Gânduri scrise pe-o hârtie.

[Rain]

Bună, de curând m-am apucat să scriu ceva versuri. Sunt începătoare şi probabil nu găsesc întotdeauna rima potrivită pentru strofe, însă încerc să mă perfecţionez. So... prima poezie :

Secretele abisului


Şi când soarele apune, după casele cu colţi,
Iar când luna tainic stă, ca o regină a nopţii
Mii de fiori mă îneacă, parcă toţi au fost ca morţii.
Chipul blând al mândrei luni, mă-nfioară tare, tare,
Ea de sus ne-nfricoşează, cu a ei putere mare
Praful sumbru mă îneacă, rămânând fără scăpare
Mă omoară, mă distruge, mă afundă fără milă
Spre nisipul din abis, ce păzeşte trupuri reci
Oase vechi şi trupuri moarte, purtate de-o slabă cămilă.
Dar ecoul mi-l aud, de jos, parcă dintr-un beci
Vagi bătăi se simt în spate, păcat că sunt prea seci
Căci de auzit ecoul, sumbru ca până acum
Greu de dus, rupt în bucăţi, făcut scrum.
Şi acum, degeaba sper la o altă viaţă
Căci sufletul îmi e deja pierdut.
Tremur, sper încă cu greaţă
Trupul ce-mi e aÅŸezat pe-un albastru aÅŸternut
Că se va ridica spre crucile înalte
Şi că voi putea pleca din nou aşa departe.
Faţa, chipu-mi rece ca un mort, mă ţii strâns lâng-un schelete,
Pleacă, fugi cu-a ta pereche !
Du-te, nu te mai uita fricos în spate
Căci aceste vechi secrete, doar în veci vor fi aflate.