06-03-2011, 12:27 PM
Deci, m-am hotarat sa postez cateva oneshoturi yaoi:d
Sa trecem la subiect:
Capitolul I
Cateva fire de lumina intra printre draperiile trase. M-am incruntat si am incercat sa le astup. Da, este ciudat. Ce persoana normala nu ar suporta soarele? Bineinteles, un vampir.
Eram luat peste picior pentru ca ma numeam „vampirâ€. Parintii mei adoptivi sunt vampiri. Eu nu sunt sigur cu privire la specia mea, asta a ramas un mister. Mi s-a spus doar ca am fost gasit. Cand, cum si ce fel...nu stiu. Am suferit mult din cauza ca nu imi cunosteam originile. Ma simteam abandonat.
Eram genul care avea nevoie de afectiune, o fire curioasa si totusi, sensibila. Nu vreau sa fiu un simplu vampir, o persoana idolatrizata doar pentru ca are niste colti si ca adora sangele. Sincer sa fiu, multi oameni nu cred in noi. Inimile vampirilor bat doar ca sa nu moara, si ca totusi, traind dublu cat oamenii nu realizeaza nimic. Isi trateaza inima doar ca pe un simplu organ vital, ce-i drept, dar nu privesc dincolo de asta. Nu o privesc ca pe o cutiuta plina cu sentimente. Nu vor sa se bucure de placerile vietii. Intotdeauna am avut o oarecare admiratie fata de oameni. Aiuriti, asa cum sunt etichetati de cei ca mine, isi traiesc viata din plin.
Imi acopar fata cu palmele, iar apoi merg spre oglinda mare care statea vis-a-vis de fereastra. Arata putin ciudat. Aveam impresia ca cineva mi-a schimbat oglinda… Ma apropii de ea, iar apoi imi privesc reflexia. Ochii mei erau de un caprui rosiatic, iar parul negru, lung si putin rebel. Urechile mele aratau diferit, nu ca ale oricarui vampir.Erau lunguete, si le puteam misca, adica aveam mai multi muschi ai urechii care imi permiteau sa le misc. Cu toate astea, nu aratam rau. Mi se spunea ca sunt foarte chipes. Eu nu ii credeam, eram modest, ma uram pe mine insumi. Alteori mi s-a spus ca sunt special, in sensul ca sunt diferit, dar cum am mai spus si pana acum, am fost si luat peste picior.
Totusi, aveam simturile mult mai dezvoltate, multi ma invidiau, pentru ca ajutandu-ma de ele as fi putut prinde mult mai usor prada. Imi puteam dezvolta mirosul de o mie de ori, la fel si auzul. Ca orice vampir, nu stateam bine cu vederea. In ciuda acestor lucruri, nu prea vanam, ci preferam sa vanez doar animale, sau sa ma hranesc cu sangele celor moarte.
Adevarul e ca eram special. Si da, spre deosebire de ei, eu ma puteam vedea in orice oglinda. Ceilalti, aveau niste oglinde speciale facute chiar de ei in nu stiu ce loc si nu stiu cum.Putin m-a interesat. Privind mai bine oglinda am realizat ca intr-adevar, nu era oglinda mea.
-Sergiu, vino putin!
Din spatele usii aparu un domn imbracat intr-un costum. Strigarea mea putin imperativa l-a cam speriat, asta e vizibil. Nu era obisnuit ca eu sa ridic tonul cum faceau cei din familia mea.
-D-da, domnule. Va pot ajuta cu ceva?
-Tu mi-ai schimbat oglinda?
-Nu. Apropo de asta, este cineva jos care vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra. Spune ca este despre oglinda, sa il invit inauntru?
-Sigur, cheama-l aici.
Barbatul se intoarce scurt pe calcaie apoi pleaca grabit.
Sa trecem la subiect:
Capitolul I
Cateva fire de lumina intra printre draperiile trase. M-am incruntat si am incercat sa le astup. Da, este ciudat. Ce persoana normala nu ar suporta soarele? Bineinteles, un vampir.
Eram luat peste picior pentru ca ma numeam „vampirâ€. Parintii mei adoptivi sunt vampiri. Eu nu sunt sigur cu privire la specia mea, asta a ramas un mister. Mi s-a spus doar ca am fost gasit. Cand, cum si ce fel...nu stiu. Am suferit mult din cauza ca nu imi cunosteam originile. Ma simteam abandonat.
Eram genul care avea nevoie de afectiune, o fire curioasa si totusi, sensibila. Nu vreau sa fiu un simplu vampir, o persoana idolatrizata doar pentru ca are niste colti si ca adora sangele. Sincer sa fiu, multi oameni nu cred in noi. Inimile vampirilor bat doar ca sa nu moara, si ca totusi, traind dublu cat oamenii nu realizeaza nimic. Isi trateaza inima doar ca pe un simplu organ vital, ce-i drept, dar nu privesc dincolo de asta. Nu o privesc ca pe o cutiuta plina cu sentimente. Nu vor sa se bucure de placerile vietii. Intotdeauna am avut o oarecare admiratie fata de oameni. Aiuriti, asa cum sunt etichetati de cei ca mine, isi traiesc viata din plin.
Imi acopar fata cu palmele, iar apoi merg spre oglinda mare care statea vis-a-vis de fereastra. Arata putin ciudat. Aveam impresia ca cineva mi-a schimbat oglinda… Ma apropii de ea, iar apoi imi privesc reflexia. Ochii mei erau de un caprui rosiatic, iar parul negru, lung si putin rebel. Urechile mele aratau diferit, nu ca ale oricarui vampir.Erau lunguete, si le puteam misca, adica aveam mai multi muschi ai urechii care imi permiteau sa le misc. Cu toate astea, nu aratam rau. Mi se spunea ca sunt foarte chipes. Eu nu ii credeam, eram modest, ma uram pe mine insumi. Alteori mi s-a spus ca sunt special, in sensul ca sunt diferit, dar cum am mai spus si pana acum, am fost si luat peste picior.
Totusi, aveam simturile mult mai dezvoltate, multi ma invidiau, pentru ca ajutandu-ma de ele as fi putut prinde mult mai usor prada. Imi puteam dezvolta mirosul de o mie de ori, la fel si auzul. Ca orice vampir, nu stateam bine cu vederea. In ciuda acestor lucruri, nu prea vanam, ci preferam sa vanez doar animale, sau sa ma hranesc cu sangele celor moarte.
Adevarul e ca eram special. Si da, spre deosebire de ei, eu ma puteam vedea in orice oglinda. Ceilalti, aveau niste oglinde speciale facute chiar de ei in nu stiu ce loc si nu stiu cum.Putin m-a interesat. Privind mai bine oglinda am realizat ca intr-adevar, nu era oglinda mea.
-Sergiu, vino putin!
Din spatele usii aparu un domn imbracat intr-un costum. Strigarea mea putin imperativa l-a cam speriat, asta e vizibil. Nu era obisnuit ca eu sa ridic tonul cum faceau cei din familia mea.
-D-da, domnule. Va pot ajuta cu ceva?
-Tu mi-ai schimbat oglinda?
-Nu. Apropo de asta, este cineva jos care vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra. Spune ca este despre oglinda, sa il invit inauntru?
-Sigur, cheama-l aici.
Barbatul se intoarce scurt pe calcaie apoi pleaca grabit.
Cea mai reuşită semnătură.