Rape me , my friend

[Eric]

Elian - 16 ani .

Semestrul al doilea din primul an de liceu a inceput de doar cateva zile dar sunt deja groaznic de obosit. Bunica imi spune ca ar trebui sa o las mai usor cu invatatul, ca sunt ciudat de cuminte pentru un baiat de varsta mea. Plictisitor si timid, asta sunt eu . Nu am fost intotdeauna asa dar dupa plecarea mamei m-am inchis in mine si asa am ramas. Era cea mai buna prietena a mea pana in ziua in care a hotarat ca amantul pe care il avea la vremea aceea conta mai mult decat familia. Ori poate nu il mai suporta pe tata si scandalul care devenise o rutina ... Am primit batai ingrozitoare pe tot parcursul copilariei si de atunci prefer sa stau departe de orice fiinta umana. Pur si simplu nu ma simt in largul meu in apropierea altor persoane, orice fel de contact fizic ma inspaimanta si nu numai. Dar ma straduiesc sa nu o arat, sa imi controlez temerile si sa pastrez doar pentru mine sechelele trecutului. Sunt bine ...

1. Excuse me for being retarded

Dimineata ploioasa. Ma simt ca ultimul idiot, mi-am uitat din nou umbrela si am si intarziat la prima ora. Ma grabesc spre liceu cu capul plecat si mainile in buzunare. Picaturi reci mi se preling pe spinare si ma cutremur usor in graba mea, imi scutur parul blond incerc sa mi-l dau din ochi. Ajung la poarta liceului, portarul pufneste evident amuzat de aparitia mea de caine ud si isi da ochii peste cap. Zambesc jenat si intru in scoala infrigurat, cautand telefonul pentu a vedea cate minute au mai ramas din ora, daca mai merita sa ma duc. Aud un hohot de ras batjocoritor si nu mai am timp sa imi dau seama ce se intampla sa ma impiedic de ceva si ma imprastii pe jos , injurand . Ma uit in sus si imi inghit restul cuvintelor. Un adolescent brunet, cu ochi de un albastru fluid si intens, taios ma priveste de la biroul elevului de serviciu. Are buze pline, frumoase, si o taietura ii imparte buza inferioara in dou , incitandu-mi imaginatia.Sta cu piciorele pe birou si are un ranjet de milioane, rapitor si cumva dispretuitor, de parca intreaga lume ar fi in buzunarele blugilor lui gri pertrol, mulati pe picioarele bine facute.Parul brunet, perfect drept ii ajunge pana la umeri si ii intra in ochi, asa ca si-l aseaza relaxat cu o mana si imi vorbeste :
- Ce-i cu tine , pustiule ? Asa de mult iti place podeaua ?
Ma incrunt si imi dau seama ca ar trebui sa ma ridic. Are o voce atat de placuta, usor ragusita dar savuroasa, ma rog sa nu ma fi inrosit dar imi simt fata arzand .
- Tu mi-ai pus piedica ? il intreb, ignorand intrebarea precedenta si fixandu-mi cu privirea conversii ca sa nu trebuiasa sa il privesc .
- Nu , ti-ai pus singur .
- In fine ...
Ma intorc si plec, prefer sa ma retrag decat sa fiu umilit si mai mult. Nu ma pot concentra tot restul zilei, scena de dimineata mi se deruleaza in minte iar si iar , ma inrosesc de mai multe ori si incerc in zadar sa imi iau gandul .Spre sfarsitul zilei realizez ca nu imi gasesc telefonul mobil . Probabil mi-a zburat din mana cand am cazut . Poate e la brunetul care mi-a pus piedica dar... asta ar insemna sa il infrunt din nou si numai gandul ca o sa-l revad, ca o sa rada de mine iarasi , ma sperie si stomacul mi se strange intr-un spasm de o emotie revoltatoare .