Fragmente

[Ruxi.]

Hallo!
Saint Ocea, danke pentru comentariu. Măcar cineva citeşte aceste...rânduri. :] Ei bine, am venit cu sfârşitul fragmentelor.
Viel Spaß beim Lesen!

4

Când totul se preface-n scrum

Ţi-am aruncat cadavrul îngheţat în mijlocul magaziei din care perele lipsesc acum. Te-am privit preţ de câteva secunde, poate minute, poate ore, timpul nu se mai scurgea la fel pentru mine, cu siguranţă nici pentru tine. Trupul tău chircit, vânăt, mânjit de sânge îngheţat, pe lemnul înnegrit de timp şi mâncat de carii. Imaginea asta grotescă nu mă speria, nu mă impresiona, nu mă scârbea. Vedeam adevărul. Te vedeam pe tine şi prin tine vedeam ce a ar fi ajuns totul din mine dacă nu aş fi încheiat povestea. Şi pentru o clipă, acolo, în frig, în întuneric, în locul atât de cunoscut, după nici nu mai ştiu cât timp, m-am iubit pe mine mai mult decât pe tine. Dar să recunoaştem, dragostea e egoistă. De ce toţi aleg să-şi dea viaţa pentru persoana iubită? Pentru că e mai simplu. Pentru că nu trebuie sa trăiască o viaţă întreagă în mizerie. Pentru că nu trebuie să se învinovăţească la nesfârşit fără să aibă nici măcar dreptul la sinucidere sau uitare pentru că ar minimaliza sacrificiul făcut de cel pe care îl iubesc. Pentru că moartea e mereu cea mai uşoară variantă.
Şi ca de obicei, eu am ales drumul cel greu. Nu ţi-am sfărmat iluziile, nu ţi-am frânt inima mărturisindu-ţi că mă sufoci, că mă distrugi. Nu m-am sinucis ca să te fac să te simţi vinovat toată viaţa.
Am luat totul asupra mea. Toată vina, toată suferinţa, toată libertatea înspăimântătoare care urmează.
Ţi-am dat foc. Şi mort fiind, ţi-am dat foc odată cu întreaga magazie, întregul nostru paradis format din clipe.
Arde. Totul arde. Paradisul se mistuie printre flăcări şi eu îl privesc arzând.
Stau dreapta în zăpada murdară, sub cerul alb şi îngheţat. Şi corbii zboară dezorientaţi. Zboară liberi şi îngroziţi. Şi lemnele trosnesc. Şi în flăcări, totul se dărâmă. Şi ninge cu cenuşă…
Între degete mi se frânge pământul îngheţat si mort.
Cenuşa cade. Cade. Negrul mă acoperă sub cerul alb.

Şi-acum, când totul se preface-n scrum pe-acorduri răguşite de Chopin, când corbi nebuni vânează pete roşii de zăpadă, încă mai simt acel parfum de pere vechi din zile prăfuite de aprilie.