10-05-2012, 01:45 PM
-Krystal ce e cu tine?
-Ce sa fie cu mine? Sunt ok Jess.
-Aha… Si porcii zboara. Uite unul pe tavan! Te uiti in gol si nici macar nu te-ai atins de mancare.
-Oricum nu m-ai putea ajuta cu nimic si de ti-as spune, asa ca ce rost are?
-Poate pentru simplul fapt ca sunt prietenul tau si vreau sa stiu ce te macina?
-Am de luat o decizie foarte importanta si trebuie sa imi dau singura seama de ce am nevoie pe viitor.
-Ok. Pana aici ti-a fost.
Cu aceste cuvinte Jessie a luat-o ca un sac de cartofi pe Krystal si a pus-o pe pat. S-a asezat langa ea si a luat-o in brate strangand-o tare la pieptul lui si sarutand-o pe frunte.
-Ce faci? Nu ma ajuti cu nimic asa.
-Cine zice ca nu te ajut? Iti tin de caldurica, iti dau un pupic pe frunte sa gandesti mai bine si de vrei iti fac si un masaj sa te relaxezi. Ai de luat o decizie care tine de viitor asa ca vreau sa fiu alaturi de tine. Hmm… te-ai hotarat in sfarsit sa ma ceri de sot? Pentru ca nu sunt inca pregatit scumpo.
La auzul acestor cuvinte fata noastra s-a retras din imbratisarea lui si l-a lovit cu o perna. Numai de glumele lui nu avea chef acuma. Insa nici nu putea sa il invinovateasca, nu era constient de ce i s-a intamplat in urma cu mai putin de 24 de ore.
-Daca brusc as disparea din viata ta cat de mult te-ar afecta?
-Ce e cu intrebarea asta brusc si din senin?
-Vreau sa stiu pentru linistea mea sufleteasca. Adica daca sa zicem ca ar trebui sa ne despartim datorita unor circumstante care nu tin de noi, ai putea sa treci usor peste tot ce a fost intre noi?
Jessie s-a ridicat si el in sezut si se uita la ea cu ochi mari si tristi. Niciodata nu l-a intrebat ceva atat de serios. Discutii privind viitorul lor nu au avut, lui nu ii placea sa planuiasca nimic ci doar sa traiasca clipa sa lase lucrurile sa curga. Nu se astepta niciodata la nimic, prefera sa fie luat prin surprindere decat sa fie dezamagit. Insa la aceasta intrebare nu s-a gandit niciodata… Dupa o lunga pauza i-a oferit in sfarsit un raspuns.
-Nu stiu sincer cum as reactiona. Nu credeam ca e cazul sa ma gandesc la asa ceva dat fiind faptul ca nu prevad o astfel de situatie, in care sa nu te mai pot vedea sau sa nu pot face ceva sa ma mut aproape de tine daca si tu ti-ai dori asta. Adevarul este ca daca m-ai parasi sau ai avea doamne fereste un accident, mi-ar fi destul de greu sa trec peste avand in vedere ca esti prima fata la care chiar tin cu adevarat. Mi-as continua viata insa nu as mai lasa pe cineva sa ma cunoasca la fel de bine ca si tine, ai avut ceva special care m-a facut sa ma deschid in fata ta…uneori chiar simt ca sti prea multe si oricand ai putea sa le folosesti impotriva mea. Insa nu imi pasa, daca e vorba de tine chiar nu ma intereseaza.
-De cand ai devenit tu asa de sentimental?
-Dintotdeauna am fost numai tu nu ai observat pana acuma!
-Ce sa-ti povestesc…
-Intreab-o pe Nikky daca nu ma crezi.
-Ce zi a fost ieri?
-Vineri, 4 ani de cand a murit Satomi?
-Cum de nu m-ai sunat deloc ieri?
-Nu am vrut sa te enervez pentru ca stiam ca ai faculta, lucru, curatenie si seara cu siguranta te-ai dus intr-un bar sa bei in memoria lui. Stiu ca nu iti place sa fi deranjata in acea zi de nimeni.
Cat de bine o stia… Daca ar fi putut sa ii citeasca si amintirile din seara trecuta ar fi fost perfect. Nu ar mai fi fost nevoita sa ii spuna ea totul. Nici nu stia cum sa inceapa, insa dupa 3 ani merita sa afle adevarul. Nu putea sa ascunda asa ceva de el, nu dupa tot ce a fost si este intre ei.
-Satomi nu a murit. L-am intalnit seara trecuta.
-Scumpo. Realizezi ca este imposibil ceea ce zici nu?
-E vampir.
-Poftim?
Timp de 15 minute a ascultat-o in liniste, fara sa o intrerupa nici macar o singura data. Acest lucru se intampla foarte rar, doar in momentele in care chiar era vorba de ceva serios si nu vroia sa piarda nici macar un cuvant din monolog. Nu stia cum a putut sa fi atat de sincera cu el, sa ii spuna verde in fata faptul ca toata situatia a facut-o confuza si ca nu stie daca il vrea pe el sau pe Satomi. Cu fiecare cuvant in plus, Jessie simtea cum se rupe cate un pic din sufletul lui. Insa nu avea de gand sa se lase, nu dupa ce a investit atat de mult in toata relatia asta.
-Nu am de gand sa renunt la tine. Nu in fata unuia care cu un tupeu extraordinar vine dupa 4 ani si se asteapta sa il primesti inapoi cu bratele deschise.
-Jessie…
-Niciun Jessie! Nu vreau sa te pierd din cauza unui imbecil care ti-a dat peste cap toata viata inca o data!
-Wilson!
-Asta e crudul adevar Krystal! Daca chiar te iubea asa de mult cum crezi tu si sustine el ar fi gasit o metoda sa te contacteze si sa iti dea de inteles ca traieste! Eu cel putin asa faceam! Oricat de constrans as fi fost tot nu te lasam sa crezi ca am murit ca apoi sa apar in fata ta numai asa ca sa iti dau si un infarct!
Cu toate ca incerca fata noastra sa ii gaseasca scuze, in acel moment nu putea. Mintea i s-a blocat cand a vazut reactia lui Jessie.
-Te iubesc scumpo si nu am sa renunt la tine usor. Stiu ca pana la urma e decizia ta si o s-o iei pe cea care ti se pare cea mai potrivita insa nu am putut sa ma abtin. Pentru prima data in viata mea sunt egoist si te vreau pentru mine. Nu cred ca merit sa te pierd din cauza lui.
-Ai putea sa ma lasi singura?
-Deci asta e raspunsul pe care il primesc.
-Nici eu nu stiu care e raspunsul meu ok?! Vreau sa fiu singura!
-Fie cum vrei tu. Numai ai grija pe cine alegi…
-Ce sa fie cu mine? Sunt ok Jess.
-Aha… Si porcii zboara. Uite unul pe tavan! Te uiti in gol si nici macar nu te-ai atins de mancare.
-Oricum nu m-ai putea ajuta cu nimic si de ti-as spune, asa ca ce rost are?
-Poate pentru simplul fapt ca sunt prietenul tau si vreau sa stiu ce te macina?
-Am de luat o decizie foarte importanta si trebuie sa imi dau singura seama de ce am nevoie pe viitor.
-Ok. Pana aici ti-a fost.
Cu aceste cuvinte Jessie a luat-o ca un sac de cartofi pe Krystal si a pus-o pe pat. S-a asezat langa ea si a luat-o in brate strangand-o tare la pieptul lui si sarutand-o pe frunte.
-Ce faci? Nu ma ajuti cu nimic asa.
-Cine zice ca nu te ajut? Iti tin de caldurica, iti dau un pupic pe frunte sa gandesti mai bine si de vrei iti fac si un masaj sa te relaxezi. Ai de luat o decizie care tine de viitor asa ca vreau sa fiu alaturi de tine. Hmm… te-ai hotarat in sfarsit sa ma ceri de sot? Pentru ca nu sunt inca pregatit scumpo.
La auzul acestor cuvinte fata noastra s-a retras din imbratisarea lui si l-a lovit cu o perna. Numai de glumele lui nu avea chef acuma. Insa nici nu putea sa il invinovateasca, nu era constient de ce i s-a intamplat in urma cu mai putin de 24 de ore.
-Daca brusc as disparea din viata ta cat de mult te-ar afecta?
-Ce e cu intrebarea asta brusc si din senin?
-Vreau sa stiu pentru linistea mea sufleteasca. Adica daca sa zicem ca ar trebui sa ne despartim datorita unor circumstante care nu tin de noi, ai putea sa treci usor peste tot ce a fost intre noi?
Jessie s-a ridicat si el in sezut si se uita la ea cu ochi mari si tristi. Niciodata nu l-a intrebat ceva atat de serios. Discutii privind viitorul lor nu au avut, lui nu ii placea sa planuiasca nimic ci doar sa traiasca clipa sa lase lucrurile sa curga. Nu se astepta niciodata la nimic, prefera sa fie luat prin surprindere decat sa fie dezamagit. Insa la aceasta intrebare nu s-a gandit niciodata… Dupa o lunga pauza i-a oferit in sfarsit un raspuns.
-Nu stiu sincer cum as reactiona. Nu credeam ca e cazul sa ma gandesc la asa ceva dat fiind faptul ca nu prevad o astfel de situatie, in care sa nu te mai pot vedea sau sa nu pot face ceva sa ma mut aproape de tine daca si tu ti-ai dori asta. Adevarul este ca daca m-ai parasi sau ai avea doamne fereste un accident, mi-ar fi destul de greu sa trec peste avand in vedere ca esti prima fata la care chiar tin cu adevarat. Mi-as continua viata insa nu as mai lasa pe cineva sa ma cunoasca la fel de bine ca si tine, ai avut ceva special care m-a facut sa ma deschid in fata ta…uneori chiar simt ca sti prea multe si oricand ai putea sa le folosesti impotriva mea. Insa nu imi pasa, daca e vorba de tine chiar nu ma intereseaza.
-De cand ai devenit tu asa de sentimental?
-Dintotdeauna am fost numai tu nu ai observat pana acuma!
-Ce sa-ti povestesc…
-Intreab-o pe Nikky daca nu ma crezi.
-Ce zi a fost ieri?
-Vineri, 4 ani de cand a murit Satomi?
-Cum de nu m-ai sunat deloc ieri?
-Nu am vrut sa te enervez pentru ca stiam ca ai faculta, lucru, curatenie si seara cu siguranta te-ai dus intr-un bar sa bei in memoria lui. Stiu ca nu iti place sa fi deranjata in acea zi de nimeni.
Cat de bine o stia… Daca ar fi putut sa ii citeasca si amintirile din seara trecuta ar fi fost perfect. Nu ar mai fi fost nevoita sa ii spuna ea totul. Nici nu stia cum sa inceapa, insa dupa 3 ani merita sa afle adevarul. Nu putea sa ascunda asa ceva de el, nu dupa tot ce a fost si este intre ei.
-Satomi nu a murit. L-am intalnit seara trecuta.
-Scumpo. Realizezi ca este imposibil ceea ce zici nu?
-E vampir.
-Poftim?
Timp de 15 minute a ascultat-o in liniste, fara sa o intrerupa nici macar o singura data. Acest lucru se intampla foarte rar, doar in momentele in care chiar era vorba de ceva serios si nu vroia sa piarda nici macar un cuvant din monolog. Nu stia cum a putut sa fi atat de sincera cu el, sa ii spuna verde in fata faptul ca toata situatia a facut-o confuza si ca nu stie daca il vrea pe el sau pe Satomi. Cu fiecare cuvant in plus, Jessie simtea cum se rupe cate un pic din sufletul lui. Insa nu avea de gand sa se lase, nu dupa ce a investit atat de mult in toata relatia asta.
-Nu am de gand sa renunt la tine. Nu in fata unuia care cu un tupeu extraordinar vine dupa 4 ani si se asteapta sa il primesti inapoi cu bratele deschise.
-Jessie…
-Niciun Jessie! Nu vreau sa te pierd din cauza unui imbecil care ti-a dat peste cap toata viata inca o data!
-Wilson!
-Asta e crudul adevar Krystal! Daca chiar te iubea asa de mult cum crezi tu si sustine el ar fi gasit o metoda sa te contacteze si sa iti dea de inteles ca traieste! Eu cel putin asa faceam! Oricat de constrans as fi fost tot nu te lasam sa crezi ca am murit ca apoi sa apar in fata ta numai asa ca sa iti dau si un infarct!
Cu toate ca incerca fata noastra sa ii gaseasca scuze, in acel moment nu putea. Mintea i s-a blocat cand a vazut reactia lui Jessie.
-Te iubesc scumpo si nu am sa renunt la tine usor. Stiu ca pana la urma e decizia ta si o s-o iei pe cea care ti se pare cea mai potrivita insa nu am putut sa ma abtin. Pentru prima data in viata mea sunt egoist si te vreau pentru mine. Nu cred ca merit sa te pierd din cauza lui.
-Ai putea sa ma lasi singura?
-Deci asta e raspunsul pe care il primesc.
-Nici eu nu stiu care e raspunsul meu ok?! Vreau sa fiu singura!
-Fie cum vrei tu. Numai ai grija pe cine alegi…