Varsta minima: -
Gen: ficţiune (nu am o temă bine stabilită)
Limba: română
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Avansată, dar sunteţi bine veniţi să vă lăsaţi părerile.
Deci, chiar mi-ar plăcea să vă ştiu părerile, să ştiu unde am greşit şi ce mai e de îmbunătăţit. Oricum, eu sper să vă placă.
Sunt singură în lumea asta rea şi crudă care m-ar devora şi pe gratis, în lumea imperfectă care cere perfecţiunea, în lumea a cărei standarde nu le voi putea atinge vreodată. Uneori am impresia că-mi pierd minţile. Liniştea îmi sfărâmă gândirea, pentru că mă judecă. E gata să-mi impună cea mai grea pedeapsă.
Te-ai gândit vreodată că inima poate plînge? Nici eu. Asta până când am simţit-o pe pielea mea. Zilnic mi se reaminteşte că sunt diferită. Zilnic mi se spune „ Tu nu vei avea prieteni niciodata!†Sunt cunvinte spuse în vânt, din răutate, dar inima mea varsă râuri pentru fiecare literă, pentru fiecare vorbă răutăcioasă, pentru fiecare privire dezamăgită. Zilnic trebuie să fiu comparată cu cineva, pentru că eu nu sunt destul de bună. Cu ce am greşit? Întoarceţi-mă în timp şi arătaţi-mi cu degetul fiecare faptă care mi-a adus această pedeapsă.
Dar nu am dreptul să cer îndreptarea faptelor. S-a decis deja. Şi acum, când stau în camera mea şi privesc în întuneric, mă întreb dacă n-ar fi mai bine fără sentimente. Nu ar fi mai uşor? Nu ar mai exista durere. Ar fi sublim. Dar visele rămân vise şi trebuie să rezist, să ţip înăuntrul meu, dar nimeni nu ma aude; zâmbesc fals, dar nimeni nu realizează ce durere e ascunsă în sufletul meu care se sfâşie pe zi ce trece. Ce se va întâmpla când nu voi mai putea face faţă durerii? Aş putea să plâng în faţa întregii lumi? S-ar întoarce cineva să încerce să mă ajute, sau m-ar izola toţi şi m-ar privi cu dispreţ? Nu ar duce asta la şi mai multă durere?
Ar fi aşa uşor să spun „ Pieri, durere!†şi să-mi simt întreaga fiinţă eliberată de o povară pe care o duc de mult prea mult timp. Dar până atunci tac. Înghit în sec şi trec mai departe. Însă atunci când voi ceda, să-mi promită cineva că va fi gata să ia o parte din durerea mea...
EDIT Daria: 17. Nu scrieti ficuri/comentarii intregi boldate, inclinate, subliniate, in diferite fonturi. Scrisul default este destul de bun. Utilizati fonturile/boldatul/italicul/subliniatul atunci cand este nevoie.
Se aplica si la oneshot-uri -.-''.
Gen: ficţiune (nu am o temă bine stabilită)
Limba: română
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Avansată, dar sunteţi bine veniţi să vă lăsaţi părerile.
Deci, chiar mi-ar plăcea să vă ştiu părerile, să ştiu unde am greşit şi ce mai e de îmbunătăţit. Oricum, eu sper să vă placă.
Şi inima poate plânge
Sunt singură în lumea asta rea şi crudă care m-ar devora şi pe gratis, în lumea imperfectă care cere perfecţiunea, în lumea a cărei standarde nu le voi putea atinge vreodată. Uneori am impresia că-mi pierd minţile. Liniştea îmi sfărâmă gândirea, pentru că mă judecă. E gata să-mi impună cea mai grea pedeapsă.
Te-ai gândit vreodată că inima poate plînge? Nici eu. Asta până când am simţit-o pe pielea mea. Zilnic mi se reaminteşte că sunt diferită. Zilnic mi se spune „ Tu nu vei avea prieteni niciodata!†Sunt cunvinte spuse în vânt, din răutate, dar inima mea varsă râuri pentru fiecare literă, pentru fiecare vorbă răutăcioasă, pentru fiecare privire dezamăgită. Zilnic trebuie să fiu comparată cu cineva, pentru că eu nu sunt destul de bună. Cu ce am greşit? Întoarceţi-mă în timp şi arătaţi-mi cu degetul fiecare faptă care mi-a adus această pedeapsă.
Dar nu am dreptul să cer îndreptarea faptelor. S-a decis deja. Şi acum, când stau în camera mea şi privesc în întuneric, mă întreb dacă n-ar fi mai bine fără sentimente. Nu ar fi mai uşor? Nu ar mai exista durere. Ar fi sublim. Dar visele rămân vise şi trebuie să rezist, să ţip înăuntrul meu, dar nimeni nu ma aude; zâmbesc fals, dar nimeni nu realizează ce durere e ascunsă în sufletul meu care se sfâşie pe zi ce trece. Ce se va întâmpla când nu voi mai putea face faţă durerii? Aş putea să plâng în faţa întregii lumi? S-ar întoarce cineva să încerce să mă ajute, sau m-ar izola toţi şi m-ar privi cu dispreţ? Nu ar duce asta la şi mai multă durere?
Ar fi aşa uşor să spun „ Pieri, durere!†şi să-mi simt întreaga fiinţă eliberată de o povară pe care o duc de mult prea mult timp. Dar până atunci tac. Înghit în sec şi trec mai departe. Însă atunci când voi ceda, să-mi promită cineva că va fi gata să ia o parte din durerea mea...
EDIT Daria: 17. Nu scrieti ficuri/comentarii intregi boldate, inclinate, subliniate, in diferite fonturi. Scrisul default este destul de bun. Utilizati fonturile/boldatul/italicul/subliniatul atunci cand este nevoie.
Se aplica si la oneshot-uri -.-''.
She's wiskey in a teacup.