Cold Blood

[i Ramenn.]

Ah, in sfarsit Nextul XD. Scurt, I Know...

' Integrarea . . . '

Sunt confuza…
Deschid cu mare oboseala ochii si ma uit in jur. Abia peste cinci minute imi dau seama ce se intamplase: Adormisem pe podea.
Cu o durere crunta de spate, ma ridic si ma urc in pat. Nu am specificat inca, patul este etajat. Pana la urma o sa am o colega de camera. Off- ce durere de cap. Ma ridic parca mai cu oboseala ca inainte si ma indrept cu pasi rautaciosi spre fereastra. Se insereaza. Soarele se ascunde dupa norii aproape invizibili si formeaza o culoare de rosu stins, ca vechiul apus de acasa. Dar, aici sunt mai multe blocuri si strica intr-un fel peisajul. Amurgul este oricum minunat si fara blocuri si cu blocuri. Ma sprijin de calorifer care e chiar dedesubtul ferestrei si stau pe ganduri timp de cateva minute. Ma gandesc la vechiul program si vechea casa. Un ranjet siret mi se prelungeste de-alungul fetei mele adormite. Parca as face totul dinadins, doar ca sa vada mama si sa se enerveze. Dar ea nu ma poate vedea si deci o fac degeaba. Imi e mintea numai la lucruri banale.
Trezita ca dintr-un cosmar, tresar speriata si ma uit la ceas. Am revenit la ganduri normale, reale. Ma uit descurajator la ceasul meu de birou care ticaie neincetat, facand secundele sa para minute. Dar, timpul revine si el inainte de a clipi. Imi dau seama speriata ca e ora mesei si ca eu nu am facut nimic in tot acest timp. Imi iau telefonul de pe masa, trantesc usa si o incui in graba, iar apoi ma indrept fugind din ce in ce mai tare spre sala unde era programata cina de la ora sapte.
Programul nu e chiar bun, nu prea pot sa mananc la comanda, dar dupa drumul lung si somnul greu de mai devreme, cred ca as putea sa infulec ceva.
Imi pierd pasii prin incaperile si coridoarele neintelese ale cladirii timp de ceva vreme, iar apoi, ca prin minune gasesc sala. Rasuflu usurata, imi aranjez tricoul si intru.
Sala e mare, dar degeaba. Un grup de elevi se indreapta spre iesire, lasand totul pustiu. Cred ca am intarziat, deci o sa mananc singura, fara companie. Imi indrept privirea dezamagita de lipsa mea de organizare din prima zi si ma duc sa vad ce este in meniu. O cina saracacioasa, mai mult de regim se afla in farfuria mea. Enervata peste masura, mananc tot ce am in farfurie si plec suparata.
- O sa mi se faca foame pe la zece! Cum am putut sa pierd cina? Ziua asta a fost un cosmar. Si inca nu s-a sfarsit…
Soptesc eu pentru a auzi doar eu si nimeni altcineva, inca suparata de ce s-a intamplat. Oftez cu putere si ma gandesc ca va trebui sa ma inchid dinnou in camera si sa stau acolo pana maine dimineata. Deja sunt plictisita de camera aceea deci nu imi convine. Toate orele s-au terminat si toti elevii sunt plecati. Unde? Nu stiu. Nimeni nu imi spune prea multe. Dar, ca o ironie il intalnesc pe Moku pe coridoare, mancand cu pofta o inghetata.
- Moku! Strig eu ca si cand m-ar fi trasnit un curcubeu.
- A, Riku! Ce faci aici? Nu ar trebui sa te duci sa te plimbi pe afara? Spune el dezorientat de prezenta mea.
- Ar trebui? Dar de ce spui asta?
- Ah, tu nu stii. Am sa-ti explic deci fii atenta. Este Luni, deci toti elevii au voie a se plimba in voie, dupa cursuri. In fiecare saptamana, instructorii si directorul ne lasa la dispozitie 3 ore, Luni si Vineri pentru a iesi si a ne distra inafara liceului. Intelegi?
- N-nu stiam... Wow, incepe sa semene cu o inchisoare. Ia stai! Deci vom fi ‘captivi’ aici restul zilelor?
-Da. Spune el cu o voce trista.
Nu stiam ca liceele sunt asa de ciudate. Nu cunosc locul sau regulile deci imi e si mai greu sa ma integrez. Noroc cu Moku care imi explica cateva chestii. E greu sa fii la liceu, eu fiind obisnuita cu scoala. Vai-Vai... Maine o sa aflu ca suntem extraterestrii.
Incepe ca ziua asta sa fie si mai proasta. M-am pierdut prin oras, am adormit, am pierdut cina si acum aflu ca liceul ma tine sechestrata aici. Si cel mai rau e ca sunt departe de ai mei si imi e dor de ei, mai ales de prieteni. Ah,da! Trebuie sa o sun pe Lukii, buna mea prietena. Poate o voi face mai pe seara. Nu pot rata sa ies afara oricat de putin timp as avea la dispozitie pentru ca stiu ca voi fi tinuta inchisa in acest liceu.
Dar, inainte sa plec, i-am spus lui Moku ceva ciudat…
- Daca nu ajung, spunele tuturor ca ma voi intoarce…Poate.
Moku s-a uitat insistent la mine la auzul cuvintelor mele. Nici dupa ce m-am gandit bine la ce am spus, nu mi-am dat seama ce mi-a venit. M-am intors ,deci, si am pornit-o spre lift, spre iesire, spre poarta. Eram nerabdatoare sa ies, chiar daca ajunsesem abia acum cateva ore.
Simteam ca liceul acela nu era unul normal si nu aveam de gand sa raman acolo. Ma simteam ca si cum as fi vrut sa o iau la fuga si sa nu ma mai intorc niciodata.
Oare ce se intampla cu mine?