Minciuni dulci

[Yaku-chin]

Multumim ca cititi si comentati fetelor :X :*

Ch. 10

Inconstient sau nu, intra in gura lupului fara sa se opuna. Si ceva mai nou si mai surprinzator era ca nu dadea inapoi si parea ca ii place unde este, desi nu schita niciun gest si nu lasa nicio emotie sa ii patrunda prin chipul inexpresiv, dar faptul ca el simtea ceva schimba totul. Pana si rostul gandurilor erau intoarse pe dos, erau invalmasite si aruncate intr-o parte, indepartata, fiind apoi acoperita cu o patura de praf si de uitare. Nu mai nega caci nu mai avea cum si nici nu mai voia. Se strofocase prea mult sa inteleaga ce simte si cum simte si din pacate, sau din fericire, nu ajunsese la nicio concluzie. Cel putin constientiza ca simte ceva. Un ceva ce nu il putea defini prea curand.

Nu era o placere oarecare, care isi face aparitia oricand, pe neasteptate si il surprinde, era o placere care i se strecura prin inima, care il facea sa se simta tulburat, confuz si debusolat. Era un sentiment aparte, unic si special. Nu era un las care sa nu recunoasca si sa fuga, din contra, infrunta problemele, asta daca se pot numi asa, cu vitejie si tact, poate uneori prea direct si prea inarmat, dar totusi infrunta in mare masura cam tot ce putea.

Poate daca ar fi reusit sa comunice mai mult si sa isi lase emotiile libere ar fi fost mult mai usor pentru cei din jur sa il inteleaga, dar lucrurile astea le invata incetul cu incetul. El nu fusese creat decat pentru un anumit lucru, pe care il stia bine si pe care il respecta, desi poate ar fi avut ceva de zis, insa in fata anumitor lucruri isi inghitea orgoliul si demnitatea, lucru care il deranja mai mereu, dar la care nu putea actiona decat intr-un singur mod, acela care i-ar fi fost ordonat.

Deschise lent ochii simtind acele brate inconjurandu-i trupul . Era o senzatie placuta... de caldura. Si poate, desi defintiile lor erau diferite, Daichi intelegea intr-un fel la ce se refera Tsukasa cand vorbea despre afectiune, despre acea caldura, sufleteasca si nu fizica. Il privise somnoros si se freca usor cu mainile la ochi. Se intoarse mai bine spre el pentru a-l privi, chiar daca acum distanta dintre ei era foarte mica. In acel moment Tsukasa se apropie de el, eliminand distanta dintre ei si ii prinse buzele intr-un sarut lent, pe care Daichi il accepta adancindu-l si intensificandu-l. Se departa apoi si observa zamebtul lui Tsukasa, zambind la randul lui.

- 'Neata.
Daichi tocmai realiza ca e dimineata si au petrecut o noapte impreuna, unul in bratele celuilalt. Zambi calduros si vorbi pe un ton amuzat.
- 'Neata.
Il amuza faptul ca amandoi erau imbracati doar in boxeri. Un preot si un... mare credincios ca el, intr-o biserica au dormit impreuna, asta da intamplare. Dar daca ar intra cineva pe usa aceea, care nici macar nu era inchisa cu cheia si i-ar surprinde asa, ar crede acea persoana ca intre ei doi nu s-a intamplat nimic? Ca doar au dormit imbratisati , ca doi... prieteni? iubiti? Uhm... aici era problema, marea problema.

-Cum ai dormit?
Din nou vocea lui Tsukasa il trezi din starea aceea euforica. Isi strecura unul dintre picioare intre ale lui si ii zambise din nou amuzat.
-Am dormit bine. A fost cald si placut.
Tonalitatea voci sale era normala, doar ca se putea observa ca era adaugata si putina caldura, sau afectiune, cum voia Tsukasa sa o numeasca.
-Ma bucur ca ai dormit bine. In caz ca te intrebi, eu am dormit minunat, zise Tsukasa zambind amuzat.
Daichi chicotii distrat si isi schimba pozitia in pat ajungand deasupra lui Tsukasa si zambi.
- Sa stii, chiar ma intrebam, zise aplecandu-se usor spre el si sarutandu-l. La randul sau, Tsukasa il saruta apasat si pasional, bagandu-si degetele in parul lui Daichi.
In afara camerei , pe holul principal, care dadea spre celelalte camere, sau o parte din ele, se auzeau cateva voci. Daichi chicotii amuzat.
- Stii, aseara nu am inchis usa si e putin periculos. Zise amuzat, incerca sa faca un efort sa vorbeasca mai mult si sa comunice cu Tsukasa, desi i se parea a fi cam greu asta, totusi isi dadea toata silinta.

In acel moment Tsukasa se ridica din pat, Daichi ajungand pe partea cealalta a patului si il privi curios. Acesta incuie usa si se reintoarse langa el.
- Acum e inchisa, ii zise si il saruta apasat. Daichi il trase spre el adancind sarutul si devenind putin mai aprins, ii atinse abdomenul, urcand cu cealalta mana pe spatele sau, atingandu-l usor de-a lungul coloanei.
- Si daca careva ciocane? Intreba mentinandu-si buzele lipite de ale lui Tsukasa, mainile lui atingandu-i in voie trupul.
- Ne prefacem ca dormim, veni raspunsul la care Daichi rase amuzat.
- Asta ar inseamna sa mintim, vorbi pe o voce rautaciosa. Din cate stiu eu, un preot nu ar trebui sa sfatuiasca pe nimeni sa minta.
Ii sopti sarutandu-i buzele si inconjurandu-i talia cu picioarele , tragandu-l aproape de el, simtindu-l si absorbindu-l.

- Unele minciuni sunt admise chiar si de preoti, iar eu o admit pe asta, ii zise jucaus, zambindu-i si muscandu-si buza inferioara.
- Tu nu admiti cam multe?
Il intreba avand o expresie amuzata si rautacioasa in acelasi timp. Ii placea sa il tachineze cu asta, mai ales ca el avea asa numita statura de preot. Poate pana atunci vorbaria aceea i se parea inutila, dar acum observa ca e amuzanta, chiar daca inca nu se prea dadea in vant dupa ea, incerca totusi sa poarte o discutie normala.
- Aminteste-mi ce am mai admis pana acum.
Asta ii dadea ceva de gandit, dar nu era ceva nerezolvabil. Din contra, Daichi putea sa ii aduca aminte de multe lucruri ce ii includeau pe amandoi.
-Uhm, ai admis ca un preot sa stea aici cu mine, aproape dezbracat. Ai admis sa se sarute, sa se atinga si sa doarma impreuna, ai admis sa fie ceva intre acest preot si acest asa zis crestin, zise amuzat si rautacios in acelasi timp.

- Nu, astea vin la pachet, eu am admis un singur lucru.
Ei bine, Daichi se cam indoia.
- Deci lucrurile astea sunt inadmise. Si atunci de ce le facem?
- Cine a zis ca sunt inadmise?
Ridica o spranceana privindu-l usor increzut.
- Pai ai zis ca doar un singur lucru e admis, deci rezulta ca celelalte sunt inadmise? ii saruta gatul si apoi umarul, trecandu-si usor limba peste pielea sa.
- Nu... este admis un lucru si restul sunt admise pentru ca se leaga de acel lucru, Tsukasa nu credea ca mai are coerenta din cauza a ceea ce ii facea Daichi care ii saruta umarul si zambise amuzat.

- Dar tocmai ai zis ca tu admiti doar un lucru, zise zambind intr-un mod ciudat.
- Poftim? Tsukasa nu mai intelegea nimic. Stii ce? Vorba multa, saracia omului, mai zise inainte sa ii prinda buzele lui Daichi intr-un sarut lung la care el participa, atingandu-i limba cu a sa si tragandu-l mai aproape de el.
- Inainte parca nu vorbeam destul, se planse Daichi.
- Vorbitul se face in biblioteca sau intr-un cerc de lectura.
Si asta il punea pe ganduri pe Daichi, ceea ce inseamna ca nu trebuia sa mai vorbeasca?

- Deci vrei sa tac?
Intreba putin surprins. Pe el nu l-ar deranja, dar acum depinde de Tsukasa ce vrea.
- Nu vreau sa taci.
- Oh, si ce vrei sa fac?
Poate vocea ii sunase mai perversa decat ar fi vrut sa sune initial, dar asta era si ideea. Propozitia fusese creata si spusa cu acel scop pervers, murdar, indecent.
- Ce vrei sa faci? intreba Tsukasa dupa cateva momente de gandire.
Daichi isi musca buza intentionat si ii sopti pe o voce erotica:
- Nu, nu pot sa fac ce vreau sa fac, ar fi ilegal.
Cu adevarat ilegal, la fel cum ii era si zambetul ce denota multe.

- Ilegal? ridica o spranceana. Spune-mi, poate e admis.
- Nu, vreau sa iti dai seama, ii zise atingandu-i abdomenul cu mainile si urcand pe piept incet si fin. Mainile ii atinsesera antebratele, privirea oprindu-i-se pe cel stang pe care avea tatuat un dragon, il privii cu aceeasi perversitate de mai inainte.
- Ah... da, cu siguranta e admis.

Raspunsul ii placea si il amuza in acelasi timp. Chicotii si il saruta lung si adanc. Il trase spre el, putand sa il simta mai bine. Acum, in acel moment sa ii spuna careva lui Daichi ca Tsukasa e preot, avand acel tatuaj foarte simbolic, dar la randul sau nici Daichi nu putea sa fie considerat un crestin inversunat, caci la randul sau, tatuajul de pe abdomen ce infatisa un sarpe care isi musca coada, dadea multe de gandit. Dar cine sa se gandeasca la astfel de idei, ipoteze si cine sa isi creeze pareri, cand corpurile lor fierbinti erau atat de aproape, atat de insetate unul dupa celalalt?