Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Ramonitzz, capitolul ăsta îţi va înlătura orice indoiala. Desi ar fi fost mai bine sa citesti ficul de la inceput. Asa... intelegeai mult mai bine.

Adevărul

Habar nu avea cât timp trecuse de când se afla în braţele lui. Secunde, minute, ore. Nu îşi putea da seama. Nu simţea decât că trupul ei se topeşte asemenea unei lumânări supuse unei călduri ce se dovedea a fi de-a dreptul infernală. Trupul ei mic şi firav se afla în acele braţe puternice, ce se încolăceau în jurul ei asupra unui piton în jurul iepurelui ce va sfârşii devorat de acesta. Simţea fiecare bătaie a inimi lui, fiecare încordare a muşchilor. Buzele ei se aflau încă sub dominarea gurii celui care părea că o revendică. Ştia că în orice moment, tatăl ei putea intra. Însă pentru prima oară, nu îi păsa. Ştia că ceea ce simte pentru Daxton este ceva mai mult decât ataşamentul dintre doi parteneri de afaceri. Şi nu mai voia să ascundă asta de nimeni.
Mâna blondului aluneca lin pe spatele tinerei, în timp ce cu cealalta îi mângâia părul, ce mirosea a trandafiri şi lavandă. Mirosuri ce îi aduceau aminte de perioada în care o păzea, în care trebuia să aibă grijă de ea.
Însă brusc, uşa s-a deschis, făcându-i pe cei doi să tresară şi sa rupă sărutul ce părea că nu mai vrea să se oprească. Era Sheyenne.
-Pentru numele lui Dumnezeu, când mai aveţi chef de asemenea momente, închideţi măcar uşa cu cheia. Spune brunetul privindu-i pe cei doi.
Ruşinată de ipostaza în care a fost zărită, Orihime a intrat în dressing. Cu toate că mai devreme nu îi păsa dacă cineva îi prindea, acum, se simţea oarecum jenată.
Rămaşi singuri, cei doi barbaţi se priveau unul pe celălalt. Erau… mult prea serioşi pentru un eveniment atât de fericit.
-Dax, trebuie să vorbim.
Aceştia au părăsit camera, coborând multitudinea de trepte. Ajunşi la parterul vilei, au intrat în birou, cu intenţia de a purta o discuţie. Însă Toshiro a văzut cum uşa încăperii se închide. Ce aveau oare cei doi de ascuns?
-Deci? Ce vrei să vorbim? Întreabă blondul sprijinindu-se de marginea biroului.
-Cred că tu nu conştientizezi la ce te expui. Parcă planul era să o ruinezi, nu să te îndrăgosteşti de ea.
Daxton a chicotit, ducându-şi mai apoi mâna la gură.
-Cine a zis că mă îndrăgostesc? Niciodată nu am auzit o aberaţie mai mare ca asta.
-Dumnezeule mare, tu chiar nu îţi dai seama? Degeaba de prefaci… privirea ta spune altceva.
Blondul a ridicat din sprânceana, încrucişându-şi braţele în zona pieptului. Îşi privea prietenul, neînţelegând defapt grija acestuia pentru anumite sentimente care nu îl priveau decât pe el.
-Ah… am înţeles. Vrei să nu intervin… ca să ai tu cale liberă, nu-i aşa?
-Dacă voiam cale liberă, nu crezi că i-aş fi zis că tu eşti defapt Cesario? Ca să te urască?
Cei doi nu ştiau că întreaga lor conversaţie a fost ascultată de Toshiro, ce privea şocat podeaua. Cel ce era numit liderul Rusiei în ceea ce priveşte petrolul, nu era decât fostul bodyguard al iubitei lui? Nu îi venea să creadă… însă acum că se gândea mai bine, au existat anumite elemente care îl identificau cu fostul angajat al lui Orihime. Iar cel mai evident era caracterul. Atât Daxton cât şi Cesario erau nişte nenorociţi de primă mână. Şi tocmai aflase că acesta se îndrăgostise de Hime, lucru pe care nu îl putea accepta. N-ar fi suportat ca iubita lui să îi fie luată de sub nas pentru a doua oara, de aceiaşi persoană, dar cu o identitate schimbată. Era hotărât să îi spună tot adevărul rozaliei.
Mergea prin living asemenea unei furtuni. Nu a mai băgat-o în seamă nici pe Karina, care l-a strigat de câteva ori. În acel moment, nu ştia decât un lucru. Urca treptele câte două, grăbindu-se spre camera unde prietena lui se odihnea. Ştia că aceasta veste o va şoca mult mai tare decât l-a şocat pe el. A deschis uşa, fără să primească vre-un acord. Tânăra statea în pat, cufundată între pernele moi. De cum l-a văzut, s-a ridicat brusc, dându-şi şuviţele de păr ce stateau lipite de obraji.
-S-a întâmplat ceva? Întreaba aceasta zărind privirea iubitului ei.
-S-a întâmplat ceva între tine şi Ce… Daxton?
Aparent uimită de întrebarea care i-a fost adresată, Orihime a ridicat din umeri, întorcându-se cu spatele la şaten. Însă acesta a apucat-o de braţ, obligând-o sa-l privească în ochi.
-Te-am întrebat un lucru: s-a întâmplat ceva intre tine şi el?
-Nu înţeleg de ce îmi pui această întrebare. Nu am făcut decât să supravieţuim, şi şti foarte bine că în acele momente, nu îmi era gândul decât la cum să ajung acasă, în siguranţă.
-În toate aceste zile cât ai stat cu Sargent, nu ţi-a dat nimic de bănuit, cum că ar fi ceva ciudat la mijloc?
Toate aceste întrebări nu făceau decât să o afunde pe femeie într-o confuzie din care avea impresia că nu putea să iasă. Nu pricepea… nu înţelegea ce era cu acest interogatoriu.
-Ceva ciudat? Cum ar fi…? Toshiro, nu înţeleg ce vrei să spui.
-Bine, îţi spun. Nu ţi s-a părut niciodată că acel tip seamănă cu cineva din trecutul tau? Nu a existat nimic care să te faca să îţi aduci aminte de un barbat, din pricina căruia nu ai avut decăt de suferit? Daxton Sargent este doar un nume fals. Cel cu care ai stat atâtea zile izolată, cel cu care voiai să închei afacerea ce va duce la salvarea ţări nu este decât fostul tau bodyguard, Cesario.