Iubind placerea

[L'pti.chat]

Varsta minimă: + 18
Gen: Jurnal, tendinte de Hentai
Limba: Română
Observații cu privire la conținut: -
Tipul de comentariu solicitat: avansata, insa nu in legatura cu stilul abordat (Jurnal)

Hey :). Here I am, with a new story. Am vrut sa mai incerc o data toata treaba cu jurnalul. De data asta e vorba de fictiune, spre deosebire de "First Love". Am ales jurnalul deoarece mi se pare un stil mai apropiat mie, si poate mai drag decat celelalte. Vor si scene mai mult sau mai putin incinse, insa nu de acum. Despre personaje... Veti afla mai tarziu :D. Cam atat. Enjoy.


Inca o dimineata cu chipul sau in minte… Aseara aproape ajunsesem sa-l visez. Daca nu interevenea altceva. Alti doi ochi, un alt zambet, al character care innebuneste. Altul de la care nu-mi pot lua gandul. La fel ca el. Se intampla in tandem. Uneori am gand ochii verzi, zambitori si oarecum copilarosi… Alteori visez o privire capruie, un zambet strengar si toata increderea confundabila cu aroganta adunate intr-o singura persoana.
Astazi, insa, a inceput cu el. Cu ochii verzi. Ma trezisem trista. Adormisem inecata in aceeasi stare, de care credeam ca scapasem atunci cand inchisesem ochii. Ii simtem bratele cuprinzandu-ma...

Pff… Uite cat e ceasul. O sa intarzii, din nou, imi spun in gand cu o voce ce se vrea a fi severa. Nu reuseste, totusi, stiind ca singura persoana care urma sa ma astepte e el. Si stiam ca e dispus sa o faca pentru totdeauna. Sau cel mult zece minute. Imi luasem ghiozdanul si toate cele necesare dupa care am iesit vijelioasa, salutand-o scurt pe mama. Ma grabeam spre statie si inima incepea sa-mi bata intr-un mod ciudat. Imi priveam pieptul. Stiam ca o asemenea manifestare nu imi este specifica. Cel putin nu cand venea vorba de el. Il cunosteam de prea mult timp pentru a mai avea emotii. Cu toate astea, zambeam si sufletul imi zburda la candul ca-l va intalni pe al lui.
Cobor si incep sa fac slalom printre picuri. Ma simt privita de catre toti trecatorii si cu coltul ochiului analizez intreaga activitate ce se desfasoara pe strada. Ultimul lucru care mi l-as putea dori ar fi ca vreun cunoscut sa ma observe la o asemena ora, la doua statii departare de cartierul meu. Reusesc sa ajung in fata usii sale, si bat. Deschide si ma priveste zambind. Il sarut ridicandu-ma pe varfuri pentru a ajunge la buzele sale. Ma fac comoda repede si imediat ce ma descalt pasesc in camera sa ca si cum ar fi fost a mea.

Incaperea aceea a avut mereu ceva. Un aer misterios, probabil din cauza a tot ceea ce s-a intamplat acolo. Cu toate astea, ma intorceam. Nu stiu daca din egoism, daca pentru el, sau doar pentru placere. Insa ma vedeam din nou acolo, din nou cu el. Atunci, insa, nicio energie ciudata nu invaluia camera. Asta ma linistise. Oarecum. Gandul ca incepeam sa obisnuiesc cu asta incepea sa-mi dea dureri de cap, in schimb.

Discutii usoare. Vise, ce am facut ziele trecute si cum mai merge treaba, daca putem spune asa. Stia totul despre mine. Inca din primele momente asa a fost. Si situatia s-a mentinut pana acum. Stia si de el. Cel cu ochii caprui. Stia ca a fost, a trecut, si ca se terminase. Reusesc sa inchei subiectul pentru a deschide altul mai placut noua. Il sarut, alunec de-a lungul gatului sau si ma las dusa de val.

Ca de obicei, de altfel. Mereu am urat asta la mine. Faptul ca imi placea si il consideram cel mai tare drog. SI urasc faptul ca-I duc lipsa. Lui, parfumului sau, vocii sale, corpului sau si controlului care il aveam asupra sa.

Imi era dor de asta. Sa ma joc cu el si sa uit de tot pentru cateva minute. Aproape o ora. Imi permiteam. Odata intrata in transa uitam de mine, de prinicipii si valori care ne ghideaza viata pentru a pasi intr-o lume lipsita de reguli. Nu trebuia sa respect nimic. Nu trebuia sa imi pese de nimeni, puteam face orice imi trecea prin minte.

Si pot spune ca aveam mult in minte. Imaginatia mi-e bolnava si asa va fi mereu. Cu toate astea, nu de multe ori m-am simtit atentionata de constiinta imediat ce ma intorceam la realitate. La rational si la tot ce inseamna normalitate. Ma critica. Uneori castigam lupta, continuam ca si cum ceea ce s-a intamplat era tot irelevant. ALteori reusea sa ma puna la pamant. Si uram acele momente. IN acel moment, insa… Uitam.