Hypnose

[σχуgєη]

Scuze de dublu-post.
Am venit cu continuarea.



IV.
Câteva râsete intrerup scena dintre noi doi. Privesc intrarea şcolii şi observ trei băieţi, toţi râzand în hohote. Păreau genul de tipi noncomformişti şi rebeli. Unul blond, unul şaten şi altul roşcat, toţi cu zâmbete enervant de arogante pe chip. Mă îndepărtez de fată şi mă aşez din nou pe scări.
-Hey, băieţi! Uitaţi cine e acolo! rosteşte roşcatul, atrăgând atenţia celorlalţi doi asupra noastră.
Fata nu pare afectată de reacţia băieţilor. Cei trei vin spre scări, şatenul scoţând din rucsacul său negru o sticlă cu apă. Imediat ce au ajuns in faţa noastră, cel ce atrase atenţia asupra Kassandrei luă sticla cu apă, turnându-i-o în păr.
-Uite, pari mai drăguţă aşa. rosteşte acesta, zâmbind mulţumit.
Fata nu făcu altceva decât să îşi treacă mâneca peste faţă, ştergând calm picăturile de apă ce au alunecat din parul brunet, privindu-i apoi cu aceeaşi răceală atât de specifică ei.
-Aţi terminat? întrebă după o clipă de tăcere.
-EÅŸti aÅŸa fara haz! izbucneÅŸte unul dintre ei.
Mă ridic de pe scări, cu gândul ca unul dintre pumnii mei să-i mângâie obrazul tipului, însă renunţ la idee imediat ce simt mâna fetei ce-mi ţine strâns antebraţul.
-Nu merită…
Mă calmez treptat, aruncându-le celor trei o privire tăioasă şi trântindu-mă din nou pe trepte. Băieţii se îndepărtează, iar Kassandra îşi scoate din buzunarul pantalonilor un pachet de ţigări.
-Vrei? mă întreabă indicându-mi pachetul.
-Nu, mulţumesc. Nu fumez.
Ce tot spun?! Îmi e atât de dor de senzaţia aceea de linişte, de clipele de tăcere când ieşeam cu prietenii “la un fum”…şi totuşi, încerc să spun nu tentaţiei. El vrea să o ajut să scape de vicii şi dacă vreau să fac asta, automat trebuie să renunţ şi eu. Şi la naiba, că e aşa o ispită!
Sunetul strident al clopoţelului stârneşte ţipetele, râsetele şi ieşirile elevilor, iar intrarea este deschisă de către paznic ce, după puţin timp, este împins de către elevi. Privesc plictisit toată gramada de tineri ce încercau să iasă din instituţie pentru a se recreea, măcar pentru cincisprezece minute.
Îmi intorc privirea spre locul în care, acum câteva clipe, se afla Kassandra. Acum e gol, singura dovadă că ea a fost într-adevăr acolo fiind doar jumătate din ţigara ce începuse s-o fumeze. Oftez dezamăgit, ridicându-mă şi scuturându-mi pantalonii.
Mă deplasez pe colidoarele pustii, inspectând lucrările expuse ale elevilor, tablourile, hărţile şi imaginile de pe pereţi. Privesc atent fiecare uşă şi observ biroul directoarei. Trec de acesta şi mă îndrept spre cancelarie. Intru, salutându-i pe toţi profesorii ce îşi savurează în linişte cafeaua.
-Bună ziua! mi se adresează o femeie blondă, cu un zâmbet cald. Tu trebuie sa fii noul profesor de desen!
-Exact. Şi dumneavoastră sunteţi...? o întreb, zâmbind.
-Sunt Missa Jolie, profesoară de matematică. Încântată!
-De asemenea…




Ştiu, acţiunea este grăbită...XD Spor la criticat! ^^