Fragmente de inspiratie

[mady]

Asa cum spune si titlul sunt idei care mi-au venit din senin in cap si pe care m-am hotarat sa le dezvolt in scurte istorisiri.


Varsta: -
Gen: romance, mistery, slice of life etc.
Limba: romana
Observatii: voi anunta pe parcurs daca este cazul
Tipul de critica: avansat





Violete



O liniste stranie, bizara pusese stapanire pe incaperea dominata de un intuneric apasator.Nici un zgomot, nici o suflare sau vreo miscare nu perturbau armonia macabra ce se formase in incaperea micuta cu pereti pe care se regaseau pictate violete.
Incepuse sa ploua! Picurii mari de apa cadeau nerabdatori din cer, izbind in calea lor pamantul somnoros, adormit de o tacere neobisnuita, rece si distanta.
-Zdrobeste!
Un glas cristalin, de o dulceata coplesitoare, se auzi de nicaieri in camera cuprinsa acum de o veselie ciudata. Chipul alb, cu gura mica si ochii mari, copilarosi, faceau din fetita ce privea cu un vadit interes furtuna ce sfarama totul in calea ei, un adevarat inger.
S-a ridicat cu grija de pe scaunelul din fata ferestrei, aranjandu-si cu micutele-i maini, rochita de un violet viu. Un mic zambet i-a aparut pe chip, intorcandu-si din nou privirea asupra peisajului dezolant de afara.
-Rupe,distruge...zdrobeste! rosti rautacioasa, mangaindu-si buclele de un castaniu inchis, aranjandu-si fundita ce-i prindea frumoasele-i plete.

-Violette ! rasuna impunatoare vocea mamei ce deschise cu putere usa din lemn care se izbi de peretele rece cu un zgomot puternic. Razgaiata mica inca n-ai adormit? rosti suparata femeia privindu-si copila cum admira hipnotizata furtuna ce se dezlantuia din ce in ce mai salbatic.
-In seara asta voi sta pana tarziu, raspunse Violette cu ochii inca afara neacordandu-i mamei sale nici o importanta.
Era prea fermecata, prea atrasa de puterea cu care natura isi manifesta furia nestavilita stiind prea bine ce va urma. Era ultima ei noapte. Ultimele ore in care se putea bucura fara nici o retinere de o asemenea frumusete bruta. N-avea sa renunte la acesta placere neinteleasa, dar necesara, cand stia prea bine ca era ultima pe care avea sa o mai aiba.
-Ce tot banguiesti acolo mucoaso! O sa te culci imediat m-ai auzit ! se auzi izbucnind vocea femeii, indreptandu-se cu furie asupra fetitei si lovind-o cu putere peste obrazul neted, lasandu-i o pata rosie.
O apuca cu ura de parul buclat, tragand-o in patutul rece si tare, aruncandu-i dezgustata o patura subtire,murdara si roasa de molii. Violette a privit-o cateva clipe zambind copilaroasa, aruncandu-si din nou privirea asupra ferestrei.
-Mami in noaptea asta se va intampla, rosti senina, ducandu-si manuta pe obrazul inca rozaliu mangaind usor locul unde primise lovitura.
-Ce? Inca nu te-ai potolit? racni femeia si mai nervoasa ridicand mana pentru a o lovi inca o data. Renunta insa, stiind prea bine ca proasta de fiica-sa, oricat de mult ar fi batut-o, nu avea sa renunte la gargaunii aia care ii zburau prin cap. Era atat de ciudata, de smintita, vorbindu-i necontenit despre "ziua aceea" cand"se va intampla". La inceput o ignorase crezand ca e doar o prostie de copii prosti. Dar odata ce si vecinii au inceput sa afle de ideile lui Violette,ajunsese de-a dreptul sa-si urasca fiica considerand-o o lunatica ce avea sa o faca de tot rasul.
-N-auzi sa te culci nenorocito? Culca-te odata...pentru totdeauna daca se poate!
Violette rase cu pofta privindu-si indiferenta mama. Hmm...era o fiinta atat de insignificanta incat nici nu se sinchisea de existenta ei. O neinitiata ce nu-si vedea lungul nasului si o trata precum o sclava. N-avea nici macar sa-si amintesca de prezenta ei!
Femeia injura furioasa lovindu-si la intamplare fiica, parasind mai apoi camera.
Ramasa din nou singura in intunericul micutei si prafuitei sale camarute, Violette zambi multumita, ridicandu-se cu grija, indreptandu-se spre fereastra.Furtuna era din ce in ce mai puternica, iar asta ii facea o bucurie de nemarginit.
-In seara asta voi pleca ! rosti fericita dansand la intamplare prin camera, privind din cand in cand afara. Vantul puternic smulsese stejarul sub care acum cateva ore isi rasfoia singura carticica pe care o avea. Zambi molatec asezandu-se in patul sau, tragand peste trupul firav patura murdara. Se cuibari somnoroasa, in momentul in care un fulger lumina intunericul noptii, urmat de un tunet asurzitor, care l-ar fi facut pana si pe cel mai curajos soldat sa tremure de frica.
-Voi pleca! sopti din nou Violette inchizandu-si somnoroasa ochii.


-Veniti repede! Veniti aici! se auzira cateva voci disperate spargand linistea diminetii, creand o adevarata spaima printre bietii oameni si asa destul de speriati de furtuna de aseara.
-Ce e? Ce s-a intamplat aici? au intrebat nedumerite glasuri adormite, dandu-si coate unii altora, injurand din cand in cand pe cei care ii trezisera.
-Aseara a ars casa Mayerilor ! rosti un batran cocosat, mangaindu-si barba alba, facandu-si temator cruce cu cealalta mana.
- Un fulger a lovit aseara, iar cocioaba lor a ars ca o lumanare, se auzira alte voci inspaimantate, facandu-i pe oamenii prezenti sa tipe disperati, aruncand in dreapta si-n stana rugaciunii care mai de care mai coplesitoare, rugandu-se pentru propria bunastare, multumind lui Dumnezeu ca nu fusesera ei cei napastuiti.
-Au murit toti? intreba atunci o femeie masiva ce tinea in brate un copil murdar care plangea monoton.
O umbra de nedumerire si indiferenta se asternu atunci peste multime. Nimeni nu se gandise la asta! Ei si pana la urma parca le-ar fi pasat daca mai traiau sau nu acei nenorociti! Oricum toata agoniseala lor pierise in incendiu, iar ei nu aveau sa-i tina in carca. Slava Domnului ca nu fusese casa lor!
-O Sfinte Dumnezeule, ce e asta!? se auzi un tipat strident, disperat, venind din locul unde se produsese tragedia. Imediat , multimea curioasa se indrepta spre casa Mayerilor pentru a vedea ce fusese cu acel strigat inspaimantator ce ii facuse sa tremure.
Nu au vazut decat un tanar zvelt, necunoscut, asezat in genunchi, plangand spasmotic, in timp ce privea indurerat ruinele casei unde, se ragaseau imprastiate peste tot, sute de violete abia inflorite.

[mady]

[yaoi maniac]

[kame.]

Atunci cand las comentariu unui fic, ma axez mai mult pe ceea ce a dorit autorul sa-mi transmita si pe micile greseli gramaticale, care, repet, nu arata bine intr-o lucrare. Vrei sa demonstrezi ca esti capabil sa scrii? Asta inseamna ca trebuie sa o faci correct. In cazul tau, mady, si de data aceasta voi fi obiectiva, adesea am observat greseli gramaticale si le stiu si motivul pentru care se strecoara in scrierile tale. Interesul cu care scrii si inspiratia puternica te impiedica sa mai fi atenta la modul in care formulezi cuvintele. Acest lucru s-a vazut si in "Marturiile unei muribunde". Am citit-o de-a intregul si am inteles despre ce este vorba. Tanara suferea de o boala ce a condamnat-o la moarte. Sentimentele pareau a apartine unei persoane puternice. Desi parea coplesita de situatie, e evident ca nu avea un caracter slab. Desi tematoare, avea vointa de a sfida moartea.
Sa spunem ca subiectul nu e atat de interesant pe cat doreai sa para, dar modul tau de a scrie te-a ajutat sa transformi un lucru banal intr-unul genial. Ador cum te exprimi in scris si nu numai. Te cunosc, dar atunci cand iti impartasesc opinia mea legata de compozitiile tale esti constienta ca nu iert nimic. Daca nu spun tot ceea ce vreau pe forum, stii ca o fac in particular, fata in fata.
Atat pentru moment, te astept cu urmatorul One Shot. Ciao! :*