08-01-2011, 12:33 AM
Am adus nextul, inspiratia nu m-a lasat (si tin sa va spun ca eram la scoala) asa ca am mai scris cate ceva in orele de religie si tehno. Pai sper sa va placa.
Pai
Capitolul 6
Ziua cea mare
Sakura-chan, ne-a chemat bunicuta Tsunade asa ca trebuie sa ne grabim! ma anunta Naruto care a inceput sa alerge de ceva vreme.
Il urmez insa merg cu pasi lenti, nu am chef de zerturile pe care le am in ultima vreme cu ea. Imi indrept privirea catre cerul albastru fara nori. Zambesc insa nu stiu de ce. Ce se intampla cu mine? Oftez si ma indrept la fel de lent ca inainte spre biroul hokagelui. Daca stau bine sa calculez in aceasta luna ar fi trebui sa nasc. Au trecut noua luni de atunci. Inca nu-mi vine sa cred. Parca toate acelel cosmaruri s-au petrecut intr-o singura noapte.
Intr-un final ajung in biroul blondei care imi arunca niste priviri taioase. Cred ca am cam enervat-o insa nu-mi pasa sa fiu sincera. Ofteaza dupa care se uita pe niste documente din teancul de pe biroul din lemn de nuc. Linistea apasatoare s-a asternut peste incapere ceea ce ma cam enerveaza insa nu stiu de ce. In ultima vreme am preferat mai mult aceasta liniste decat zgomotele produse din cauza diferitelor emotii ale oamenilor. Veselie, tristete. Aceste cuvinte ma cam descriu pe mine. Nu, gresesc doar tristetea ma descrie atat de bine. Acest sentiment a psu stapanire pe mine de noua luni incoace.
-Sakura, am niste vesti pentru tine care nu cred ca iti vor placea insa crede-ma ca nu am ce face. Nici mie nu-mi place ceea ce-ti voi spune acum.
Vorbele doamnei Tsunade au rasunat in incapere dupa care linistea a pus din nou stapanire pe noi. Ce vrea sa spuna cu asta? A incercat sa para sigura pe ea insa in acelasi timp in privirea ei s-a putut citi tristetea alegerii facute. Ce alegere? Ce se intampla? Ce mi se va intampla mie mai bine zis. Inghit in sec iar Naruto se aproprie de mine si isi pune mana pe umarul meu. Nu pare a sti despre ce vorbeste Tsunade-sama insa incearca sa imi fie alaturi si ii multumesc.
Imi indrept privirea catre blonda, dupa care oftez insa sper sa nu fi observat cineva. Thsunade-sama imi intinde o foaie pe care imi spune s-o citesc acasa insa sa fiu singura. La auzul acestei propozitii Naruto incepe sa faca urat insa ii spun ca este in regula si ii zambesc. Impaturesc hartia dupa care mi-o pun in buzunar si plecam fara a mai spune ceva. Drumul nostru, unul relativ scurt, nimeni nu a scos o vorba. De fapt ce drum? Nici nu stiu unde mergs. Picioarele ma duc undeva insa habar n-am unde. Il privesc pe blond care pare ingrijorat dupa care un mic zambet siret imi apare pe chip.
Il iau de mana pe blond si incepem sa fugim impreuna precum niste copii mici. Eu il ghidez pe blond care nu stie ce se petrece cu mine. Cat de copilaroasa sunt. Insa ce ma intereseaza?Pana la urma nu asta am vrut? Sa-mi regasesc copilaria? Sa ma distrez cat timp mai pot? Fugim asa vreme de zece minute pana ajungem in fata unei cladiri cu cinci etaje. Intram si urcam pana la al treilea eta si ne indreptam spre unul dintre apartamente. Ne oprim si ne tragem respiratia dupa care bat la usa in timp ce blondul ma intreaba din priviri unde suntem. Nu-i raspund si cineva ne deschide usa. O rpivesc pe cea care ne-a dat drumul care ramane uimita cand ne vede.
Hinata, imbracata intr-o bluza verde llunga prin care i se pot vedea formele pe care pot spune sincer ca sunt putin invidioasa si niste pantaloni negri trei sferturi. Parul sau il are prin intr-o coada la spate si doar bretonul se mai afla pe fata ei. Ii zambesc si intru cu Naruto de mana in apartament fara a fi invitati. Ne oprim in hol iar Hinata inchide usa si ne priveste. Cand imi dau seama ca fara sa vreau inca il mai tin de mana pe blond ii dau drumul repede. Adolescenta ne invita inauntru si ne serveste cu ceai dupa care ne intreaba ce cautam aici. Sorb din lichid fara a spune ceva.
-Pai, Hinata-chan, stii eu am o misiune in aceasta seara si i-am promis lui Naruto ca vom merge la ramen dar ma gandeam ca poate ai dori tu sa-l insotesti, ii spun dupa care sorb pentru a nu observa zambetul ce mi-a aparut pe chip.
Doamne, ce mincinoasa pot fi! Insa este vremea ca cineva sa faca ceva. M-am saturat sa-l vad pe Naruto care ma place si Hinata sa astepte atat de mult. prefer sa-i ajut eu decat sa-i vad asa tot restul vietii. La cat de tantalau este Naruto cred ca isi va da seama de sentimentele pe care i le poarta Hinata abia peste vreo douazaeci de ani cel putin. Fata inroseste si era cat pe ce sa cada daca blondul nu ar fi prins-o de talie. Oftez si-mi inchid ochii. Tipic Hinatei. Nimic nu ma mai mira in acest moment. Ma ridic si-i spun lui Naruto s-o aseze pe bruneta in pat si sa stea cu ea pana se va trezi si sa mearga la ramen impreuna. Pentru a fi sigura ca asa va face ii arunc o privire mortala dupa care plec fara a mai spune ceva.
Merg ingandurata pe strazile Konohai. Ce o fi in acea hartie de trebuie sa citesc singura? Datorita faptului ca devin din ce in ce mai nerabdatoare incep sa alerg pana acasa. In cinci minute ma flu la intrare si descui usa fara a o mai incuia. Ma asez pe scaunul din bucatarie dupa care scot foaia si citesc fiecare rand pe care il vad. Inghit in sec de fiecare data cand o propozitie se termina si cand termin de citit tot textul scap foaia din mana si imi infig unghiile in palme. De ce trebuie sa ma duc singura pana la el? Imi trantesc capul pe masa si imi inchid ochii. Nu m-a deranjat impactul chiar deloc. Pana la miezul noptii trebuie sa ma intalnesc cu el in acelasi motel in care l-am gasit cand am fost in misiune. Cred ca glumesti.
Ma ridic si ma uit la ceasul agatat de perete care indica ora opt. Cum naiba s-a facut atat de tarziu? Imi dau ochii peste cap si ma duc la etaj dupa care intru in camera mea. Imi iau o bluza neagra larga si o pereche de pantaloni scurti de aceasi culoare. Inca mai port doliu deci nu voi fi vazuta prea curand imbracata in haine colorate. Parul care acum trece de umeri cu vreo zece centimetri sau mai mult mi-l las desprins. Imi iau saculetul cu shurikenuri si kunaiuri dupa care mai adaug un pergament exploziv pentru orice siguranta.
La parter ma incalt cu cizmele ninja negre dupa care parasesc locuinta nu inainte de a inchuia usa. Alerg spre iesirea din sat iar pazinii ma observa insa nu spun nimic. Cand ma aflu in padure incep sa sar dintr-un copac intraltul cu o viteza relativ buna. Datorita intunericului nu pot prinde prea multa viteza deoarece nu stiu ce mi-ar putea iesi in cale. Tot ce mai lumineaza este semiluna care se afla pe cerul instelat.
In trei ore si ceva ajung in sat. Bine, deci mai am vreo jumatate de ora pana la miezul noptii asa ca nu am intarzia. Caut acel motel insa nu reusesc prea usor din cauza multimii de oameni. Parinti cu copii sau cupluri. Acest sat este renumit pentru hotelurile sale si restaurantele bune. Aici vin doar indragostitii sau familiile cu copii lor in scurte vacante. Intr-un final gasesc restaurantul care se afla fata in fata cu motelul. Imi indrept privirea catre partea cealalta si intru in cladire si ma idnrept spre o femeie de vreo douazeci si ceva de ani. O masor putin dupa care o intreb la ce camera se afla Sasuke Uchiha. Aceasta imi spune ca este la etajul al doilea a sasea camera. Ii multumesc dupa care ma indrept spre locul respectiv. Ajung destul de repede dupa care intru in incapere fara a bate la usa care nu era incuiata. Observ patul deja pregatit insa nici urma de brunet.
M indrept spre balcon si privesc cerul. Oare ce vrea? Oftez dupa care simt doua maini ca ma trag inapoi in camera. Faptasul nu este nimeni altul decat Sasuke care ma impinge pe pat. Ma analizeaza dupa care zambeste.
-Cand ai nascut?
Il privesc la fel ca inainte. El habar nu are prin ce am trecut insa imi este frica de felul in care va reactiona daca va fla ca am pierdut sarcina. Ce sa-i spun? Adevarul sau minciuna? Daca il minte atunci mai mult ca sigur va vrea sa-i vada copilul insa daca ii spun adevarul cel mai probabil va incerca sa ma lase din nou insarcinata. Imi indrept privirea catre pdea si inghit in sec. Ii simt privirea care este atintita spre mine. Cat urasc acest lucru. Ma musc de buza in timp ce ma gandesl ce i-as putea spune.
-Eu...
_________________________________Ziua cea mare
Sakura-chan, ne-a chemat bunicuta Tsunade asa ca trebuie sa ne grabim! ma anunta Naruto care a inceput sa alerge de ceva vreme.
Il urmez insa merg cu pasi lenti, nu am chef de zerturile pe care le am in ultima vreme cu ea. Imi indrept privirea catre cerul albastru fara nori. Zambesc insa nu stiu de ce. Ce se intampla cu mine? Oftez si ma indrept la fel de lent ca inainte spre biroul hokagelui. Daca stau bine sa calculez in aceasta luna ar fi trebui sa nasc. Au trecut noua luni de atunci. Inca nu-mi vine sa cred. Parca toate acelel cosmaruri s-au petrecut intr-o singura noapte.
Intr-un final ajung in biroul blondei care imi arunca niste priviri taioase. Cred ca am cam enervat-o insa nu-mi pasa sa fiu sincera. Ofteaza dupa care se uita pe niste documente din teancul de pe biroul din lemn de nuc. Linistea apasatoare s-a asternut peste incapere ceea ce ma cam enerveaza insa nu stiu de ce. In ultima vreme am preferat mai mult aceasta liniste decat zgomotele produse din cauza diferitelor emotii ale oamenilor. Veselie, tristete. Aceste cuvinte ma cam descriu pe mine. Nu, gresesc doar tristetea ma descrie atat de bine. Acest sentiment a psu stapanire pe mine de noua luni incoace.
-Sakura, am niste vesti pentru tine care nu cred ca iti vor placea insa crede-ma ca nu am ce face. Nici mie nu-mi place ceea ce-ti voi spune acum.
Vorbele doamnei Tsunade au rasunat in incapere dupa care linistea a pus din nou stapanire pe noi. Ce vrea sa spuna cu asta? A incercat sa para sigura pe ea insa in acelasi timp in privirea ei s-a putut citi tristetea alegerii facute. Ce alegere? Ce se intampla? Ce mi se va intampla mie mai bine zis. Inghit in sec iar Naruto se aproprie de mine si isi pune mana pe umarul meu. Nu pare a sti despre ce vorbeste Tsunade-sama insa incearca sa imi fie alaturi si ii multumesc.
Imi indrept privirea catre blonda, dupa care oftez insa sper sa nu fi observat cineva. Thsunade-sama imi intinde o foaie pe care imi spune s-o citesc acasa insa sa fiu singura. La auzul acestei propozitii Naruto incepe sa faca urat insa ii spun ca este in regula si ii zambesc. Impaturesc hartia dupa care mi-o pun in buzunar si plecam fara a mai spune ceva. Drumul nostru, unul relativ scurt, nimeni nu a scos o vorba. De fapt ce drum? Nici nu stiu unde mergs. Picioarele ma duc undeva insa habar n-am unde. Il privesc pe blond care pare ingrijorat dupa care un mic zambet siret imi apare pe chip.
Il iau de mana pe blond si incepem sa fugim impreuna precum niste copii mici. Eu il ghidez pe blond care nu stie ce se petrece cu mine. Cat de copilaroasa sunt. Insa ce ma intereseaza?Pana la urma nu asta am vrut? Sa-mi regasesc copilaria? Sa ma distrez cat timp mai pot? Fugim asa vreme de zece minute pana ajungem in fata unei cladiri cu cinci etaje. Intram si urcam pana la al treilea eta si ne indreptam spre unul dintre apartamente. Ne oprim si ne tragem respiratia dupa care bat la usa in timp ce blondul ma intreaba din priviri unde suntem. Nu-i raspund si cineva ne deschide usa. O rpivesc pe cea care ne-a dat drumul care ramane uimita cand ne vede.
Hinata, imbracata intr-o bluza verde llunga prin care i se pot vedea formele pe care pot spune sincer ca sunt putin invidioasa si niste pantaloni negri trei sferturi. Parul sau il are prin intr-o coada la spate si doar bretonul se mai afla pe fata ei. Ii zambesc si intru cu Naruto de mana in apartament fara a fi invitati. Ne oprim in hol iar Hinata inchide usa si ne priveste. Cand imi dau seama ca fara sa vreau inca il mai tin de mana pe blond ii dau drumul repede. Adolescenta ne invita inauntru si ne serveste cu ceai dupa care ne intreaba ce cautam aici. Sorb din lichid fara a spune ceva.
-Pai, Hinata-chan, stii eu am o misiune in aceasta seara si i-am promis lui Naruto ca vom merge la ramen dar ma gandeam ca poate ai dori tu sa-l insotesti, ii spun dupa care sorb pentru a nu observa zambetul ce mi-a aparut pe chip.
Doamne, ce mincinoasa pot fi! Insa este vremea ca cineva sa faca ceva. M-am saturat sa-l vad pe Naruto care ma place si Hinata sa astepte atat de mult. prefer sa-i ajut eu decat sa-i vad asa tot restul vietii. La cat de tantalau este Naruto cred ca isi va da seama de sentimentele pe care i le poarta Hinata abia peste vreo douazaeci de ani cel putin. Fata inroseste si era cat pe ce sa cada daca blondul nu ar fi prins-o de talie. Oftez si-mi inchid ochii. Tipic Hinatei. Nimic nu ma mai mira in acest moment. Ma ridic si-i spun lui Naruto s-o aseze pe bruneta in pat si sa stea cu ea pana se va trezi si sa mearga la ramen impreuna. Pentru a fi sigura ca asa va face ii arunc o privire mortala dupa care plec fara a mai spune ceva.
Merg ingandurata pe strazile Konohai. Ce o fi in acea hartie de trebuie sa citesc singura? Datorita faptului ca devin din ce in ce mai nerabdatoare incep sa alerg pana acasa. In cinci minute ma flu la intrare si descui usa fara a o mai incuia. Ma asez pe scaunul din bucatarie dupa care scot foaia si citesc fiecare rand pe care il vad. Inghit in sec de fiecare data cand o propozitie se termina si cand termin de citit tot textul scap foaia din mana si imi infig unghiile in palme. De ce trebuie sa ma duc singura pana la el? Imi trantesc capul pe masa si imi inchid ochii. Nu m-a deranjat impactul chiar deloc. Pana la miezul noptii trebuie sa ma intalnesc cu el in acelasi motel in care l-am gasit cand am fost in misiune. Cred ca glumesti.
Ma ridic si ma uit la ceasul agatat de perete care indica ora opt. Cum naiba s-a facut atat de tarziu? Imi dau ochii peste cap si ma duc la etaj dupa care intru in camera mea. Imi iau o bluza neagra larga si o pereche de pantaloni scurti de aceasi culoare. Inca mai port doliu deci nu voi fi vazuta prea curand imbracata in haine colorate. Parul care acum trece de umeri cu vreo zece centimetri sau mai mult mi-l las desprins. Imi iau saculetul cu shurikenuri si kunaiuri dupa care mai adaug un pergament exploziv pentru orice siguranta.
La parter ma incalt cu cizmele ninja negre dupa care parasesc locuinta nu inainte de a inchuia usa. Alerg spre iesirea din sat iar pazinii ma observa insa nu spun nimic. Cand ma aflu in padure incep sa sar dintr-un copac intraltul cu o viteza relativ buna. Datorita intunericului nu pot prinde prea multa viteza deoarece nu stiu ce mi-ar putea iesi in cale. Tot ce mai lumineaza este semiluna care se afla pe cerul instelat.
In trei ore si ceva ajung in sat. Bine, deci mai am vreo jumatate de ora pana la miezul noptii asa ca nu am intarzia. Caut acel motel insa nu reusesc prea usor din cauza multimii de oameni. Parinti cu copii sau cupluri. Acest sat este renumit pentru hotelurile sale si restaurantele bune. Aici vin doar indragostitii sau familiile cu copii lor in scurte vacante. Intr-un final gasesc restaurantul care se afla fata in fata cu motelul. Imi indrept privirea catre partea cealalta si intru in cladire si ma idnrept spre o femeie de vreo douazeci si ceva de ani. O masor putin dupa care o intreb la ce camera se afla Sasuke Uchiha. Aceasta imi spune ca este la etajul al doilea a sasea camera. Ii multumesc dupa care ma indrept spre locul respectiv. Ajung destul de repede dupa care intru in incapere fara a bate la usa care nu era incuiata. Observ patul deja pregatit insa nici urma de brunet.
M indrept spre balcon si privesc cerul. Oare ce vrea? Oftez dupa care simt doua maini ca ma trag inapoi in camera. Faptasul nu este nimeni altul decat Sasuke care ma impinge pe pat. Ma analizeaza dupa care zambeste.
-Cand ai nascut?
Il privesc la fel ca inainte. El habar nu are prin ce am trecut insa imi este frica de felul in care va reactiona daca va fla ca am pierdut sarcina. Ce sa-i spun? Adevarul sau minciuna? Daca il minte atunci mai mult ca sigur va vrea sa-i vada copilul insa daca ii spun adevarul cel mai probabil va incerca sa ma lase din nou insarcinata. Imi indrept privirea catre pdea si inghit in sec. Ii simt privirea care este atintita spre mine. Cat urasc acest lucru. Ma musc de buza in timp ce ma gandesl ce i-as putea spune.
-Eu...
Pai