Floarea rosie [+18]

[Zuzy Is Angell]

scuze de intarziere, dar am uitat sa-l copii dupa forum :D

Capitolul 3
A fost un dezastru la spaniola. Bineinteles ca profa m-a certat pentru ca am intarziat, apoi a inceput sa predea, dar nu-mi statea mintea la regula pentru formarea viitorului pe care ne-o explica. Aveam altele pe cap.
In primul rand, DE CE vazusem chestia aia? Era ceva ce mi se va intampla in curand? Eram un medium, sau asa ceva? Ce eram de fapt?
SUA era tara mea natala, dar parintii mei erau romani. Plecasera din Romania de cand erau tineri, iar acum faceau totul in felul american. Isi uitasera radacinile in favoarea noii vieti. Nu vazusem niciodata poze cu o familie pe care sa o fi lasat in urma, sau amintiri despre vechile lor case. Parca aparusera de nicaieri, dar asta nu ma deranjase niciodata. Romania era doar e tarisoara de pe alt continent, cu care nu aveam nimic in comun. Niciodata nu-mi pasase.
Acum imi pasa. Ce fel de ciudati erau parintii mei?
Isi schimbasera pana si numele. Eu ma numeam Sarah Emma Stryder, Emma fiind al doilea nume, mai scurt si mai putin enervant, pe care il folosea aproape toata lumea. Dar Stryder nu era un nume romanesc. De ce il folosise tata? Oare vroia sa se ascunda? Pentru ca oamenii fac de obicei chestia asta atunci cand nu vor sa fie gasiti, nu?
"Las-o balta", mi-am zis mie insami. "Poate ca problema nu e la ei. Poate ca esti tu o ciudata care vede lucruri ce nu sunt acolo." Nu era un gand prea incurajator.
Restul orelor pana la pranz au trecut ca prin ceata. Nu eram atenta la nimic. Cand am intrat in sala de mese am vazut-o pe Susan facandu-mi cu mana de la o masa. Era impreuna cu grupul nostru obisnuit. De langa ea, Kevin ranjea la mine, avand o privire care sugera ca nu avea sa ma lase sa manac linistita. De cand il refuzasem acum o saptamana devenise de nesuportat, dar inca spunea ca nu il deranjase.
Aveam o stare ciudata. Nu aveam chef sa stau cu prietenii mei si sa iau parte la o conversatie obisnuita. Nu prea ma simteam normala in clipa de fata. Nici de scoala nu aveam chef, asa ca m-am intors cu spatele si am iesit din cantina cu pasi mari si cu o multime de priviri atintite asupra mea.
Fara sa-mi dau timp sa ma gandesc m-am intreptat glont spre masina. In clipa in care porneam motorul le-am vazut le Susan si Jessica iesind din scoala si uitandu-se drept la masina mea. Aveau expresii identice de surpriza pe fata.
Atunci m-am simtit vinovata. Ce era cu mine? De ce fugeam de prietenii mei? Nu mai facusem asta nciodata. Iubeam sa-mi fac prieteni, sa fiu acolo unde era mereu multa lume si mai ales, vorbeam non stop. De ce voiam dintr-o data sa stau singura?
Parca ceva ma chema acasa. Nu acasa in special, ci in camera mea. Incetasem sa ma mai mir de presimtirile astea, pentru ca apareau mereu. De cele mai multe ori nu tineam cont de ele, dar acum era o exceptie.
Am oprit instinciv in fata casei mele. Nici nu observasem ca am ajuns. M-am dat jos si am inchis portiera cu miscari mecanice, apoi am descuiat si am urcat la mine in camere. Imi era foarte somn. Exista un motiv pentru care nu trebuia sa dorm, dar acum nu mi-l puteam aminti. M-am trantit pe pat si am inchis ochii.

"Era o camera ciudata, foarte intunecata, cu o fereastra mare spre Est, acoperita de o perdea de stofa grea, rosie. Peretii si podeaua erau constuiti din caramaizi gri, ca in castelele medievale. Aveam sentimentul ca ceea ce vedeam era foarte important. Stateam cu fata spre fereastra, uitandu-ma la doua profiluri albe precum creta pe fundalul rosu. Lumina lumanarilor arunca umbre ciudate pe fetele lor.
-Asadar lucrul e sigur. Va aparea curand, zise femeia. Avea parul blond, atat de deschis la culoare ca parea aproape alb, cu un apect prafos, precum creta. parea sa aiba vreo patruzeci de ani si era imbracat bogat, intr-o rochie lunga rosie, garnisita cu dantela neagra. Purta o pelerina tot rosie, cu gulerul ridicat. sSmteam ca o cunosc de o viata, desi nu o vazusem niciodata.
-Da, stapana, raspunse barbatul. nu-i puteam vedea fata, dar eram sigura ca era mai batran ca era, cu parul grizonat, slab si putin adus de spate. trebuie sa ne astemptam deja la cateva vizite.
-Ei nu pot sa o caontacteze inca. Si apoi, profetia a fost interpretata gresit si alta data. Avea o voce dura ca stanca, aspra si sigura.
-E timpul. Sunt sigur. Trebuie sa ai grija, nimeni nu poate fi de incredere acum. Nu stim care sunt aliatii ei si ce planuiesc.
-Nu au nici o sansa! sasai ea, ochii rautaciosi ingustandu-se ca la reptile. Ea e doar un vierme in salata. Nu o sa dureze nici macar o luna!
-Mi-e teama ca n-aveti drapteptate. Profetul era unul dintre cei mai buni. Marele Razboi o sa dureze un an incheiat, zise el calm.
Femeia isi recapata expresia de gheata. Acum ca ma uitam mai bine la ea, parea mai batrana. Avea mici incretituri pe fata inca frumoasa, dar pe care se citea o rautate de neimaginat. Am simtit ceva inauntrul meu, ceva ce astepta sa se trezeasca. Am simtit ura fata de persoana de langa mine, si instinctiv am stiut ca este ea cea care il omorase si pe celalalt care ma chemase.
-O ultima intrebare si te poti retrage, zise ea, cu ochii aruncand fulgere. te-ai ingrijit personal de acea chestiune, nu?
-Bineinteles, stapana. Rebelul nu mai e. a incercat sa o cheme, dar nu a putut.
Femeia paru satisfacuta. Isi intinse mana cu aceeasi expresie rece. O un da de bucurie traversa fata barbatului, care isi dezveli coltii, infigandu-i in bratul ei. Nici macar nu se clinti. Apoi, se indrepta de spate, facu o reventa profunda, si iesi pe fereastra, sub forma unui liliac."