29-04-2012, 11:14 PM
**
We stopped checking for monsters under our bed when we realized they were inside us…
-Krissie? Ce s-a intamplat cu tine? Areti de parca ai fi vazut o fantoma!
-Nu s-a intamplat nimic. Nu iti face griji pe degeaba.
-Cum sa nu imi fac griji? Esti toata uda si mai palida decat varul.
-Sunt putin obosita.
-Nu ma minti!
-Nikky te rog frumos sa ma lasi acuma in pace ok? Vreau sa fiu singura.
-Merci mult ca ai incredere in mine in a-mi spune ce e cu tine!
-Nu e vorba de incredere, pur si simplu nu ma simt in stare sa vorbesc cu tine acuma.
-Fa ce vrei. Tine in continuare in tine totul si poate intr-o zi o sa explodezi si o sa omori pe cineva!
-Esti imposibila jur!
-Eu sunt imposibila? Eu mereu iti spun toate problemele mele chiar si cele mai puerile! Eu mereu ma descarc in fata ta si am incredere in tine! Tu niciodata nu imi spui nimic sau si cand imi spui este pentru ca nu gasesti o solutie prin care sa iesi din situatie singura si ai nevoie disperata de ajutorul unei alte fiinte umane! Ei bine hai sa iti spun ultima barfa, NU le poti duce pe toate singura mereu!!!
Auzind aceste cuvinte Krystal s-a inchis in camera ei dorind sa evite cearta uriasa care s-ar fi iscat cu Nikky daca ar fi continuat sa ii raspunda. Pur si simplu nu se simtea in stare sa vorbeasca cu ea, acuma nu avea nevoie decat sa fie singura, sa isi puna ordine in ganduri si sa rumege tot ceea ce a aflat cu putin timp in urma. Stia ca cea mai buna prietena a ei ii vroia numai binele insa nici ea nu stia cum sa faca fata adevarului crud si in plus, nu stia daca ii este permis sa zica asa ceva…
,,Nikky asta! Cateodata stau si ma gandesc cum de este posibil sa fim cele mai bune prietene la cat suntem de diferite. Zici ca suntem ying si yang…”
S-a dus sa faca un dus rece. Cand avea 14 ani a descoperit ca apa rece o ajuta sa se calmeze si sa isi puna ordine in ganduri.
,, -E o poveste foarte lunga Krissie si aici nu am cum sa ti-o spun. Hai la mine acasa.
-Ce s-a intamplat cu tine?
-Nu intelegi ca nu pot sa iti spun nimic aici?
Tipic mie, cand sunt foarte nervoasa nu aud decat ceea ce vreau sa aud. Insa Satomi stie asta foarte bine si ca sa ma faca sa il ascult m-a tras de mana pana la el la apartament. Comic este faptul ca el statea la doar 3 strazi distanta de mine…Cand am intrat in casa mi-am adus aminte de cum obisnuia el sa decoreze casa bunicilor si camera de camin dupa gusturile lui. Nu i s-au schimbat deloc preferintele. Simteam mirosul vag de vanilie si ciocolata, vesnicele flori de la pervaz, trandafiri albi in vaza, canapeaua de piele neagra cu cateva fotolii din acelas material, masuta de cafea intre ele.
-Acuma daca te rog poti sa imi spui ce se intampla?
-Ceai, ciocolata calda, cola sau cafea?
-Cola.
-Vrei sa iti aduc si o scrumiera? O sa ai nevoie de tigari pe parcurs…
-Daca te rog.
Inafara de cele promise mi-a adus si o bucata din tortul lui faimos de ciocolata pe care il pregatea doar la ocazii gen ziua mea, a bunicilor lui, aniversarea mortii parintilor lui.Si asa a inceput sa povesteasca…
-Totul a inceput intr-o seara ca aceasta,vroiam sa stam si eu linistit intr-un bar sa beau o bere dupa o zi lunga la servici. Nu vroiam sa vad pe nimeni, m-au invitat colegii sa mergem la ceva club sa agatam niste fete insa sti foarte bine ca nu sunt genul acela de baiat. I-am refuzat politicos si am mers in drumul meu.Si acuma cred ca aia a fost una dintre cele mai mari greseli ale vietii mele.
-Nu mai lungi povestea si spune odata ce s-a intamplat!
-Nu lungesc nimica! Fi cuminte si asculta pana in capat… Cum ziceam, eram in barul acesta si dintr-o bere s-au facut doua, trei. Am pierdut numaratoarea la 7.
-De ce ai baut asa de mult? Nu iti sta in fire absolut deloc.
-Imi era foarte dor de tine si mai aveam umpic si ma dadeam cu capul de pereti la cat de prost am fost sa te las sa vi singura in America! Imi parea rau ca am fost un las si nu mi-am asumat riscul de a-mi cauta o slujba aici. Chiar ma gandeam in seara aia cum sa imi dau demisia in ziua ce urma si sa prind primul avion spre LA. Eram foarte hotarat in a renunta la tot ce aveam in Japonia doar ca sa stam impreuna intr-un apartament micut de la periferia orasului, tu sa mergi la liceu, eu la ceva laborator de aici si sa ne fie viata mai usoara.
-Poftim??? De ce dracu nu mi-ai acceptat propunerea asta din prima? Te-am rugat sa vi cu mine din momentul in care am aflat ca am primit bursa!
-Nu mai vroiam sa ma amestec asa de mult in viata ta si pur si simplu vroiam sa te las sa iti traiesti adolescenta in pace si liniste si sa nu ajungi sa ma vezi ca pe fratele cel mare si enervant care iti sufla in ceafa!
-Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o in viata mea! Niciodata nu te-am vazut asa!
-Ei bine imi era frica sa nu iti schimbi parerea pe parcurs.
-Ai fost cel mai bun prieten al meu si asta nu s-ar fi schimbat niciodata! In fine, continua ce ai inceput.
We stopped checking for monsters under our bed when we realized they were inside us…
-Krissie? Ce s-a intamplat cu tine? Areti de parca ai fi vazut o fantoma!
-Nu s-a intamplat nimic. Nu iti face griji pe degeaba.
-Cum sa nu imi fac griji? Esti toata uda si mai palida decat varul.
-Sunt putin obosita.
-Nu ma minti!
-Nikky te rog frumos sa ma lasi acuma in pace ok? Vreau sa fiu singura.
-Merci mult ca ai incredere in mine in a-mi spune ce e cu tine!
-Nu e vorba de incredere, pur si simplu nu ma simt in stare sa vorbesc cu tine acuma.
-Fa ce vrei. Tine in continuare in tine totul si poate intr-o zi o sa explodezi si o sa omori pe cineva!
-Esti imposibila jur!
-Eu sunt imposibila? Eu mereu iti spun toate problemele mele chiar si cele mai puerile! Eu mereu ma descarc in fata ta si am incredere in tine! Tu niciodata nu imi spui nimic sau si cand imi spui este pentru ca nu gasesti o solutie prin care sa iesi din situatie singura si ai nevoie disperata de ajutorul unei alte fiinte umane! Ei bine hai sa iti spun ultima barfa, NU le poti duce pe toate singura mereu!!!
Auzind aceste cuvinte Krystal s-a inchis in camera ei dorind sa evite cearta uriasa care s-ar fi iscat cu Nikky daca ar fi continuat sa ii raspunda. Pur si simplu nu se simtea in stare sa vorbeasca cu ea, acuma nu avea nevoie decat sa fie singura, sa isi puna ordine in ganduri si sa rumege tot ceea ce a aflat cu putin timp in urma. Stia ca cea mai buna prietena a ei ii vroia numai binele insa nici ea nu stia cum sa faca fata adevarului crud si in plus, nu stia daca ii este permis sa zica asa ceva…
,,Nikky asta! Cateodata stau si ma gandesc cum de este posibil sa fim cele mai bune prietene la cat suntem de diferite. Zici ca suntem ying si yang…”
S-a dus sa faca un dus rece. Cand avea 14 ani a descoperit ca apa rece o ajuta sa se calmeze si sa isi puna ordine in ganduri.
,, -E o poveste foarte lunga Krissie si aici nu am cum sa ti-o spun. Hai la mine acasa.
-Ce s-a intamplat cu tine?
-Nu intelegi ca nu pot sa iti spun nimic aici?
Tipic mie, cand sunt foarte nervoasa nu aud decat ceea ce vreau sa aud. Insa Satomi stie asta foarte bine si ca sa ma faca sa il ascult m-a tras de mana pana la el la apartament. Comic este faptul ca el statea la doar 3 strazi distanta de mine…Cand am intrat in casa mi-am adus aminte de cum obisnuia el sa decoreze casa bunicilor si camera de camin dupa gusturile lui. Nu i s-au schimbat deloc preferintele. Simteam mirosul vag de vanilie si ciocolata, vesnicele flori de la pervaz, trandafiri albi in vaza, canapeaua de piele neagra cu cateva fotolii din acelas material, masuta de cafea intre ele.
-Acuma daca te rog poti sa imi spui ce se intampla?
-Ceai, ciocolata calda, cola sau cafea?
-Cola.
-Vrei sa iti aduc si o scrumiera? O sa ai nevoie de tigari pe parcurs…
-Daca te rog.
Inafara de cele promise mi-a adus si o bucata din tortul lui faimos de ciocolata pe care il pregatea doar la ocazii gen ziua mea, a bunicilor lui, aniversarea mortii parintilor lui.Si asa a inceput sa povesteasca…
-Totul a inceput intr-o seara ca aceasta,vroiam sa stam si eu linistit intr-un bar sa beau o bere dupa o zi lunga la servici. Nu vroiam sa vad pe nimeni, m-au invitat colegii sa mergem la ceva club sa agatam niste fete insa sti foarte bine ca nu sunt genul acela de baiat. I-am refuzat politicos si am mers in drumul meu.Si acuma cred ca aia a fost una dintre cele mai mari greseli ale vietii mele.
-Nu mai lungi povestea si spune odata ce s-a intamplat!
-Nu lungesc nimica! Fi cuminte si asculta pana in capat… Cum ziceam, eram in barul acesta si dintr-o bere s-au facut doua, trei. Am pierdut numaratoarea la 7.
-De ce ai baut asa de mult? Nu iti sta in fire absolut deloc.
-Imi era foarte dor de tine si mai aveam umpic si ma dadeam cu capul de pereti la cat de prost am fost sa te las sa vi singura in America! Imi parea rau ca am fost un las si nu mi-am asumat riscul de a-mi cauta o slujba aici. Chiar ma gandeam in seara aia cum sa imi dau demisia in ziua ce urma si sa prind primul avion spre LA. Eram foarte hotarat in a renunta la tot ce aveam in Japonia doar ca sa stam impreuna intr-un apartament micut de la periferia orasului, tu sa mergi la liceu, eu la ceva laborator de aici si sa ne fie viata mai usoara.
-Poftim??? De ce dracu nu mi-ai acceptat propunerea asta din prima? Te-am rugat sa vi cu mine din momentul in care am aflat ca am primit bursa!
-Nu mai vroiam sa ma amestec asa de mult in viata ta si pur si simplu vroiam sa te las sa iti traiesti adolescenta in pace si liniste si sa nu ajungi sa ma vezi ca pe fratele cel mare si enervant care iti sufla in ceafa!
-Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o in viata mea! Niciodata nu te-am vazut asa!
-Ei bine imi era frica sa nu iti schimbi parerea pe parcurs.
-Ai fost cel mai bun prieten al meu si asta nu s-ar fi schimbat niciodata! In fine, continua ce ai inceput.