Insane love by Aisu and MiraA

[Drama Queen]

Ok intr-un moment de inspiratie divina...eu si Mira chan ne-am apucat sa facem un yaoi....si.....aici...rezultatul:


Capitolul 1:


IFum negru, inecacios si dens ca o patura... Flacari de jur imprejurul meu.Trebuia sa ies sau ramaneam acolo pe vecie.
M-am indreptat catre fereastra. Era singura mea cale de scapare. Totusi, cu fiecare clipa care trecea fumul ma sufoca din ce in ce mai tare. Exact inaintea ferestrei o flacara mi-a taiat calea. Era sfarsitul, dar nu doream sa se tremine asa. Mi-am adunat ultimele ramasite de energie vitala si am trecut prin flacara. Ultimele lucruri pe care le-am facut inainte sa devin o torta vie au fost sa deschid fereastra si sa sar prin ea. Stateam la parter asa ca lovitura nu a fost dureroasa, insa a stins flacarile care imi cuprinsesera trupul.

Am deschis ochii.De doi ani de zile amintirea acelei seri blestemate ma tortura. Imi doream sa se opreasca.
M-am ridicat din pat si m-am indreptat lenes catre baie. Nu am reusit sa ma calmez decat dupa ce am simtit raceala picaturilor de apa pe trup. Acesta era singurul lucru din lume care avea darul sa ma linisteasca.
Ma gandeam ca mi-as fi dorit al naibii de tare sa pot da timpul inapoi.Voiam sa ma intorc in acea seara si sa ii spun cat de mult il iubesc. Cu aceste doua cuvinte, te iubesc, as vi evitat totul: scandalul, lovitura, incendiul, cautarile zadarnice, durerea de a sti ca l-am pierdut pe vecie, cosmarurile zilnice, suferinta...
Dar nu puteam schima nimic din toate acestea. Nu mai aveam inca o sansa desi o meritam din plin.
Am lovit cu pumnul gresia bleu a baii.
Il voiam inapoi. Desi intotdeauna ma trata ca pe un nimic, desi din cauza lui a izbucnit incendiul, desi el a ales sa plece, doream sa il am din nou langa mine. Chiar si dupa doi ani de zile imi lipseau ochii sai, buzele sale, prezenta sa, felul in care vorbea, mergea, ma privea, ma atingea...
Am iesit din dus, m-am imbracat cu primele haine pe care le-am gasit si am plecat catre clinica de psihiatrie la care eram angajat.
Ajuns acolo m-am asezat pe scaunul negru de piele al biroului asteptand pacientii si dosarele cu cazurile de care trebuia sa ma ocup.
La scurt timp s-au auzit niste batai in usa maro de lemn.
-Intra, am raspuns usor plictisit.
In incapere si-a facut aparitia un barbat inalt, blond, cu parul lung si pielea de o nuanta atat de deschisa incat parea a fi alba.
Semana atat de mult cu el... totusi nu putea sa fie aceeasi persoana. El nu ar fi ajuns niciodata intr-un loc ca acesta. Ii pasa prea putin de tot si de toate ca sa poata innebuni.
- Ia loc pe scaunul acesta, te rog frumos, i-am spus barbatului aratandu-i scaunul negru cu cadru de metal din fata biroului din lemn de cires la care eram asezat. S-a conformat. Mersul sau mi se parea atat de familiar. Si totusi, poate ca mintea mea dorea atat de tare sa revada acea persoana incat cauta trasaturile lui in oricine. Crezusem cu convingere ca trecusem peste perioada asta cu mult timp in urma, inainte sa ma reapuc de munca. Se pare ca ma inselasem amarnic in privinta acestui lucru.
O clipa m-am gandit ca ar fi fost bine sa las alt doctor sa se ocupe de acest caz deoarece aveam sentimentul totul avea sa se complice ireversibil, insa la o a doua analizare nu mi s-a parut etic sa las balta un pacient doar pentru ca aveam eu anumite presentimente si pareri in legatura cu persoana sa, pe care, insa, nu o cunosteam inca.
- Deci, care e numele tau si de ce te afli sau crezi tu ca te afli aici? am spus in cele din urma.
Vocea mea era calma si calculata. Nu trebuia sa il las sa simta ca era ceve in neregula cu mine deoarece asta l-ar fi afectat si pe el.


Pai cam asta e primul capitol asteptam comentarii (buna sau rele da comentarii sa fie). Urmatorul capitol il posteaza Mira chan