22-04-2011, 09:59 PM
Pai...ce pot sa zic...eu si Gaby am avut din nou o idee noua si nu ne-am putut abtine...asa ca...uitati rezultatul poop :*:*
Capitolul 1
Pielea lui se infiora la cea mai mica atingere a mea, iar gemetele lui infundate ma scoteau din minti. Modul in care imi soptea numele in extaz pe masura ce il patrundeam imi facea stomacul sa se stranga de emotie si dorinta. Atingerea lui era blanda, ca zborul unui fluture, dar pe mine ma incita asa cum nu facuse nimic altceva pana atunci. Simteam ca ma pierd in el cu totul...ca nu mai am scapare, dar nu-mi pare rau. Placerea pe care o simteam intrecea cu mult si cele mai nebunesti fantezii. L-am tras mai aproape de mine, obligandu-l sa-si intredeschida buzele pentru a ma primii, inainte de a atinge apogeul.
-Sky, ai fost atent la ce ti-am spus pana acum?
Am clipit de cateva ori, revenind cu picioarele pe pamant si privindu-l curios pe profesorul meu de fotografie, care ofta resemnat.
-Scuze, ce spuneai?
-E a nu stiu cata oara cand patesti asta. Acelasi lucru il faci la cursuri, ma mustra el, ridicandu-se de la biroul sau mare de mahon si mergand la fereastra pentru a privii afara. Trebuie sa-ti revi.
-Nu am nimic. M-am incruntat, incercand sa alung amintirile ce nu-mi dadeau pace si am inghitit in sec de cateva ori cand mi-am dat seama ca ii simteam gustul pe buze. La naiba cu tot si cu toate! De ce trebuia sa ma gandesc la el? Nu merita!
-Nu merita sa te mai gandesti. A fost alegerea lui sa plece. Se intoarse spre mine si imi zambii incuranjator, apoi isi relua locul pe scaunul biroului si-si aprinse o tigare din pachetul ce era aruncat peste niste dosare prafuite.
Domnul Jones era singurul din intreaga facultate care stia cum sunt eu defapt. In urma cu un an a fost martorul unei indiscretii de ale mele, ca sa-i zic asa, care a avut loc fix in sala lui dupa orele de curs. Cine s-ar fi gandit ca proful inca mai era acolo? Totusi nu mi-a spus mare lucru, inafara faptul ca ar trebui sa fiu mai atent unde fac si cu cine fac. La inceput mi-a fost jena de el, caci era singurul meu profesorul pe care chiar il admiram, dar, acum nu-mi parea deloc rau ca aflase. Poate asta a fost fundatia prieteniei care s-a stabilit intre noi dupa aceea, iar, cand in urma cu cateva luni, dupa ce am baut niste pahare impreuna, mi-a spus ca era la fel ca mine, am stiu ca pot avea incredere in el. Era singurul care ma intelegea.
-Cu ce te pot ajuta? l-am intrebat schimband subiectul. Nu aveam chef sa discut despre el. Banuiesc ca nu m-ai chemat la tine in birou ca sa ma mustrezi din nou, nu-i asa?
-De data aceasta voi rezista tentatiei, zise razand. Am o treaba pentru tine. Dupa cum stii, anul acesta trebuie sa faci practica, iar eu m-am gandit la la locul perfec pentru unul dintre cei mai buni studenti ai mei. Zambi atotstiutor si-mi inmana un dosar destul de subtire pe care am inceput numaidecat sa-l rasfoiesc. Cand am vazut numele revistei pentru care trebuia sa fac sedinta foto m-am incruntat:
-Playgirl Magazine? Ai innebunit de tot?
-E una dintre cele mai bine vandute reviste de anul acesta si, dupa cum am fost anuntat, au nevoie urgenta de un fotograf bun. M-am gandit la tine. Ridica din umeri intr-un mod inocent, care, insa pe mine nu ma pacalea deloc si trase un fum din tigarea pe jumatate arsa. Se lasa pe spatarul scaunului si ma privii drept in ochi, asteptand sa-i raspund.
-Ce pui la cale? M-am facut la randul meu comod, intinzandu-mi picioarele lungi in fata si am pus dosarul inchis inapoi pe birou. Ai putea sa te duci tu sa faci sedinta. Pana la urma pe tine te vor.
-Vor un profesionit, ma corecta el, iar in acceptiunea mea, tu esti deja unul. In plus eu sunt ocupat zilele astea cu alte proiecte, iar, pe de alta parte, tu ai experienta necesara. Din cate mi-ai spus ai fost model pentru o perioada scurta, deci sti cum merg lucrurile.
Da...scurta mea cariere de model, pe care am incheiat-o din proprie initiativa acum cativa ani. Nu-mi pare rau deloc. Lumea aceea era mult prea cruda ca sa-mi placa, iar, dupa ce mi-am descoperit pasiunea pentru fototgrafie, am ales sa raman in spatele obiectivului, nu in fata lui.
-Si daca refuz...?
-Nu vei refuza. E o mare oportunitate pentru tine. Daca vei face o treaba buna, vei avea mult mai multe oferte.
Nu-l puteam cotrazice...era adevarat, dar totusi...
-Eu sa pozez barbati dezbracati...am zis oftand. Chiar nu poti sa gasesti pe altcineva? Nu prea am dispozitia necesara...dar nu ma lasa sa continui, lundu-mi-o inainte:
-Iti gasesti dipozitita necesara. Cine stie? poate te va ajuta...
Am strans din dinti si am injurat incet. Deja luase o hotarare si la cat de bine il cunosteam, nu va da inapoi, iar eu trebuia sa ma conformez, caci, la urma urmei, era profesorul meu.
Daca as fi in locul tau m-as grabi, ca sedinta e programata pentru ora 3, iar acum e 2, continua pe acelsi ton serios.
M-am ridicat repede si inca bombanind am iesit afara din birou. M-am dus inapoi in sala, mi-am luat geanta in care aveam aparatele pe umar si am plecat.
Din cate citisem in dosarul respectiv, locul unde se tinea sedinta nu era departe, dar avand in vedere ca era ora de varf, trebuia sa ma grabesc. Nu era frumos sa intarzii si nici nu-mi statea in fire.
Pana la urma am ales sa merg pe jos, ajungand la concluzia ca astfel voi evita blocajele din trafic. Sunetul pasilor mei rasuna gol pe pavajul din fata universitatii, parca repetand la infinit cuvintele pe care vroiam sa le uit Voi pleca maine. Nu ma mai intorc niciodata aici. Imi pare rau ca te parasesc asa, dar tu nu te incadrezi in viitorul meu perfect .
Acele simple cuvinte care imi dadusera viata peste cap si ma afectasera intr-un mod greu de inteles. Cu toate ca niciodata nu m-am considerat un romantic, nu pot spune ca nu am crezut in dragoste. Credeam ca exista cineva pentru fiecare. Ma gandeam ca el fusese acel cineva pentru mine, dar m-am inselat. El plecase fara sa-i pese de mine si de sentimentele pe care le nutream.
Ce rost avea sa mai cred? Nu...o data imi fusese deajuns pentru intreaga viata. Nu am mai ramas decat cu niste amintiri dulci-amarui, care nu ma lasau sa dorm nopti de-a randul.
Poate dragostea exista...pentru unii, dar nu pentru mine.
Mie nu-mi ramanea decat munca...si ei aveam sa ma dedic de acum inainte.
Capitolul 1
Pielea lui se infiora la cea mai mica atingere a mea, iar gemetele lui infundate ma scoteau din minti. Modul in care imi soptea numele in extaz pe masura ce il patrundeam imi facea stomacul sa se stranga de emotie si dorinta. Atingerea lui era blanda, ca zborul unui fluture, dar pe mine ma incita asa cum nu facuse nimic altceva pana atunci. Simteam ca ma pierd in el cu totul...ca nu mai am scapare, dar nu-mi pare rau. Placerea pe care o simteam intrecea cu mult si cele mai nebunesti fantezii. L-am tras mai aproape de mine, obligandu-l sa-si intredeschida buzele pentru a ma primii, inainte de a atinge apogeul.
-Sky, ai fost atent la ce ti-am spus pana acum?
Am clipit de cateva ori, revenind cu picioarele pe pamant si privindu-l curios pe profesorul meu de fotografie, care ofta resemnat.
-Scuze, ce spuneai?
-E a nu stiu cata oara cand patesti asta. Acelasi lucru il faci la cursuri, ma mustra el, ridicandu-se de la biroul sau mare de mahon si mergand la fereastra pentru a privii afara. Trebuie sa-ti revi.
-Nu am nimic. M-am incruntat, incercand sa alung amintirile ce nu-mi dadeau pace si am inghitit in sec de cateva ori cand mi-am dat seama ca ii simteam gustul pe buze. La naiba cu tot si cu toate! De ce trebuia sa ma gandesc la el? Nu merita!
-Nu merita sa te mai gandesti. A fost alegerea lui sa plece. Se intoarse spre mine si imi zambii incuranjator, apoi isi relua locul pe scaunul biroului si-si aprinse o tigare din pachetul ce era aruncat peste niste dosare prafuite.
Domnul Jones era singurul din intreaga facultate care stia cum sunt eu defapt. In urma cu un an a fost martorul unei indiscretii de ale mele, ca sa-i zic asa, care a avut loc fix in sala lui dupa orele de curs. Cine s-ar fi gandit ca proful inca mai era acolo? Totusi nu mi-a spus mare lucru, inafara faptul ca ar trebui sa fiu mai atent unde fac si cu cine fac. La inceput mi-a fost jena de el, caci era singurul meu profesorul pe care chiar il admiram, dar, acum nu-mi parea deloc rau ca aflase. Poate asta a fost fundatia prieteniei care s-a stabilit intre noi dupa aceea, iar, cand in urma cu cateva luni, dupa ce am baut niste pahare impreuna, mi-a spus ca era la fel ca mine, am stiu ca pot avea incredere in el. Era singurul care ma intelegea.
-Cu ce te pot ajuta? l-am intrebat schimband subiectul. Nu aveam chef sa discut despre el. Banuiesc ca nu m-ai chemat la tine in birou ca sa ma mustrezi din nou, nu-i asa?
-De data aceasta voi rezista tentatiei, zise razand. Am o treaba pentru tine. Dupa cum stii, anul acesta trebuie sa faci practica, iar eu m-am gandit la la locul perfec pentru unul dintre cei mai buni studenti ai mei. Zambi atotstiutor si-mi inmana un dosar destul de subtire pe care am inceput numaidecat sa-l rasfoiesc. Cand am vazut numele revistei pentru care trebuia sa fac sedinta foto m-am incruntat:
-Playgirl Magazine? Ai innebunit de tot?
-E una dintre cele mai bine vandute reviste de anul acesta si, dupa cum am fost anuntat, au nevoie urgenta de un fotograf bun. M-am gandit la tine. Ridica din umeri intr-un mod inocent, care, insa pe mine nu ma pacalea deloc si trase un fum din tigarea pe jumatate arsa. Se lasa pe spatarul scaunului si ma privii drept in ochi, asteptand sa-i raspund.
-Ce pui la cale? M-am facut la randul meu comod, intinzandu-mi picioarele lungi in fata si am pus dosarul inchis inapoi pe birou. Ai putea sa te duci tu sa faci sedinta. Pana la urma pe tine te vor.
-Vor un profesionit, ma corecta el, iar in acceptiunea mea, tu esti deja unul. In plus eu sunt ocupat zilele astea cu alte proiecte, iar, pe de alta parte, tu ai experienta necesara. Din cate mi-ai spus ai fost model pentru o perioada scurta, deci sti cum merg lucrurile.
Da...scurta mea cariere de model, pe care am incheiat-o din proprie initiativa acum cativa ani. Nu-mi pare rau deloc. Lumea aceea era mult prea cruda ca sa-mi placa, iar, dupa ce mi-am descoperit pasiunea pentru fototgrafie, am ales sa raman in spatele obiectivului, nu in fata lui.
-Si daca refuz...?
-Nu vei refuza. E o mare oportunitate pentru tine. Daca vei face o treaba buna, vei avea mult mai multe oferte.
Nu-l puteam cotrazice...era adevarat, dar totusi...
-Eu sa pozez barbati dezbracati...am zis oftand. Chiar nu poti sa gasesti pe altcineva? Nu prea am dispozitia necesara...dar nu ma lasa sa continui, lundu-mi-o inainte:
-Iti gasesti dipozitita necesara. Cine stie? poate te va ajuta...
Am strans din dinti si am injurat incet. Deja luase o hotarare si la cat de bine il cunosteam, nu va da inapoi, iar eu trebuia sa ma conformez, caci, la urma urmei, era profesorul meu.
Daca as fi in locul tau m-as grabi, ca sedinta e programata pentru ora 3, iar acum e 2, continua pe acelsi ton serios.
M-am ridicat repede si inca bombanind am iesit afara din birou. M-am dus inapoi in sala, mi-am luat geanta in care aveam aparatele pe umar si am plecat.
Din cate citisem in dosarul respectiv, locul unde se tinea sedinta nu era departe, dar avand in vedere ca era ora de varf, trebuia sa ma grabesc. Nu era frumos sa intarzii si nici nu-mi statea in fire.
Pana la urma am ales sa merg pe jos, ajungand la concluzia ca astfel voi evita blocajele din trafic. Sunetul pasilor mei rasuna gol pe pavajul din fata universitatii, parca repetand la infinit cuvintele pe care vroiam sa le uit Voi pleca maine. Nu ma mai intorc niciodata aici. Imi pare rau ca te parasesc asa, dar tu nu te incadrezi in viitorul meu perfect .
Acele simple cuvinte care imi dadusera viata peste cap si ma afectasera intr-un mod greu de inteles. Cu toate ca niciodata nu m-am considerat un romantic, nu pot spune ca nu am crezut in dragoste. Credeam ca exista cineva pentru fiecare. Ma gandeam ca el fusese acel cineva pentru mine, dar m-am inselat. El plecase fara sa-i pese de mine si de sentimentele pe care le nutream.
Ce rost avea sa mai cred? Nu...o data imi fusese deajuns pentru intreaga viata. Nu am mai ramas decat cu niste amintiri dulci-amarui, care nu ma lasau sa dorm nopti de-a randul.
Poate dragostea exista...pentru unii, dar nu pentru mine.
Mie nu-mi ramanea decat munca...si ei aveam sa ma dedic de acum inainte.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui