The past is the new future

[Alexi]

New story hope you'll enjoy it!


Capitolul 1


- Nu! Lasă-mă! Te rog Kyle, încetează!
- Doar dacă mă opreşti tu!
A continuat să facă mişcări în interiorul meu , nepăsându-i că sunt virgină. Neinteresându-l faptul că mă răneşte. Lacrimile continuau să se prelingă pe obrajii mei, în timp ce el se bucura de fiecare moment.



Mi-am deschis brusc ochii şi m-am uitat în jurul meu. Îmi aminteam din nou acea zi. Acea zi nenorocită când a distrus totul. Fericirea şi dragostea mea pentru el.
M-am dat jos din pat şi m-am uitat la ceas. Iar m-am trezit înaintea alarmei. Am oprit-o şi m-am apropiat de baie. Astăzi era o nouă zi. Începea un nou capitol în viaţa mea.
Am aprins lumina şi m-am privit în oglindă. Nu s-au schimbat multe după cinci ani. Acelaşi păr roşcat şi drept, mai lung cei drept, aceeaşi ochi verzi ca smaraldele, aceeaşi piele albă.
Nu am mult timp de pierdut. Mi-am făcut toaleta zilnică, m-am îmbrăcat şi m-am machiat. Trebuia să fiu punctuală la noua mea slujbă.
Am început să caut prin cameră telefonul şi cheile de la apartament. După ce le-am găsit le-am pus în geantă şi am ieşit din casă. Am tras aer adânc în piept şi am pornit cu piciorul drept. Nu sunt superstiţioasă, dar în momentul de faţă am nevoie de tot norocul din lume. Îi voi arăta tatei că mă pot descurca şi fără el.
Am ieşit din clădire şi am oprit un taxi. A ajuns imediat şi m-am urcat în maşină. I-am dat adresa companiei la care voi lucra. Compania aeriană Webster. De când am auzit de numele acesteia mă rugam să nu fie a celui de care am fugit atâta timp.
Când maşina a oprit în faţa clădirii am tras aer în piept. I-am plătit şoferului şi m-am dat jos din automobil. Am intrat în clădire şi m-am oprit la recepţie.
- Îmi cer scuze, sunt noua secretară a domnului Webster!
- A da! DomniÅŸoara Schyler, nu?
Am aprobat din cap, iar tânăra a început să caute prin sertare biroului. A pus o cutie mică pe birou şi mi-a zâmbit.
- Aici aveţi legitimaţia, programul domnului Webster, orarul dumneavoastră de lucru, cardul de credit pe care veţi primi lunar salariul, agenda electronică a domnului Webster şi cheile de la noua dumneavoastră maşină. O zi bună şi spor la lucru.
Fata mi-a zâmbit, însă nu am putut să îl returnez. Totul era atât de ciudat. Primeam şi maşină?
Am luat cutia în braţe şi am făcut câţiva paşi spre lift.
- Biroul este la ultimul etaj. Şi domnul Webster doreşte să facă cunoştinţă cu dumneavoastră imediat.
Şeful era deja aici? Cred că am încurcat-o. Nu cred că voi rezista prea mult la slujba asta. Dar contractul e pe 3 ani. Deci nu mă poate concedia. Nu?
M-am urcat în lift şi am apăsat butonul pentru ultimul etaj. 22. Sper să nu se strice niciodată liftul, altfel o să fac hernie de la atâtea scări. Sau cine ştie! Poate ajung să mai slăbesc puţin.
Sunetul liftului s-a auzit, iar uşile acestuia s-au deschis. Am păşit pe hol şi mi-am văzut biroul. Era destul de simplu. Un pupitru, un laptop şi o grămadă de hârţogării. Am lăsat cutia pe birou şi am privit uşa de lângă acesta. Am tras aer adânc în piept şi m-am apropiat de ea. Mi-am ridicat mâna şi am bătut uşor. Am auzit un ’Intră’ apăsat. Vocea îmi părea extrem de cunoscut. Şi semăna foarte mult cu a lui.
Am apăsat pe clanţă şi am împins uşa. Am intrat în interiorul încăperii. În mijlocul camerei se afla biroul, iar într-o parte se afla o bibliotecă, iar în cealaltă o canapea. În spatele biroului se afla o fereastră imensă, care avea o panoramă incredibilă.
Şeful meu stătea cu spatele la mine şi vorbea la telefon. Am putut să îi observ doar culoarea părului. Era blond.
După câteva momente a pus receptorul jos şi a luat în mâna un dosar.
- Deci tu eşti noua mea secretară? Întârzierea e una din calităţile tale?
- Nu domnule!
S-a întors cu faţa la mine şi am rămas şocată. Era el! Acel bărbat care m-a rănit. Acel băiat care m-a violat cu cinci ani în urmă. Acelaşi păr blond, aceeaşi ochi albaştri, aceleaşi trăsături, acelaşi nume. Trupul meu a început să tremure.
- Kyle!
- Chrissy!?
De ce nu mi-am dat seama? Familia lui era singura cu numele Webster care avea afaceri în acest oraş. Cum am fost atât de proastă să nu îmi dau seama?
- Cum de nu mi-am dat seama? Chrissy Schyler! Tu eÅŸti!
Nu am putut să mă mişc. Corpul meu începuse să tremure din ce în ce mai tare. Lacrimile au încercat să se prelingă pe obrajii mei. Dar nu puteam să le dau seama.
De ce nu am putut să prevăd acest lucru? De ce a trebuit să mă întorc? Tocmai în braţele lui?
Blondul a făcut câţiva paşi, dorind să se apropie de mine.
- Nu te apropia de mine!
M-am întors cu spatele şi am vrut să ies din încăpere. Am auzit un sunet ciudat, iar când am apăsat pe clanţă, uşa nu voia să se deschidă. Am tras tare de ea, însă refuza să mă asculte.
Braţul băiatului a ajuns lângă capul meu. M-am speriat şi am refuzat să mă întorc cu faţa la el. Ce se va întâmpla? Îmi va face acelaşi lucru ca acum 3 ani?
- Cine ar fi crezut! După cinci ani ne întâlnim din nou.
A chicotit şi m-a apucat de mijloc. M-a întors cu faţa la el şi m-a lipit de uşă. Îl priveam speriată.
- De ce eşti atât de speriată? Ai uitat ce bine ne-am simţit împreună?
I-am dat o palmă peste faţă, în timp ce o lacrimă s-a prelins pe obrazul meu.
- Să nu îmi aminteşti de aceea noapte nefericită. De cinci ani încerc să o uit.
- Hmm! Ce păcat! Eu de cinci ani tot mi-o amintesc!
- Lasă-mă să plec! Acum!
A chicotit şi s-a îndepărtat de mine. S-a apropiat de biroul său. S-a întors cu faţa la mine şi a zâmbit.
- Acum o să pleci, dar mâine te vei întoarce înapoi. Nu ai încotro! Bine ai venit acasă Christina!
Am auzit din nou sunetul şi am apăsat pe clanţă. Am deschis uşa şi am ieşit din birou. Mi-am luat geanta şi m-am apropiat de lift.
Coşmarul meu a revenit. La dracu’! De ce a trebuit să mă întorc aici, la el? Acum sunt legată pentru cinci ani de el. Şi nu pot să scap, nici dacă aş putea. Doamne! Am nevoie de tine!