Sub Aripile unui inger!

[IngerulCuAripiFrante]

Buna tuturor. Am venit si noi cu o colaborare. Eu o sa fiu personajul masculin iar •Balonaşeee.• va fi feminin. Sper sa va placa.

Sub aripile unui inger!

Cap1. Alex P.O.V

Invart pistolul negru pe deget jucaus, afisand acelasi character de demon cu chip de inger. Il privesc pe cel din fata mea cu o ura nestapanita, in timp ce Nate privea zambind miseleste de langa un perete al camerei goale, prost laminate de un bec .
-Vreau sa stiu ce dracului cautai acolo, vocea mea rece si groasa rasuna in camera rece vopsita galbui sters unde doar un scaun de fier era in mijlocul camerei si un tip pe jumatate mort de la cata bataie primise ma privea absent.
-Nu e problema ta! Tipu asta deja ma calca pe nervi, devenise insuportabil pana si mirosul sau de sange intapator. Nate un coechipier si un camarad foarte bun de viata, ma privea amuzat, fumand lipit de un perete al camerei.
-Vreau sa stiu adevarul si acuma, sau mori, spun direct invartindu-ma pe langa scaunul sau déjà agitat din cauza nervilor necontrolati.
-Mai bine mor, ratatule! Prind pistolul in mana si il incarc auzindu-se acel clic specific armei incarcate punandu-l la tampla tipului ce rasufla déjà greu dar ma privea cu ura.
-Sti macar pe cine ai in fata jigodie? Intreb vocea mea déjà ragusind. Tremuram tot, iar ochii mei verzi ce bateau catre un caprui deschis aruncau fulgere puternice si ucigatoare tipului ce ma privea cu jumatate de ochii negri ce ma invaluiau in ura cuprinsa.
-Un rahat? Intrebarea imi suna ironica, dar si normal ca nu pica bine. Tipul era plin de tupeu si pe “patul” de moarte. Devenise déjà insuportabil, iar nevii mei cedeaza dupa 4 ore in care nu fac decat sa il bat cu o furie greu de controlat.
-Alex, Alexander Dantes? Ai auzit de mine? Intreb ironic tinand cu ura pistolul ca tampla tipului.
-Tu..tu esti Alex…tipu ca a intrat in mafie dupa ce iau fost ucisi parintii?
-Sti déjà cam multe, deci spui adevarul acuma sau mori, spun direct lovindu-l de nervi cu putere cu podul armei peste fata candu-l sa scuipe sangele pe gura.
-Mai bine mor ratatule, dar tine minte, tu nu esti asa si nu vei fi, nu te vei recunoaste mai incolo si… insa nu apuca sa termine ca il lovesc din nou mai tare plin de ura.
-Deocamdata nu imi dai mie sfaturi, deci in loc sa faci pe desteptul fa-ti rugaciunea. Nu aveam de gand sa il iert, nici de cum, toti ce intrau in acea camera erau clar morti si daca spuneau sau nu adevarul.
Fara alte cuvinte, obosit clar dupa atatia nervi necontrolati si ura nastapanita de mine insami, apas pe tragaci. Se aude acel foc de arma ce ma face sa zambesc miseleste.
Bag pistolul in port-arma si imi ciufulesc parul negru ca pana corbului, asezandu-l fara voie pe o parte a capului. Inca tremuram si simteam o nevoie necontrolata sa fumez ca un nebun.
Scot celularul si privesc ceasul. Era dimineata. O noapte nedormita, o noapte alba. Ma dureau ingrozitor pumnii dupa bataia acordata tipului si simteam nevoia de un dus rece, combinat cu aerul diminetii de septembrie.
Nate ma priveste si zambeste aproband din cap la afirmatia spusa doar de ochii mei usor incetosati de somn si oboseala. Ies din acel depozit parasit si aprind o tigare suindu-ma la volanul masinii rosi ca focu ce ma astepta langa cladire.Un Ferrari Enzo, rosu si gata de a ataca straile aglomerate ale orasului Londra.
Ma sui la volan si dau drumu bestiei ce o controlam, pentru a ajunge cat mai repede acasa. Trebuia sa fac un dus, sa iau un mic dejun si sa ajung si la scoala intr-un timp record.
Conduc cu grija, simtind cum ma ustura ochii si oboseala isi face efectul. Insa asta imi aduce aminte ce sunt. Oboseala imi aduce aminte ca sunt defapt un calau, un baiat prea matur si fizic si psihic. Un baiat ce nu a mai crezut in dragalasenie si dragoste de la varsta frageda de 10 ani.
Uneori stau si ma intreb de ce ma nascusem. Picasem in prada drogurilor de la varsta frageda dupa ce parintii mi-au fost ucisi cu bestialitate intr-o banca din Danemarca de niste mafioti ce doreau sa jefuiasca acel loc.
Nu as putea uita niciodata in viata mea, focurile de arma si faptul ca pretul vietii lor nu a contat deloc. Purtam o ura imensa, un ocean de venin pentru nenorocitii ce ii ucisesera si imi smulsesera din maini dragostea parinteasca .
Au trecut 8 ani lungi, opt ani in care invatasem sa traiesc pe cont propriu, invatasem sa nu cred in nimeni sa nu zambesc si mai ales sa nu iubesc. Devenisem neutru la asa ceva, imun si nu consideram niciodata ca cineva e demn de increderea mea. Multi ma judecau pentru ca eram rece si indiferent, ma judecau pentru conturile din banci lasate de parintii mei ca mie sa imi fie bine.
Insa devenisem indiferent, acele vorbe si barfe treceau pe langa urechile mele neauzite. Nu ma interesa de nimeni, contam doar eu si ce faceam mereu. Iar din orice pista, orice golan sau mafiot prins incercam sa gasesc o cale de a ajunge mai aproape de ucigasii familiei mele.
Insa cateodata, asta ma ducea la oboseli crunte, la bariere greu de trecut, la focuri de arma si viata mea pusa mereu in pericol cam de fiecare data cand ma implicam in ceva.
Lovesc volanul plin de nervi si calc pedala franei auzindu-se scartaiturile rotilor oprindu-se la semafor.Imi duc o mana la cap si imi prind puntea nasului cu primele doua degete inchizand ochii pentru cateva secunde avand impresia ca se invarte tot cu mine.Asta insemna oboseala ce ma reducea la zero. Nervii imi cedasera deja, si ma pierdusem pentru cateva secunde in abisul cosmarurilor mele ce nu ma lasau sa dorm nici in timpul noptii.
Aud un claxonat ce ma scoate din visare si ma face sa injur printre dinti. Poresc rapid si ajung acasa cu o viteza incredibila.
Parchez masina in curtea mare a vilei in care locuiesc. Sunt imbatat imediat de mirosul tufelor de trandafiri din curtea mare inflorata si bine ingrijita. Imi ciufulesc parul,incercand sa ma readuc muschii incordati la normal. Intru pe usa mare si alba a casei mele intampinat desigur de menajera ce avea grija ca totul sa fie bine cat eu lipseam, ocupandu-se de curatenie ,mancare si altele.
-Buna dimineata domnule Alex! vocea ei era asa de blanda.Imi aducea aminte de vocea mamei, iar asta ma facea mereu sa o privesc calm si linistit pe femeia in varsta de 35 de ani, ce mereu se purta cu mine ca cu propriul copil.
-Buna Zora, ce ai mai facut? o intreb afisand un zambet bland si relaxat. In casa si in fata ei erau singurele momente cand ma destindeam si uitam cat de tare fusesem lovit de soarta.
-Pai am facut curat, si v-am pregatit micul dejun copios cum va place! Zambesc cand o aud si ii pun mana pe umar prieteneste.
-Multumesc Zora, nu stiu ce mas face fara tine, manc imediat ce fac un dus, ii spun calm si ma indrept incet catre scarile mari ale casei ce duceau la al doilea etaj. Mirosul din casa era placut, era mirosul mancarii facute de Zora dar si mirosul de parfum al casei, mirosul de vechi si de nou combinat. Linistea era devastatoare,iar lucrurile erau intr-o ordine incredibil de perfecta.
Intru la usa mare de culoarea castanei ce imi afisa dupa ea baia. Intru lasandu-ma invaluit de un parfum strident de flori dar asa de perfect ca as fi ramas toata viata acolo.Scap de hainele mari, evitand oglinda ce mereu ma facea sa raman prins in propria reflexie, sa raman prins in propria mea viata ce ma facea mereu sa devin nostalgic si pierdut de lumea reala.
Nu, nu asa trebuia sa fie. Reflexia oglinzii nu trebuia sa ma induca in eroare, Alex Dantes era un barbat crud si nemilos, neinteresat de cei din jur. Constiinta mea tipa ca nu este asa, insa eu nu o ascultam. Creasem in toti acesti ani o bariera rece, o bariera de gheata de care nu trecuse nimeni, nimeni nu ajunsese la copilul si la inocenta din mine, si mio jurasem sa nu ajunga nimeni.
Intru sub ploaia dusului fierbinte, simtind cum corpul imi este curatat de sangele cat si de durerea ce o suportam mereu. Ma sprijun de cabina de dus realizand ca pacatele mele nu pot fi spalate doar de apa de la dus. Pacatele mele nu puteau fi spalate nici de Dumnezeu insusi. Devenisem un demon, un calau, o masina de ucis, ce fugea de trecut dar alerga inainte cautand razbunarea mult dorita.
Doream sa moara in chinuri de mana nenorocitii ce luasera bucuria copilariei mele. Luasera cu cateva focuri de arme acea paternitate, acel sentiment placut cand mama te tine in brate si iti saruta fruntea. Uitasem acest lucrur, chiar daca simteam inca sarutul mamei pe frunte si atingerea ei pe fata mea cand eu eram un copil nestiutor dar fericit la atingerile parintilor.
Stiam ca nu pot aduce asta inapoi niciodata, dar doream ca si cei ce luasera acest lucru sa simta macar pentru o secunda ceea ce simteam eu in fiecare zi.
Ma trezesc din gandurile mele auzind in capu meu acele focuri de arme. Privesc debusolat cabina de dus, realizand ca sunt in casa. Simteam apa mai rece, cred ca din cauza oboselii , tremuram incet chiar daca incercam sa ma relaxez cat mai mult.
Imi spal parul negru ca o noapte sumbra fara stele, si ies din cabina de dus ichizand apa. Tot ma lovesc de oglinda din baie, ce ma reflecta imedia. Acel corp barbatesc, masculin dar bine facut, ochii verzui ce dadeau catre un caprui deschis stralucitor iar parul negru matasos si ud acuma, facea sa cred ca nu sunt eu acela.
Imi infasor un prosop in juru taliei si ies din baie mergand alene catre camera, stergandu-mi parul cu alt prosop. Intru in camera mea mare, luminata de ferestrele imense. O liniste colosala invaluia camera semi-intunecata. Patu mare cu asternuturi albe parca ma invita la un somn adanc bine meritat. Insa ceasu de deasupra patului in care batea lumina din fereastra parca intintionat ma avertizeaza ca azi e prima zi de liceu din clasa a 12.
Oftez scurt, incurcandu-mi gandurile cu o miscare laterala a capului si merg la fereastra deschizand-o larg. Ma indrept catre dulap dupa ce adulmec din nou acel miros floral si aleg de acolo cateva haine de scoala, cat mai decenta care sa nu sara in evidenta. Eram deja si as adestul de obosit, deci nu mai aveam chif de bagari in seama ale fetelor sau altor persoane.
Aleg ceva mai inchis la culoare din imensa garderoba ce o ascundea dulapul alb din lemn de stajar. O pereche de blugi albastri si niste imprimeuri mici albe, o camasa eleganta dar in acelasi timp sport, ce dadea impresia de rebel corpului meu,lasand-o deschieiata la primii doi nasturi. Niste adidadi albi cu dungi negre si eram gata de drum. Insa stomacul meu protesteaza imediat semne ca aveam neaparata nevoie de mancare dupa o noapte nedormita si tigari fumate continuu.
Ies din camera, nu inainte de a inchide leptopul si de a lua chile masinii. Cobor scarile vilei ajungand in bucataria mare un Zora se pare ca inca trebaluia ceva pe acolo. Mereu gasea ceva de facut din acest motiv imi placea de ea.
Ma asez pe un scaun inalt ca de bar, avand un mic bar in bucatarie, fiind una moderna. Zora ma vede si zambeste angeleste, facandu-ma sa uit de orice pentru cateva secunde si imi pune in fata pe marginea barului clipind des micul dejun.
Oua prajite, cu cascaval pane si sunca. Nu prea aveam pofta de mancare, chiar daca stomacul imi cerea asta. Zambesc copilareste si iau cateva guri din fiecare,insa nu termin toata mancare cand imi sare in ochii ceasul. Deja intarziasem cateva minute.Las furculita jos si multumesc femeii pentru micul dejun ce se pare ca totusi fusese folositor si ies pe usa in fuga direct la masina.
Ma sui la volan , bagand rapid chile in contact. Stiam ca nu vom sta prea mult la scoala, doar era prima zi, dar era un motiv bun sa pot dormii macar o ora pe banca din clasa, deoarece simteam ca sunt omorat deja fara somn.
Pornesc cu scartait de roti si ies din curtea mare, pazita de garduri inalte de piatra si o poarta mare de fier neagra cu o inscriptie doarte mare a familiei Dantes. Familia ce mie mi sa luat, dar amintirea lor traia in acea casa.
Observ fara sa vreau cum lumea intorcea capu dupa mine, stiam si de ce, masina ce o conduceam era unita in oras si facuta pe comanda. Eram in general vitezoman, dar conduceam de la 15 ani, ilegal cei drept, dar nici un politai nu se punea in fata unui mafiot, constient ca sfarsea rau.
Scot o tigare din pachet, si o aprind privind inainte prin parbrizul mare la lumina soarelui ce prevestea o zi prea "perfecta" iar asta deja ma ingrijora.
Ajung la liceuul "Heaven" din oras destul de repede.Intru in parcare si o parchez intre doua masini undeva la umbra unui nuc foarte mare ce era pe marginea curtii largi ale scolii. Ies din masina si o incui mascand un cascat cu mana. Scot ipodul din buzunarul blugilor si bag castile in urechi in timp ce traversam indiferent si rece curtea mare a liceului. Desii intarziasem ma grabeam, dar nu destul cat sa alerg.
Ma simteam privit, iar asta ma enerva la culme. Stiam de ce eram privit. Din cauza "povestiilor" si barfelor ce erau duse din colt in colt al liceului ca un telefon fara fir. Unu incepea ceva si cand se ajungea la celalalt capat al firului era deja barfa inflorita cu mult sau total diferita. Nu ma mai deranja, deja devenise un obicei din viata mea sa fiu barfit si admirat de pitipoance fara creier, pline de farduri si botox ce agata pustanii cu bani pentru ai sufla de dolarei.
Ajung la intrare si incep sa maresc pasu doar sa scap de scarba ce imi venise cand vazusem cate fete care mai de care se dadeau in spectacol vrand sa ma surprinda. Nici o sansa, toate erau la fel si le citeam doar din priviri. Urc scarile in fuga deja, auzind clopotelul ce sunase de mai bine de 5 minute, iar eu eram inca la etajul 1 al liceului. Urc repede cate doua scari deodata si cand ajung langa usa mare a clasei unde stiam ca trebuia sa intru, resufland putin mai greu izbesc fara sa vreau pe cineva.
Insa ma dezechilibrez si ma izbesc incet cu spatele usii de la clasa, iar din reflex prin persoana ce era sa pice de mana, nelasand-o sa cada. Cand o ating, simt imediat finetea pielii si faptul ca era moale ca un puf.Parca prinsesem un ursulet de plus.
O trasesem repede instinctiv fara sa vad pe cine trag si cand imi dezchid ochii intredeschisi de la impact, oberv acel par argintiu catre alb si ochii albastri pur ce ma priveau debusolati. Ok...au picat ingerii pe Pamant sau ce dracului? primul gand este cand o privesc si un curect electric parca imi strabate mana ce o tinea inca.
-Scuze domnisoara, spun scurt aratand manierele ce in general nu le aratam nimanui, si o facusem fara sa vreau, parca nu mai aveam "liberul albitru" privind-o.
Ma priveste cateva secunde in ochii, aveand impresia ca picam in gol continuu din cerul ochilor ei. Ii dau drumu la mana realizand ca era pe picioarele ei si ma dau din fata usii auzindu-i fraza.
-Nu-i nimic, imi cer scuze, spune ea scurt. Parca mi se taiase rasuflarea auzindu-i vocea. Parea angeleasca, iar rozul din obrajii ei o trada semne ca era putin emotionata. Incerc sa realizez daca o mai vazusem undeva. Stiam ca nu era din oras, cunoasteam pe oti din oras,iar ea imi era in totalitate necunoscuta.
Ma resemnez repede si ii deschid usa, lasand-o sa intre prima, realizand ca avea ore in clasa cu mine. Nici nu intra bine ca este luata la intrebari de dirigintele nostru, un om in varsta, cam la 45 de ani, cu un par carunt si o mustata deasa cu cateva fire albe. Mereu incruntat dar serios, insa mereu eram singurl ce il sfidam, il sfidam deoarece nu suportam ca cineva sa ma controleze. Absolut nimeni.
-Domnisoara Alessandra, sunteti noua si totusi ati intarziat? nici un pic de bun simt nu aveti? aud fraza si intru imediat dupa ea, postandu-ma in spatele fetei prinvindu-l cu ura pe batran.
Acesta cand ma vede, inchite in sec imediat si o priveste pe fata mai dragalas. Imi dau ochii peste cap indiferent si spun din spatele fetei trantind usa in spatele meu cu putere, facandu-i pe toti sa trsara.
-Domn' diriginte, eu am retinut-o pe hol, vre-o problema? intreb iritat bagandu-mi mana involuntar in par facand un pas ajungand in drept cu fata ce nu apucase sa zica ceva doar tresare cand ma aude.
Barbatul ma priveste si se stramba scurt, stia ca nu poate sta in fata mea, ma stia deja de 3 ani si stia ca il pot baga in mormand imediat.
-Nici o problema,puteti lua loc amandoi, spune el mutand privirea catre restul clasi, observand ca tremura de nervi. Zambesc lasciv si ma indepartez de fata asezandu-ma intr-o banca de langa perete bagand amandoua castile in urechi, pierzandu-ma in muzica ca rasuna si ma facea parca sa adorm fara voie din cauza oboselii.




Masina lui.