25-02-2012, 09:51 PM
Capitolul VII
Capul îl durea profund. Simțea mici înțepături în ceafă, dar calmantul pe care îl luase de la asistenta roșcată îș făcuse să mai uite puțin câte puțin. Giovanni îi prinsese mâna rece într-a lui și îl asculta cum îi povestea despre ce se mai întâmplase la Pandora. Cu toate astea, avea să se întoarcă acolo, dar Matt nu mai avea să fie. Îi povestise că plecase. Fusese transferat la un departament de psihiatrie din zona Washington. Familia lui îl transferase după ce plătise despăgubirile și daunele fizice. Cei din Pandora localizaseră subsolurile și luaseră cutii cu droguri în valoare de peste patruzeci de milioane de dolari. Cu toate astea, mașina de poliție încărcase alte cinci cutii cu alcool și țigări, iar într-o altă dubiță luaseră sub arest patru dealeri din interiorul Pandorei, iar într-o ambulanță se aflau doi tineri aflați sub efectul drogurilor și unul în stare de sevraj.
Justin aflase tot prin intermediul lui Gio că în timp ce Matt se pregătea să îl omoare, ceilalți începuseră o petrecere. Poliția apăruse la scurt timp după ce fusese găsit într-o baltă de sânge. Matt era în stare de ebrietate cu niște droguri la bord nu foarte periculoase, dar destul încât să îl amețească. Urma să fie dus la un ospiciu, dar încă se mai reglează conturile dintre poliție și medici. Unii spuneau că locul potrivit pentru el era dezintoxificarea, iar alții mărturiseau că ospiciul era o variantă pentru rezolvarea tuturor problemelor.
Cazul încă nu fusese închis, dar Justin nu mai avea motive de îngrijorare doar plictiseala care se așternuse în cameră. Cu toate astea, Gio avusese grijă să îi ofere micuțului puțin comfort așa că îl sărută pe buze adânc. Probabil dăduse ordin să nu fie deranjați. Dat fiind că era moștenitorul unui complex de magazine și unui spital eficient, Gio avusese grijă să aibă cel mai bun personal, niște bodyguarzi ce stăteau la ușă și informatori care luau notițe pentru el. Prins în Pandora, nimic nu îl făcea să nu afle despre lumea din exterior. Deși putea să evadeze nu o făcuse.
- Așa, vrei niște salată franțuzească ? Așa fresh cu niște sos pe deasupra.
- Nu îmi e foame. Stai liniștit, mama mi-a făcut niște...
- Aia e mâncare ? Te rog, e supă și...
- E bună. Nu este cea mai sumpă mâncare, dar e a mamei.
- Eu nu știu, sincer. Mama nu a stat niciodată lângă mine. Se preocupa de magazinul ei și de tata când îl mai vizita la spital. În rest am crescut cu hainele ei moderne, banii acesteia și afecțiune venită prin intermediul a tot ce ține de obiecte. Cred că nu știu ce înseamnă să mănânci o supă făcută de mamă.
- Îmi pare rău. E aiurea să ai parte de un așa tratament. Mami mereu avea grijă de mine.
- Poate o să ai tu grijă de mine, dacă vrei.
Îi făcu semn că pleacă și părăsi camera pentru a merge la toaletă. Deja bodyguarzii aveau semnalul că nu aveau voie să părăsească locul sub nici o formă, dar micuțul Justin se plictisea și nu avea nici un chef să stea în pat. Deși Gio promisese că apare repede trecuseră câteva minute de la părăsirea încăperii așa că adormi. Obosit fiind încă, durerile îl lăsaseră pentru câteva momente.
Capul îl durea profund. Simțea mici înțepături în ceafă, dar calmantul pe care îl luase de la asistenta roșcată îș făcuse să mai uite puțin câte puțin. Giovanni îi prinsese mâna rece într-a lui și îl asculta cum îi povestea despre ce se mai întâmplase la Pandora. Cu toate astea, avea să se întoarcă acolo, dar Matt nu mai avea să fie. Îi povestise că plecase. Fusese transferat la un departament de psihiatrie din zona Washington. Familia lui îl transferase după ce plătise despăgubirile și daunele fizice. Cei din Pandora localizaseră subsolurile și luaseră cutii cu droguri în valoare de peste patruzeci de milioane de dolari. Cu toate astea, mașina de poliție încărcase alte cinci cutii cu alcool și țigări, iar într-o altă dubiță luaseră sub arest patru dealeri din interiorul Pandorei, iar într-o ambulanță se aflau doi tineri aflați sub efectul drogurilor și unul în stare de sevraj.
Justin aflase tot prin intermediul lui Gio că în timp ce Matt se pregătea să îl omoare, ceilalți începuseră o petrecere. Poliția apăruse la scurt timp după ce fusese găsit într-o baltă de sânge. Matt era în stare de ebrietate cu niște droguri la bord nu foarte periculoase, dar destul încât să îl amețească. Urma să fie dus la un ospiciu, dar încă se mai reglează conturile dintre poliție și medici. Unii spuneau că locul potrivit pentru el era dezintoxificarea, iar alții mărturiseau că ospiciul era o variantă pentru rezolvarea tuturor problemelor.
Cazul încă nu fusese închis, dar Justin nu mai avea motive de îngrijorare doar plictiseala care se așternuse în cameră. Cu toate astea, Gio avusese grijă să îi ofere micuțului puțin comfort așa că îl sărută pe buze adânc. Probabil dăduse ordin să nu fie deranjați. Dat fiind că era moștenitorul unui complex de magazine și unui spital eficient, Gio avusese grijă să aibă cel mai bun personal, niște bodyguarzi ce stăteau la ușă și informatori care luau notițe pentru el. Prins în Pandora, nimic nu îl făcea să nu afle despre lumea din exterior. Deși putea să evadeze nu o făcuse.
- Așa, vrei niște salată franțuzească ? Așa fresh cu niște sos pe deasupra.
- Nu îmi e foame. Stai liniștit, mama mi-a făcut niște...
- Aia e mâncare ? Te rog, e supă și...
- E bună. Nu este cea mai sumpă mâncare, dar e a mamei.
- Eu nu știu, sincer. Mama nu a stat niciodată lângă mine. Se preocupa de magazinul ei și de tata când îl mai vizita la spital. În rest am crescut cu hainele ei moderne, banii acesteia și afecțiune venită prin intermediul a tot ce ține de obiecte. Cred că nu știu ce înseamnă să mănânci o supă făcută de mamă.
- Îmi pare rău. E aiurea să ai parte de un așa tratament. Mami mereu avea grijă de mine.
- Poate o să ai tu grijă de mine, dacă vrei.
Îi făcu semn că pleacă și părăsi camera pentru a merge la toaletă. Deja bodyguarzii aveau semnalul că nu aveau voie să părăsească locul sub nici o formă, dar micuțul Justin se plictisea și nu avea nici un chef să stea în pat. Deși Gio promisese că apare repede trecuseră câteva minute de la părăsirea încăperii așa că adormi. Obosit fiind încă, durerile îl lăsaseră pentru câteva momente.
-