Minciuni dulci

[Yaku-chin]

Si iata noul capitol :D....
@ hyoko : Multumim pt reply :x si pentru ca citesti. Vei afla cum va decurge totul daca continui sa citesti :D , sper ca te voi mai vedea pe aici. Hugz( am adus nextul destul de repede:D asa-i? )

@Addeh. : Nu avem pentru ce sa te iertam:x ne bucuram ca te vedem pe aici, ca ne citesti povestea si ca ne lasi parerea ta, inseamna mult pentru noi. Multumim si sper ca te vom mai vedea pe aici .

Multumim si celor care ne citesc povestea desi nu comenteaza ^_^.


Ch. 14


Daichi se asigura ca Tsukasa plecase si nimic nu se mai auzea pe hol. Isi musca buza si ofta lung apoi se apropie rapid de pat si scoase de sub el un rucsac mare. Scoase din el un laptop micut si multe fire si alte chestii de care avea nevoie. Trebuia sa trimita un raport cat mai repede si nu avusese timp sa il faca. In timpul liber, acela cand nu era cu Tsukasa sau acesta nu era prin preajma, reusise sa ii cunoasca pe mai toti din biserica, multi erau si in afara ei fiind prin vizite la alte biserici, manastiri sau spitale, oferind ajutoare atat materiale cat si emotionale. Usa o inchise ca sa se asigure ca nimic nu avea sa ii perturbe munca. Inspira si expira usor agitat caci iar mintea in raportul acela. Totusi, erau minciuni, dar avea o intentie buna, nu? Aceea de a… Ascunde un tradator? Isi musca si mai tare buza. Daichi pufni si lovi usor patul. Trebuie acum doar sa trimita. Sa trimita tot ce scrisese, dar… in raport erau si numele persoanelor ce se aflau in biserica. Inclusiv numele lui Tsukasa. Lua telefonul si apela grabit un numar. Incepuse o conversatie rapida si ceru mai multe detalii despre caz, fara a da prea multe explicatii. Aveau sa i le trimita prin e-mail. Isi musca buza si astepta mailul fiind rece si calculat. Nu avea sa se intample nimic, chiar daca din motive conventionale era mai bine sa nu stie numele victimei. Primise mailul si il deschise avand mainile usor transpirate. Se incruntase, nu fusese mare surpriza, dar totusi … sperase.
Inchisese ochii pentru un moment gandindu-se , vrand sa se gandeasca. Intra in documentul cu raportul si ii schimba numele lui Tsukasa. Foarte inteligent din partea unui asa zis fost yakuza sa se prezinte cu numele adevarat, sau partial adevarat. Zambi rautacios la gandul acesta. Trimisese raportul, iar la scurt timp vorbise din nou la telefon primind indicati noi. Acum pe cei nevionvati trebuia sa ii scoata din biserica sau sa le dea ceva de facut. Evident, avea sa se foloseasca de mai multe nume ale mai multor episcopi. Cineva ii batuse la usa, iar pe sub aceasta intrasera mai multe plicuri. Injura in gand si se ridica de pe pat luand plicurile si desfacandu-le.
Pierduse mult timp trimitand acele plicuri fara sa fie vazut de nimeni si se intoarse in camera lui destul de obosit si cu o fata sobra. Facuse curat si ofta lung. Mai avea o singura invitatie din partea unui episcop. Avea sa riste? Daca va fi descoperit? Ce va face? Daca i se va zice de sus sa il omoare direct? Daca i se va cere sa plece de acolo? Plus ca desi au spus ca nu o sa ii omoare pe toti, cei care se aflau pe listele trimise de Daichi erau vizati, iar cei ce ramaneau in biserica, o parte din aceia, aveau sa fie morti la intoarcerea lor. Nu putea spune ca scopul scuza mijloacele, era criminal, vrand nevrand sa faca rau, reusea orice ar fi, sa distruga.
A mai pierdut vremea pe acolo agitandu-se destul de mult in interiorul sau, desi la suprafata parea atat de calm. Pana la urma se hotarase. Avea sa riste si de iesit, iesea el pana la urma din acea situatie si nu era atat de fraier incat sa nu isi dea seama daca ar fi banuit sau orice altceva.
Iesise din camera si merse spre cea a lui Tsukasa batand de doua ori grav.
- Intra.
Dupa ce a auzit glasul brunetului intra fara sa zica prea multe. Il privi destul de rece si ofta usor aruncand pe masa acea invitatie apoi se aseza pe pat si il privi pe Tsukasa. Acesta privi spre ce aruncase Daichi pe masa si apoi il privi curios.
- Ce e asta? il intreba.
Daichi zambi usor rautacios fara urme de sentimente si vorbi destul de rigid.
- Deschide-o si citeste-o.
Tsukasa lua invitatia si o deschise.
- O invitatie? Ce ciudat, spuse si il privi pe Daichi, comportamentul lui parandu-i-se poate si mai ciudat.
- Da, e o invitatie pe numele tau. Numele tau!
Accentua Daichi nervos si il privi.
- Trebuie sa pleci de aici… momentan. Nu crezi?
Ochii sai il priveau usor iritati, dar sinceri si indurerati. Tsukasa il privi din ce in ce mai curios pe Daichi.
Ce s-a intamplat? Te simti bine? intreaba si se apropie rapid de el, asezandu-se pe pat si atingandu-i mana, parand si oarecum ingrijorat. Satenul se ridica de pe pat departandu-se de el si privindu-l.
- Nu cred ca m-ai auzit. M-ai auzit?
Il intreba vizibil deranjat de comportamentul sau imatur si total iresponsabil in acel moment. Stia sigur ca Tsukasa nu ignorase ce vazuse in camera lui si ce vazuse la el.
- Te-am auzit foarte bine, ii spuse si se ridica si el de pe pat, privindu-l pe Daichi.
Daichi pufni. Nu putea intelege. Sau daca ar fi facut-o cu siguranta nu i-ar atribui lui Tsukasa prea multe complimente. Ii era absolut imposibil sa ii zica adevarul, sa vorbeasca adevarul fiindca nu ar mai fi el. Nu ar putea.
- Ti la viata ta? asta fusese pista pe care i-o dadea. Doar atat. Destul de direct si spera ca destul de eficient.
Tsukasa parea sa inteleaga mai bine ce ii zicea Daichi.
- Foarte dragut sa ma invite, cred ca imi va placea, ii spuse satenului si schita un zambet.
Daichi zambi stramb la randul sau si il privi pe Tsukasa destul de vinovat. Se simtea vinovat. Se simtea ingrozitor.
- Ma voi duce sa fac un dus, vei fi in camera mea cand ma intorc? il intreba si il privi ceva mai cald acum, cand macar il avertizase.
- Da, aprobase Tsukasa si ii zambi putin fortat.
Se apropie de el si ii atinse incet chipul cu mainile si ii sopti ca se grabeste. Apoi se indeparta spre usa, spre camera sa de unde lua un prosop si haine si se duse spre dusuri. Se simtea destul de aiurea, dar nu regreta ceea ce facuse. In schimb… Regreta ceea ce este .