Moartea ÅŸi alte droguri.

[Lust.]

Ştiu, ştiu, mai am două ficuri - alea - alea , unul cred că nu-l mai continui , îmi pare rău pentru cei care l-au citit şi comentat. Cred că a fost o greşeală. În orice caz, revenind la ficul ăsta. Păi ăsta va fi cu siguranţă ciudat, ilogic, lipsit de orice sens şi desigur, va conţine fantasy. Nu mai cred că mai am ceva de spus, decât că accept orice tip de critică, păreri generale despre fic. Thx.
Lectură plăcută !

Moartea ÅŸi alte droguri

Capitolul întâi.

„Singura cale pentru a scăpa de tentaţie este să-i cedăm.”

Încă vorbeşte. Şi vorbeşte, şi vorbeşte. . . Mai trage un fum din ţigarea ce sunt sigur că-i marca Dunhil. Mă priveşte nonşalantă, fără păsare şi continuă să-şi miste gura într-un mod teribil de enervant. Femeia asta, într-un fel, îmi provoca scârbă. Partea urâtă era că avea să-mi fie profesoară şi mai era şi directoarea academiei unde începusem de curând să studiez.

Îşi trece degetele prin părul lung, roşcat, ce avea mici reflexii de auriu şi mai trage încă un fum din ţigare. O privesc rece , de-a dreptul plictisit şi-ncep să bat cu degetele în biroul roşcatei. Ea continuă să fumeze şi să vorbească, nici nu-mi acordă atenţie, era preocupată să mă certe, poate. Ea credea că mă ceartă, pe mine nici că mă interesau cuvintele ei, mintea zburându-mi în universuri îndepărtate de prezent, iar privirea rămânânu-mi aţintită asupra femei mult prea machiată, cu pielea lăsată, ce vroia să pară o doamnă, când în realitate nici nu era. Avea faţa brăzdată de riduri urâte şi mult fard şi fond de ten. Arătă oribil, şi-mi ştârnea amuzamentul, mă facea să râd, dar mă abţineam, nu vroiam să primesc vreo pedeapsă din prima zi.

O să adorm în curând, de asta sunt sigur. Roşcata încă nu terminase de vorbit, nici nu înţelegeam ce spune. Îşi mai aprinde o ţigare şi trage vicios din ea, ridicându-se brusc din scaunul negru, cu câteva modele florale. Îmi arunc privirea către fereastră, din păcate acoperită cu două perdele vişinii. Îmi ascund căscatul printr-un oftat şi surâd, privirea-mi întunecată căzându-mi asupra directoarei ce se rezemă de birou, lăsându-şi ţigarea pe jumătate terminată în scrumieră.
- Ai înţeles, Damian ?
Îmi aud numele şi-o privesc cu sprănceana ridicată. Mormăi un „da” , mai mult în batjocură şi mă ridic, aranjându-mi tricoul negru ce-l purtam.

Îmi spuse că pot pleca şi eu ies val-vârtej, bucurându-mă că am scăpat în sfârşit. Secretara îmi aruncă o privire crudă, de parcă ar vrea să mă omoare şi simt cum pe şina spinării îmi trec fiori reci. Înghit în sec şi o i-au spre aripa dormitoarelor, salutând în treacăt câţiva colegi. Academia asta nu era una obişnuită, sau poate mi se părea mie. Toţi eram oamenii, nimic ciudat cu asta, dar în fiecare seara aveau loc tot felul de rituali, şi pe lângă ea se întâmplau cele mai multa crime. Sincer, nu-mi înţelesesem părinţi când mă trimiseseră aici. Nu-mi plăcea locul ăsta, era terifiant, de parcă te aflai într-un film de groază şi nu ştiai ce-ar trebui să faci.
Clatin din cap, încercând să-mi îndepărtez din minte gândurile rele şi mă uit în jurul meu uşor plictisit, băgându-mi ambele mâini în buzunarele blugilor.

Pereţi coridourului erau cremi, cu mici motive florale pe ei, iar pe fiecare se afla câte-un raft unde erau aşezate cel puţin trei lumânări parfumate. Uşile pe lângă care treceam erau din lemn de brađ şi-nchise la culoare, iar dormitoarele erau imense, cu ferestre mari pe care intrau mai tot timpul razele soarelui. Ce era frumos aici era faptul că stăteam lângă munţii, deci academia era una , să spunem, privată, unde nu mai puştii şi puştoaicele cu bani intrau. Inspir adânc şi-mi ciufulesc părul brunet, găsindu-mi cu privirea dormitorul. Mă îndrept cu paşi grăbiţi spre el, şi intru la fel de repede, trântind uşa în urma mea. Avea să vină seara, şi din nou, ritualurile începeau, elevii se drogau şi cine ştie ce alte lucruri grave mai făceau.
Din fericire pentru mine eu nu eram genul de tip care se droga, decat fumam, dar nici asta în exces. Pentru vârsta mea, mai exact şaisprezece ani, eram un tânăr destul de cuminte. Mda, eram destul de rar, dar mă mândream cu asta.

Înghit ochii şi-mi las trupul să alunece pe uşă, până simt atingând podeaua rece. Îmi las capul rezemat de uşă şi trag aer adânc în piept, pierdându-mă încet-încet în visare.
După un timp , îmi deschid brusc ochii. Mă uit uşor confuz în jurul meu şi casc, auzind bătăi disperate la uşă. Mă ridic cu greu de pe jos, cred că adormisem, şi-mi arunc repede privirea spre ceasul de pe noptiera. Era 19:05, deci adormisem. Mă îndrept de spate şi deschid uşa, analizându-l atent pe tânărul şi tipa de lângă el ce erau în faţa mea. Băiatul era slab, blond, cu un ten cam palid şi avea ochii albaştri, iar fata şatenă închis, uşor măslinie la piele şi ochii la fel de albaştri ca cei ai tânărului. Ah, erau Chris şi Tonia, colegii mei de cameră. Mda, greu de crezut că stăteam cu o fată în acelaşi dormitor, dar ea era băieţoasă şi foarte răutăcioasă, şi drogată, pe deasupra.

- Damian ! Ce făceai, dormeai cumva ? Ştii ce s-a întâmplat în campus ? Mă întreabă blondul şi întra cu fata repede în cameră, închizând uşa cu cheia. Mă holbez un timp la amândoi, iar fata se aşează mai mult mecanic pe pat, cu privirea lăsată în pâmănt. Nu ştiam, chiar nu aveam vreo idee despre ce vorbea Chris.
- Nu, nu ştiu. Dau negativ din cap şi mă aşez pe patul meu, ce era acoperit cu un cearceaf negru, cu mici pete de vişiniu.
- A murit un student din anul cinci ! S-a dus să facă fotografii pentru ora opţională şi nu s-a întors, aşa că s-a dus lumea să-l caute şi l-au găsit mutilat ! Îţi vine să crezi ? Chris se aşează în fotoliul de lângă fereastră şi inspiră adânc, speriat. Mă uit stupefiat la el, şi la Tonia ce până acum nu spusese nimic. Îl privesc întrebător pe blond, iar el ridică din umeri, neştiutor.
- Dar cine l-a omorât ? Întreb şi mă ridic, apropiindu-mă cu paşi mici de fată. Ea se ridică brusc şi fuge la baie, trântind uşa în urma ei. Ciudată mai era şi fata asta !
- Nu ştim, dar doamna directoare ne-a spus că s-au anulat cursurile pentru minim două săptămâni, timp în care-o să se facă investigaţii. Aprob scurt din cap, nevrând să mai aflu ceva şi mă aşez iarăşi comod în patul meu.

Îmi pun ambele mâini sub cap, gândindu-mă mai bine la moartea tipului. Eram sigur că ceva rău avea să se-ntâmple, acum simţeam cum mă învăluia frica. Mâine seară ce se va întâmpla? Cine mai va muri ? Îmi umezesc buzele şi privesc în gol, fiind ciudat de curios şi parcă mai interesat să aflu secretele academiei.