asa cum o numeau multi, a reusit, macar partial, sa stearga impresia gresita lasa de doctori in dosarul sau. Chris privi ghemotocul de pe umarul sau si zambi.
Cine si-ar fi imaginat ca un animalut atat de mic si de dragalas, ar putea fi cheia succesului sau din ultima vreme. Daca nu l-ar fi intalnit pe Buzz acolo jos in ruine, niciodata nu ar fi descoperit colidorul de sticla verde ce unea prin subteran orasul Adiante cu orasul Mercer, aflat la mai bine de 20 de kilometrii distanta. De asemenea, nu ar fi descoperit ceea ce pareau a fi ruinele unei alte foste asezari extraterestre demult ingropate in maruntaiele pamantului. Desigur, nu asteptase sa-l urmareasca la suprafata. Nici macar nu stiuse pana atunci ca iepurasii de praf pot ramane atat de mult timp in atmosfera exterioara. Insa, micutul nu numai ca-l urmarise, dar se si instalase la el acasa si nu parea sa-si doreasca sa plece prea curand, asa ca devenisera colegi de apartament.
-Ma intreb cat de mult mi s-ar mai putea complica viata, zise Chris si ofta. Aseza farfuria cu spaghete si paharul cu vin pe masuta din terasa, insa exact cand dori sa se faca si el comfortabil, se auzi sunetul infundat al soneriei.
Chris se uita cu coada ochiului la ceasul de pe mana. Era trecut de ora noua seara. Cine naiba ar fi putut sa-l caute tocmai atunci. Cu Buzz pe umar se indrepta spre usa si privi pe vizor. A trebuit sa se uite de trei ori ca sa se asigure ca privirea nu-i joaca feste. Se asteptase sa-l mai vada pe Jace Torch, dar nu atat de repede si, in niciun caz, la el acasa.
Trase adanc aer in piept, adaunandu-si pana la ultimile rezerve de rabdare pe care le mai avea si deschise usa.
Barbatul din hol nu parea sa sufle greu dupa ce urcase cinci etaje. De asemenea, nu parea sa zambeasca, chiar daca pe chipul sau se putea citi o urma de amuzament. Fara sa zica nimic, ridica ziarul Vesti din Ruina si ii arata prima pagina. Titlul era rasunator: Descoperitorul Culoarului Verde a mai gasit ceva: un CADAVRU!!
Chris ii oferi un zambet chinuit.
-Domnule Torch, ce drgut din partea dumneavostra ca ati venit pana aici ca sa-mi aduceti cele mai noi vesti.
-Eram prin zona.
Chirs nu prea credea asta. Un barbat ca Jace Torch nu ar fi umblat de buna voie in partea aia a orasului. Totusi, nu facu niciun comentariu. Nu avea chef nici de o dezbatere nici de o cearta. Tot ce isi dorea era sa-si manance resturile de la cina precedenta si sa-si bea vinul de proasta calitate inainte de a se arunca in pat. Se simtea prea obosit ca sa-i faca fata acestui barbat.
Buzz marai. Nu era un avertisment. iepurasul de praf parea curios.
Torch ridica o spranceana intrebator si intinse mana spre micul ghemotoc de blana, insa se razgandi aproape imediat.
-O alegere neobisnuita pentru un animal de casa.
-Buzz nu e un animal de casa. E colegul meu de apartament.
-Musca?
-Nu fiti ridicol! Nu cred ca gasesti iepuras de praf mai bland decat Buzz.
Torch parea amuzat. Colturile gurii i se ridicara aproape imperceptibil.
-Ati cunoscut multi iepurasi de praf, domnule Handerson?
Chris se incrunta.
-Poate ar trebui sa muste uneori, mormai pentru sine, dar dupa toate semnele Torch paru sa-l auda, caci zambetul acela sarcastic se mari.
-Am auzit ca atunci cand isi arata dintii e deja prea tarziu.
-Buzz nu o sa va muste. Chris flutura mana, expediand conceptul imediat.
-Bine, te cred pe cuvant.
Conversatia incepu sa se deterioreze, gandi Chris. Poate ca toate intamplarile din acea zi il facura sa uite de bunele maniere.
-Tocmai vroiam sa beau un pahar de vin. Vreti si dumneavostra?
Torch paru sa-l priveasca pret de cateva secunde ganditor, apoi aproba printr-o miscare usoara a capului si il urma inauntru.
Imediat ce usa se inchise in spatele sau, Torch se trezi intr-un hol micut si intunecos ce ducea spre trei incaperi dinstincte, daca se lua dupa usi. Banuia ca una dintre ele e livingul in timp ce celelalte doua sunt baia, respectiv bucataria. Ciudat, medita el in timp ce il urma pe barbatul din fata sa spre terasa deschisa. Cand luase hotararea de a-l cauta pe Chris Handerson, nu se asteptase sa gaseasca asta. Barbatul asta nu era ceea ce-si imaginase el ca va fi. Isi facuse temele inainte sa vina pe Phedonia 1, asa ca stia tot ce era de stiut despre cel de langa el, inclusiv accidentul din urma cu sase luni si succesul pe care l-a avut dupa ce a intrat in domeniul privat.
Trebuia sa recunoasca. Fusese luat prin surpindere. Se asteptase la o casa mare, impunatoare si la un barbat arogant, mult prea preocupat de sine pentru a-i mai pasa si de altii. Insa, gasise cu totul si cu totul altceva: un tanar, precupat de munca si de prietenii sai -chaiar daca nu erau cei mai potriviti- ce traia o viata mai mult decat modesta intr-un apartament de marimea unei cuti de pantofi din Cartierul Vechi.
-Nu-mi plac cladirile impunatoare. Iti dau o impresie falsa de spatiu si siguranta, insa pot fi mai rele ca un cosciug, daca stai prea mult in interiorul lor.
Torch clipi si se uita intrebator spre Chris, ce lua un pahar curat din bucatarie si se indrepta spre terasa.
-Nu trebuia sa ziceti nimic. Nu e prima oara cand vad privirea aia.
-Nu am vrut sa insinuez...
Chris zambi.
-Stati linistit. Nu ma simt ofensat.
Concedie notiunea cu un gest reflex al mainii stangi. Turna vin in pahar si i-l intinse, dupa care se aseza pe cel mai apropiat scaun, intorcandu-si privirea spre orasul ce inca forfota de viata. In lipsa sa, luminile de pe strazi se aprinsera, inundand intunericul cu sclipirea lor aurie. In departare, dincolo de cladirile inalte ale Cartierului Vechi se puteau observa ruinele Zidului Verde.
Chris se relaxa instantaneu in ciuda companiei neobisnuite in care se afla. Adora privelistea asta si curentii de energie psi ce incarcau atmosfera imediat ce se lasa noaptea. Daca se concentra destul de mult putea chiar sa le distinga formele usor involburate care se succedeau de-a lungul cladirilor si a strazilor, plutind usor spre ruine, apoi intorcandu-se inapoi, la inceput puternice, apoi din ce in ce mai slabe pana cand, intr-un final dispareau de tot. Rasufla usurat. In locul acesta, atat de aproape de constructiile extraterestre, se simtea puternic si, in acelasi timp, protejat. Asta insemna sa fie acasa.
Se uita cu coada ochiului spre barbatul ce sorbea usor din paharul de vin. Nu parea sa-i placa prea mult.
Chirs chicoti, facandu-l pe Torch sa-si intoarca privirea spre el.
-Ce e atat de amuzant?
-Vinul nu e chiar atat de bun, nu-i asa?
-Am baut si mai rele.
-Dar si mai bune, banuiesc.
Torch ridica din umeri, dar nu facu niciun comentariu. Statura o vreme in liniste, lasandu-si privirile sa mangaie siluetele structurilor ce incepeau sa se piarda in ceata.
Buzz marai, atragandu-i atentia lui Chris.
-Ce e Buzz? Simti ceva?
Iepurasul de praf sari de pe umarul sau pe balustrada de fier forjat si se ridica pe labutele din spate, deschiziandu-si imediat a doua pereche de ochi -cei verzi pe care ii folosea la vanatoare.
-Ce s-a intamplat? Torch se ridica de pe scaun si se apropie de balustrada, insa maraitul nervos al lui Buzz il facu sa se opreasca.
-Parca ziceai ca nu musca.
Chris isi lasa paharul gol pe masa si masura cu privirea imprejurimile. Nu simtea nimic neobisnuit. Da, curentii de energie psi erau mai puternici decat de obicei, insa era ceva normal atunci cand aparea ceata. Insa, asta nu explica de ce Buzz reactionase atat de prompt.
-Nu te musca. Te-a avertizat sa stai departe de balustrada. Chris se ridica si se apropie de Buzz.
-De ce? ce se...
Torch nu apuca sa termine propozitia, cand ceva paru sa se materializeze din nimic.
Buzz scoase un marait jos, nu un oftat, mai mult un sasait, luand pozitia de atac. Blana pufoasa i se lipi de corp, scotand la iveala muschii lunguieti de pradator.
- O fantoma. Chris privea fix, fara sa clipeasca mingea de energie disonanta ce pulsa din ce in ce mai tare pe masura ce se apropia.
Torch intepeni langa scaun. Se uita in stanga si in dreapta, cautand ceva, orice ca sa foloseasca pentru a inaltura obstacolul, insa stia la fel de bine ca oricine, ca nimic material nu putea sa opreasca o fantoma sau, dupa denumirea oficiala, un MEID. Energia psi trebuia combatuta cu energie psi. Doar asa putea fi anihilata sau, in unele cazuri, tinuta sub control.
-Torch, nu te misca. Buzz, vino aici. Vocea lui Chris era calma, poate prea calma dupa gustul lui Torch, insa il asculta.
Buzz mai marai o data, insa se dadu jos de pe balustrada si se opri langa picioarele lui Chris, insa nu-si inchise ochii de vanatoare.
Fantoma palpai si se cutremura. Mingea verde pluti un pic spre stanga, spre vanatorul de recompense, inainte de a se opri si de a se intoarce spre dreapta, indreptandu-se direct spre Chris.
-Chris...vocea lui Torch sunase ca o avertizare. Barbatula ctiona din instinct si intinse mana spre tanar, incercand sa-l traga din calea fantomei, insa Chris nu se clinti din loc. Din contra, se concentra pe modelul rudimentar in care fusesera combinate energiile psi ce creasera fantoma. Nu era munca unui profesionist. Fantoma era prea mica si prea instabila ca sa reziste atat de mult timp in atmosfera exterioara. Daca s-ar fi aflat in catacombe si asta ar fi fost opera unui profesionist, atunci ar fi avut ceva batai de cap, insa acolo, energia psi se disipa mult prea repede pentru a putea fi controlata si mentinuta la un nivel constant. Chris cauta modelul de frecventa. Il gasi aproape imediat. Modelul erau unu puternic, insa cel ce alesese sa manuiasca acesta mica fantoma nu stia cum sa lucreze cu diferitele frecvente ale undelor psi de la suprafata. Nu stiuse sa le combine in asa fel incat sa nu se anuleze reciproc. Nu dura mult sa-i gaseasca miezul.
Chris simti cum noua lui phedonita din ceas ii incalzeste incheitura mainii. Ofta. Nu avea timpul si nici energia necesara pentru a juca jocul asta.
Concentrandu-si atentia pe miez, anula freventa principala a fantomei. Acesta incetini, pulsand violent de cateva ori, inainte sa dispara intr-o sclipire verde.
Chris respira usurat.
Buzz chitai vesel catarandu-se inapoi la el pe umar, blana revenindu-i la fel de pufoasa ca mai devreme, ascunzand a doua pereche de ochi.
-Nu vezi asa ceva in fiecare zi. Torch se apropie de Chris si il privi ingrijorat. Esti in regula?
-Nu pentru mine trebuie sa-ti faci griji. Chris se apleca peste balustrada si incerca sa vada dincolo de ceata densa. Se incrunta cand auzi vocile si rasetele infundate.
-Zane, nu e amuzant deloc! Chemarea de fantome inafara Orasului Ruina e ilegala. Te-as putea da pe mana politie!
Rasetele incetara, fiind inlocuite de cateva injuraturi colorate.
-Haide, Chris. A fost doar o gluma.
Mda, frumoasa gluma, gandi tanarul, privindu-l cu coada ochiului pe musafirul sau, ce inca parea nelinistit. Avea si el o data companie seara si atunci aparea o fantoma...Jack se va amuza copios cand va auzi asta.
Chris se intoarse spre Torch si ii oferi un zambet micut.
-Scuze. Sunt doar niste copii. Se joaca... Apoi spre Zane: data viitoare ai grija unde naiba o trimiti. Daca imi arzi tapetul te pun sa-mi zugravesti toata casa!
Tinerii izbucnira din nou in ras, in timp ce vinovatul marmai ceva neinteligibil. Chris ofta.
-Poate ar fi mai bine sa mergem inauntru. Dupa cum vezi, vecinii mei sunt pusi pe glume in seara asta.
Torch se uita la cesul pe care il avea spanzurat de incheietura.
-Eu oricum trebuie sa plec. S-a facut tarziu.
Chris incerca sa ignore dezamagirea ce isi facu imediat simtita prezenta. In ciuda grijilor sale, conversatia cu Jace Torch nu fusese atat de rea.
-Pleci inainte sa-mi spui de ce ai venit? Nu cred ca ai facut-o pentru compania mea sau pentru vin, adauga dupa o scurta ezitare.
Barbatul ii zambi. Un zambet adevarat, ce ii lumina intreaga fata si ii facu trasaturile dure sa se relaxeze. Asa, parea mult mai abordabil si mai...provocator.
-Ai dreptate, nu pentru asta am venit...cu toate ca nu am de ce sa ma plang. Compania a fost placuta, iar vinul...tacu un moment. Bine, recunosc, vinul nu a fost atat de bun. Sunt sigur ca eu as putea sa aleg ceva mai deosebit.
-Serios? Nu stiam ca vanatorii de recompense sunt experti in vinuri.
-Nu poti sa le sti pe toate. Torch ridica din umeri. Deci, ce zici? Ma lasi sa aleg eu maine vinul?
Chris clipi, intelegand intr-un final la ce se refera barbatul. Vroia o...intalnire?
Tnarul ezita. Nu se intelegea prea bine cu conceptul de intalnire.
-O sa-ti spun si de ce te-am cautat, adauga Torch cand vazu ca nu raspunde. Te asigur ca afacerea va fi profitabila pentru amandoi.
Dezamagirea reveni. Deci nu erau o intalnire, ci o intalnire de afaceri. Chestia asta ar fi trebuit sa-l bucure si sa-l linisteasca, insa...
-De ce nu. Ce nu face omul pentru un pahar de vin decent?
-Perfect. Maine la 7. Vin sa te iau de aici...?
-Nu, de la birou. Chris intra inauntru si scoase o bucatica de hartie pe care mazgali repede o adresa. I-o inmana lui Torch. Voi fi aici pana tarziu. Maine e o zi destul de plina.
barbatul il aproba. Lua hartia si si-o indesa in buzunar.
-Perfect. Atunci discutam maine mai multe. Zicand acestea se intarse pe calcaie si porni spre iesire. Chris il urma si inchise usa dupa el, apoi se sprijini de ea.
Buzz se uita la el parca intrebandu-l ce are.
-Nu stiu de ce am impresia, prietene, ca ma bag in ceva mult prea mare pentru mine.
Buzz marai, aprobandu-l.

P.S. : iepurasii de praf nu sunt ai mei. Ii mai gasiti si in alte lecturi. Dar ii ador (in ipostaza asta) :D