One love pleasures more

[AyumiHamasaki]

Capitolul IV


Mă aşez pe pat şi îmi poziţionez mâinile peste ochii. Oftez lung şi mă gândesc că am devenit ca acel tiran nemilos de care am fugit, acel tiran pe care îl numeam "tata". Când am lovito pe Sakura nu am realizat ce fac, eram condus de ură, dar nu am vrut să o rănesc. Nu suport să lovesc o fată, un băiat e altă poveste, dacă el începe eu nu voi sta ca fraierul în timp ce mă loveşte. Gândurile îmi sunt întrerupte de Sakura care intră în cameră, puteam vedea că-i speriată şi că vrea să ascundă asta. M-am ridicat şi m-am dus glonţ la rozalia, aceasta a tresărit şi s-a dat înapoi până a atins uşa cu spatele. Mi-a băgat mâna în părul ei mătăsos şi am tras de el în glumă, dar se pare că este încă îngrozită. Las privirea în jos şi o iau de mână, mă îndrept cu ea spre pat şi o trântesc pe el. Mă aşez deasupra ei şi încep să o sărut, dar rozalia se opune aşa că nu mai încerc.
- Noaptea e la început iubire. Ce vrei să facem ?
În timp ce-i puneam această întrebare m-am aşezat turceşte pe pat şi am privito atent. Oare ce crede că vrea să-i fac? Ar fi interesant dacă aş mai speria-o puţin, nu mai bine lasă că o trecut prin multe.
- Ştiu, ai făcut referatul la Chimie?
Fata mă priveşte mai mult decât surprinsă şi dă din cap că la făcut. Oh, păi cred că eu sunt mereu ultimul care se gândeşte la asta. Aud cum cineva sună la uşă, se pare că a venit salvarea mea. Nu pot să cred că mă simt aşa de prost, mai ales după tot ce i-am putut face Sakurei. Ajung la uşă şi se pare că obsedatul din spatele ei nu se calmează, apasă într-una pe butonul sonerie, cred că s-a stricat. Deschid uşa şi rămân mască, în spatele ei era chiar Sasori, un bun prieten şi un adevărat asasin. Îl studiez atent şi atunci realizez ce caută aici. E aproape ora 23:00, strada e pustie, şi el poartă negru.
- Ai fost trimis după mine?
- Nu, trebuie să ucid o fată, cred că am greşit adresa. Dar dacă tot am dat de tine hai să intrăm în casă şi să-mi spui ce ai mai făcut.
Îl mai analizez o dată pe aşa zisul meu prieten, nu am nici măcar o şansă împotriva lui, Sakura nici atât. Îi spun roşcatului, pentru că e roşcat cu ochii căprui, că nu este casa mea şi că am ceva important de făcut, dacă mă înţelege. Aceste zâmbeşte şi îmi spune să am grijă că tata nu vrea încă nepoţei. Închid uşa şi urc scările, apoi deschid încet uşă. Sakura nu era în cameră, nici în baie, nici în camerele din apropiere. Unde oare o dispărut fata asta? Şi mai ales acum când tata l-a trimis pe Sasori să se ocupe de ea. Cobor în grabă scările şi o văd pe rozalie la capătul lor. Fata avea capul plecat şi lacrimile îi cădeau uşor de pe chip. Sper că nu o auzit ce am vorbit cu idiotul de Sasori, fata avea în mână o poză cu ea şi familia ei. O întreb ce să întâmplat şi ea îmi întinde telefonul, era un mesaj destul de lung. ”Se pare că ai devenit ultima supraviețuitoare a familiei Haruno, dar nu te bucura prea mult, chiar dacă ai scăpat noi suntem pe urmele tale şi promitem că vei muri în chinuri.” Dacă nu era idee cu muritul în chinuri puteam spune că nu ştiu despre ce e vorba, dar aşa. O iau pe Sakura în braţe şi îi spun că totul va fi bine, ce mai mint şi eu, dar poate reuşesc să o salvez cumva, dacă pe mama nu am putut măcar pe ea.
Urcăm la etaj şi îi spun fetei că e prea periculos să rămânem aici, şi că dimineaţa vom zbura spre Rusia. Poate că nu e logic, dar acolo este cel mai uşor să-ţi pierzi urmele, eu mă pricep la asta.




Îmi cer scuze că a durat aşa de mult, dar a venit şi nextu...:*