De la un timp, ma bantuie o idee. >< Asa ca am venit cu o noua poveste, un nou inceput. ;)
Disclaimer: Nu detin nici un personaj ( inafara de cele create de mine ) din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Varsta : + 12
Gen : Romance, actiune, drama.
Limba : Romana.
Observati in legatura cu continutul : In unele capitole vor avea si limbaj vulgar, dar cu siguranta voi anunta dinainte.
Critica dorita : De care vrea cititorul. N-am pretenti.
Stateam instinsa pe fotoliul de catifea de langa masuta de sticla, razele calduroase si blande ale soarelui, managaind-o cu atingeri usoare. Ma ridic brusc din comodul scaun, ducandu-ma cu pasi lenti spre feresatra. Razele ma invaluiau formand o imbratisare parca de om, nemaivrand sa plec niciodata de acolo. Dar pur si simplu mi-era imposibil. Aveam atata munca de facut, dar azi nu ma simteam tocmai in regula. In biroul meu isi facu aparitia fiul domnului Uzumaki, presedintele firmei si cel mai dragut om.
Desi, fiisu' nu stiu de unde il mosteneste, caci e o pacoste si jumatate intrand mereu in belele care mai de care mai comice. Nu era foarte insensibil, dar dragastos nu era nici macar cu mama sa care i-a dar viata si a avut grija de el ca o servitoare, doamna Lee-See Uzumaki. Fugind spre mine agitat imbratisandu-ma pasional, sarutandu-mi buzele reci, avand si ele un semn de intrebare. Se putea citea pe chipu-mi angelic, curiozitatea, frica, pasiunea si poate chiar si dragostea.
A inceput sa planga ca un copil inocent in bratele unei bune amice. Dar noi nu eram asa. Ne uram, suntem dusmani de moarte, iar acum .. Ce s-a intamplat ? Vechiul el s-a schimbat, sau poate e doar imaginatia mea. Sigur visez. Iar dimineata o sa ma scol trista, dar cu zambetul pe buze caci nu a foat real. M-am piscat dureros de brat. Uf, nu era un vis ! E chiar real, ma simt atat de jenant !
De fapt, starea pe care o aveam nu era atat de buna. Durerile de cap incep sa treaca, corpul meu nu mai era atat de moale si fragil si puteam sa ma tin pe picioare ca un om normal. Era atat de magic. Atat de bine in bratele dusmanului meu. Faceam un sacrifiu calcandu-mi pe orgoliu. Ii raspund sarutului, dandu-i mai mult un pupic prietenos. El afisand un zambet malefic pe fata, neutralizandu-ma intr-un fel sau altul, simtindu-ma si mai rau decar acum cateva minute.
- Lin, salveaza-ma ! aud un strigat din intuneric, parca vrand sa vin la el, era ceva important, vroia sa scape de ceva .. poate mai bine spus, de cineva. Vad un alb imaculat, apoi nimic. Dupa cateva clipa, vedeam decat o casa in flacari, o catel latrandu-ma rautacios si o blondina de la etajul 2, cum incerca sa se salveze. Ma striga din nou, dar nu ma puteam misca. Vroiam sa o ajut, sa o scap de la o posibila moarte, dar mi-era imposibil.
Poate exista o speranta .. ascunsa in intuneric !
M-am trezit usor, intre timp simtindu-ma in bratele lui. Doamne, ce vis urat am vaut, si atat de misterios. Mai bine spus, un cosmar care nu-l mai vreau sa-l am niciodata. M-am speriat atat de tare, incat am si transpirat in somn, ochii caprui plini de lacrimi. Imi stergeam ochii curioasa unde ma aflam. Tipul blondin se sculase, eu vazand mai bine .. era chiar Naruto. Se uita trist la mine, dandu-se pe spate inapoi in pat. Si-a fixat un punct anume pe tavan, parca amintindu-si clipe dezastruoase, caci chipul era inecat in melancolie si toata tristetea posibila.
- Linette, vreau sa-mi cer scuze pentru ieri. Nici nu-mi amintesc bine ce am facut, s-au cum ai ajuns tu aici. Sincer, cred ca mai bine ai pleca. Langa mine nu esti in siguranta. Cred ca m-am imbatat atunci, ca sa uit de griji. Vorbea sincer, chiar si pentru o persoana copilaroasa si imatura precum el, visand doar la distractie si aventuri de-o noapte.
- Uite Naruto. Te cred, dar .. nu vreau sa plec. Gura mea vorbea singura, iar eu nici nu constientizasem ce ziceam, trebuia sa completez vorbele lui, si exact asta a facut. Dar neintentionat.
Amandoi ne uitam unul la altul, vroiam sa zic ceva dar am inchis gura cat de putea de repede, gandimd ca mai bine as tacea decat sa spun o prostie, una mare de tot. Naruto se uita mai mult prin mine, soptind ceva, dar eu nu auzisem ce spuse. Ii spun sa repete, dar imi intoarse vorba spunadu-mi sa vin mai aproape de el. Timida ma apropi de el, gurile noastre mai ca se atingeau. Dandu-mi seama ce vroia defapt, ma intorc cu spatele la el, inrosind. Eram rosie precum un mac abia inflorit.
Am simtit cu ceva ma trage inapoi. Acum stateam pe picioarele lui, zambind amabil. Eu deobicei par dura la exterior, dar in interiorul meu sunt altfel, sunt mult mai timida fata de cei ce nu-i cunosc foarte bine sau chiar daca pret de cateva minute, se uita atent cineva la mine, urasc lucrul asta. Dar baiatul asta, e mult mai diferit de restul pustanilor ce i-am intalnit pana acum. Isi apropria chipul de al meu. Buzele lui reci le atinse pe ale mele, calde. Isi strecurase limba in lacasul meu umed, jucandu-se in voie cu partenera lui.
- Ankio, ai putea te rog sa-mi pregatesti baia. Sti doar cum imi place mi-e, nu ? o intreb ridicand o spranceana, curioasa sa vad ce va raspunde.
- Desigur, domnisoara. Uleiul dumneavoastra cu miros de lavanda, petale rosi, albe de trandafiri si cinci lumanari in jurul cazi ! spuse fata cu ceea mai mare superioritate, iar eu ii transmitam zambete dulci, desi cu ochi ucigatori.
Fata isi cara mai mult picioarele. Isi scapa carpa de sters praful pe podeaua abia lustruita si se apleca sa o ia. Acel material era in dreptul canapelei, unde bunul meu iubit citea linistit ziarul. Fata cand se aplecasera, fusta ei mini neagra de catifea se ridica, iar Naruto putea observa cu usurinta peisajul ce i s-a pus in fata. Mai ca saliva. I-am dat in cap cu primul obiect gasit in jur, telecomanda si injurand la el ca de ce ma inseala. De la nervozitate numai judec prea bine, si nu ma calmez atat de repede. Acesta se uita nervos la mine. Ups, asta-i nu-i de bine.
DARIA: ok, fontul ingrozitor de mare a fost sters si readus la normal o.O'.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj ( inafara de cele create de mine ) din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Varsta : + 12
Gen : Romance, actiune, drama.
Limba : Romana.
Observati in legatura cu continutul : In unele capitole vor avea si limbaj vulgar, dar cu siguranta voi anunta dinainte.
Critica dorita : De care vrea cititorul. N-am pretenti.
Lost hope hidden in the dark
Capitolul 1 - Aici incepe totul ..
Capitolul 1 - Aici incepe totul ..
Stateam instinsa pe fotoliul de catifea de langa masuta de sticla, razele calduroase si blande ale soarelui, managaind-o cu atingeri usoare. Ma ridic brusc din comodul scaun, ducandu-ma cu pasi lenti spre feresatra. Razele ma invaluiau formand o imbratisare parca de om, nemaivrand sa plec niciodata de acolo. Dar pur si simplu mi-era imposibil. Aveam atata munca de facut, dar azi nu ma simteam tocmai in regula. In biroul meu isi facu aparitia fiul domnului Uzumaki, presedintele firmei si cel mai dragut om.
Desi, fiisu' nu stiu de unde il mosteneste, caci e o pacoste si jumatate intrand mereu in belele care mai de care mai comice. Nu era foarte insensibil, dar dragastos nu era nici macar cu mama sa care i-a dar viata si a avut grija de el ca o servitoare, doamna Lee-See Uzumaki. Fugind spre mine agitat imbratisandu-ma pasional, sarutandu-mi buzele reci, avand si ele un semn de intrebare. Se putea citea pe chipu-mi angelic, curiozitatea, frica, pasiunea si poate chiar si dragostea.
A inceput sa planga ca un copil inocent in bratele unei bune amice. Dar noi nu eram asa. Ne uram, suntem dusmani de moarte, iar acum .. Ce s-a intamplat ? Vechiul el s-a schimbat, sau poate e doar imaginatia mea. Sigur visez. Iar dimineata o sa ma scol trista, dar cu zambetul pe buze caci nu a foat real. M-am piscat dureros de brat. Uf, nu era un vis ! E chiar real, ma simt atat de jenant !
De fapt, starea pe care o aveam nu era atat de buna. Durerile de cap incep sa treaca, corpul meu nu mai era atat de moale si fragil si puteam sa ma tin pe picioare ca un om normal. Era atat de magic. Atat de bine in bratele dusmanului meu. Faceam un sacrifiu calcandu-mi pe orgoliu. Ii raspund sarutului, dandu-i mai mult un pupic prietenos. El afisand un zambet malefic pe fata, neutralizandu-ma intr-un fel sau altul, simtindu-ma si mai rau decar acum cateva minute.
- Lin, salveaza-ma ! aud un strigat din intuneric, parca vrand sa vin la el, era ceva important, vroia sa scape de ceva .. poate mai bine spus, de cineva. Vad un alb imaculat, apoi nimic. Dupa cateva clipa, vedeam decat o casa in flacari, o catel latrandu-ma rautacios si o blondina de la etajul 2, cum incerca sa se salveze. Ma striga din nou, dar nu ma puteam misca. Vroiam sa o ajut, sa o scap de la o posibila moarte, dar mi-era imposibil.
Poate exista o speranta .. ascunsa in intuneric !
M-am trezit usor, intre timp simtindu-ma in bratele lui. Doamne, ce vis urat am vaut, si atat de misterios. Mai bine spus, un cosmar care nu-l mai vreau sa-l am niciodata. M-am speriat atat de tare, incat am si transpirat in somn, ochii caprui plini de lacrimi. Imi stergeam ochii curioasa unde ma aflam. Tipul blondin se sculase, eu vazand mai bine .. era chiar Naruto. Se uita trist la mine, dandu-se pe spate inapoi in pat. Si-a fixat un punct anume pe tavan, parca amintindu-si clipe dezastruoase, caci chipul era inecat in melancolie si toata tristetea posibila.
- Linette, vreau sa-mi cer scuze pentru ieri. Nici nu-mi amintesc bine ce am facut, s-au cum ai ajuns tu aici. Sincer, cred ca mai bine ai pleca. Langa mine nu esti in siguranta. Cred ca m-am imbatat atunci, ca sa uit de griji. Vorbea sincer, chiar si pentru o persoana copilaroasa si imatura precum el, visand doar la distractie si aventuri de-o noapte.
- Uite Naruto. Te cred, dar .. nu vreau sa plec. Gura mea vorbea singura, iar eu nici nu constientizasem ce ziceam, trebuia sa completez vorbele lui, si exact asta a facut. Dar neintentionat.
Amandoi ne uitam unul la altul, vroiam sa zic ceva dar am inchis gura cat de putea de repede, gandimd ca mai bine as tacea decat sa spun o prostie, una mare de tot. Naruto se uita mai mult prin mine, soptind ceva, dar eu nu auzisem ce spuse. Ii spun sa repete, dar imi intoarse vorba spunadu-mi sa vin mai aproape de el. Timida ma apropi de el, gurile noastre mai ca se atingeau. Dandu-mi seama ce vroia defapt, ma intorc cu spatele la el, inrosind. Eram rosie precum un mac abia inflorit.
Am simtit cu ceva ma trage inapoi. Acum stateam pe picioarele lui, zambind amabil. Eu deobicei par dura la exterior, dar in interiorul meu sunt altfel, sunt mult mai timida fata de cei ce nu-i cunosc foarte bine sau chiar daca pret de cateva minute, se uita atent cineva la mine, urasc lucrul asta. Dar baiatul asta, e mult mai diferit de restul pustanilor ce i-am intalnit pana acum. Isi apropria chipul de al meu. Buzele lui reci le atinse pe ale mele, calde. Isi strecurase limba in lacasul meu umed, jucandu-se in voie cu partenera lui.
- Ankio, ai putea te rog sa-mi pregatesti baia. Sti doar cum imi place mi-e, nu ? o intreb ridicand o spranceana, curioasa sa vad ce va raspunde.
- Desigur, domnisoara. Uleiul dumneavoastra cu miros de lavanda, petale rosi, albe de trandafiri si cinci lumanari in jurul cazi ! spuse fata cu ceea mai mare superioritate, iar eu ii transmitam zambete dulci, desi cu ochi ucigatori.
Fata isi cara mai mult picioarele. Isi scapa carpa de sters praful pe podeaua abia lustruita si se apleca sa o ia. Acel material era in dreptul canapelei, unde bunul meu iubit citea linistit ziarul. Fata cand se aplecasera, fusta ei mini neagra de catifea se ridica, iar Naruto putea observa cu usurinta peisajul ce i s-a pus in fata. Mai ca saliva. I-am dat in cap cu primul obiect gasit in jur, telecomanda si injurand la el ca de ce ma inseala. De la nervozitate numai judec prea bine, si nu ma calmez atat de repede. Acesta se uita nervos la mine. Ups, asta-i nu-i de bine.
DARIA: ok, fontul ingrozitor de mare a fost sters si readus la normal o.O'.
![[Imagine: tumblr_m9o59mWzcL1rdjmj7o1_500.jpg]](http://25.media.tumblr.com/tumblr_m9o59mWzcL1rdjmj7o1_500.jpg)