04-02-2011, 03:06 PM
Ochii mei erau invadati de lacrimi.Nu mai puteam gandi.Era deja prea mult,totul parca era impotriva mea.Mi-am dus din instinct o palma catre buze,incepand sa tremur.
Nu…
-Oh,domnule Paun..Inteleg.Nu este absolut nicio problema.Sper ca fiul dumneavoastra sa aiba parte de o calatorie placuta!
-Si nu este doar o calatorie..pleca definitiv.Ei bine,va mai veni in vacante sa ne vedem.
-Definitiv?Incepe o nouta viata,deci.
-Exact.Iubita lui,pe care sincer,nu o prea simpatizez i-a bagat ideea asta in cap.L-a convins sa renunte pana si la circ,dragostea lui cea mai mare.Adica,niciodata nu a stat departe de el..Dar eu ii respect decizia,chiar daca imi e foarte greu.In orice caz,aeroportul Reberry este cel mai bun din tara,cu cele mai sigure avioane.
Cuvintele pe care le rostise deveneau din ce in ce mai apasatoare,nereusind sa inteleg ceva decat in legatura cu aeroportul Reberry.
-Maya! Striga mama,parca mai tare decat..vreodata.
Nu reusisem sa apuc sa ii intampin privirea.Barbatul ce purta un zambet trist,s-a ferit din calea mea,reusind sa trec ca un fulger si sa lovesc usa.
-Maya!Intoarce-te!Unde te duci? Continua sa tipe mama,alergand pe holul blocului in incercarea de a ma aduce inapoi,insa constientizand faptul ca eram mult mai rapida.
-Doamna..intoarceti-va.Adolescentele din ziua de azi…daca isi pun ceva in minte..nu le mai poti opri!
-Dar..
-Se va intoarce!o intrerupse pe un ton extrem de sigur.
Cred ca schimbasem vreo trei sau patru autobuze,fiind noua in oras si nestiind unde ma aflu.Eram doar intr-o roche de casa scurta,alba,usor patata de ceaiul de dimineata.Nu aratam tocmai bine,dar eram imbujorata si mai hotara ca niciodata.Lumea se uita ciudat la mine…ceea ce era si normal avand in vedere faptul ca un luna martie,vedeau o fata umbland intr-o rochie si niste papuci amarati.In final am ajuns…
“Reberry!†mi-ai zis in gand,usor entuziasmata.Am intrat,simtind cum obrajii mi se inroseau si mai tare,in cauza sutelor de priviri atintite catre mine.
Ma uitam in jur,peste tot,in stanga,in dreapta,in fata,in spate..Nu era nici urma de Octavian.
“Te rog..te rog,nu pleca..â€
Il zarisem.Purta un tricou negru ce I se mula perfect pe corp si o pereche de jeansi largi.Pe deasupra..o purta pe ea alaturi.Un moment scurt in care el si-a intors privirea,a fost in de ajuns in cat sa ma vada.Tarandu-si trollerul de o culoarea intunecata,se indrepta spre mine,lasand-o pe tanara femeie in urma.
-Ce mama dracului cauti aici?
-Nu..nu imi vorbi asa..te rog..
-Asculta,fetita,nu am chef de scene acum.Trebuie sa plec,imi zise el pe un ton atat de rece.
-Dar..nu stii ce faci,rosteam eu,cu greu.
-Oh,crede-ma,in viata mea n-am luat o decizie mai buna!
Am simtit cum intru in pamant.As fi vrut pur si simplu sa dispar,sau macar..sa nu mai simt toata durerea aceea.Am inceput sa il implor ca o sclava sa nu plece,nu in acel moment,sa se mai gandeasca,dar el continua sa ma respinga,adresandu-mi priviri inghetate.Roscata se indrepta catre Octav,cu o expresie de usoara ingrijorare.Il atinse pe umar,iar acesta trase din nou troller-ul.Mergeau amandoi catre avion,evitandu-ma.Nu am putut sa nu ii urmaresc.Trebuia sa fac tot ceea ce imi statea in putiinta pentru a-l convinge sa ramana.Inca nu imi venea sa cred ca am alergat de controlori.Probabil ca acum erau undeva in spate,eventual cu vreo zece politisti.Amanda urca treptele,fiind intampinata de o stewardesa.Acrobatul ramase in urma ei.
In acel moment m-am pus in genunchi,plangand,punandu-mi cu disperare capul intre maini.
-Te iubesc..te iubesc mai mult decat am iubit pe cineva vreodata..
Tanarul barbat se opri,ramanand pentru o clipa pe ganduri.
-Nu,Maya.Nu stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat.La revedere.
Inca tipam,rostindu-i indurerata numele,fiind atat de acaparata de lacrimi.
-Ba stiu!Am stiut ca te iubesc inca din prima clipa,la circ!La naiba,te iubesc mai mult decat tin la viata mea!
Insa el intra,fara sa tina cont de vorbele mele.Doi barbati inalti,ce iti cam dadeau fior,m-au tras puternic de brate,spunand:
-Domnisoara,nu aveti voie aici fara bilet si…imbracata astfel.
-Lasa-ma si tu in pace! Zbieram eu,dand puternic din maini.
-Va vom duce la sectie pana luam legatura cu unul dintre parinti,imi zise,arogant,celalalt.
-Dar..nu intelegeti!
In zadar.Acum eram intr-o masina,speriata,tremurand de frig,de nervi,nevrand sa dau ochii cu mama.
Nu…
-Oh,domnule Paun..Inteleg.Nu este absolut nicio problema.Sper ca fiul dumneavoastra sa aiba parte de o calatorie placuta!
-Si nu este doar o calatorie..pleca definitiv.Ei bine,va mai veni in vacante sa ne vedem.
-Definitiv?Incepe o nouta viata,deci.
-Exact.Iubita lui,pe care sincer,nu o prea simpatizez i-a bagat ideea asta in cap.L-a convins sa renunte pana si la circ,dragostea lui cea mai mare.Adica,niciodata nu a stat departe de el..Dar eu ii respect decizia,chiar daca imi e foarte greu.In orice caz,aeroportul Reberry este cel mai bun din tara,cu cele mai sigure avioane.
Cuvintele pe care le rostise deveneau din ce in ce mai apasatoare,nereusind sa inteleg ceva decat in legatura cu aeroportul Reberry.
-Maya! Striga mama,parca mai tare decat..vreodata.
Nu reusisem sa apuc sa ii intampin privirea.Barbatul ce purta un zambet trist,s-a ferit din calea mea,reusind sa trec ca un fulger si sa lovesc usa.
-Maya!Intoarce-te!Unde te duci? Continua sa tipe mama,alergand pe holul blocului in incercarea de a ma aduce inapoi,insa constientizand faptul ca eram mult mai rapida.
-Doamna..intoarceti-va.Adolescentele din ziua de azi…daca isi pun ceva in minte..nu le mai poti opri!
-Dar..
-Se va intoarce!o intrerupse pe un ton extrem de sigur.
Cred ca schimbasem vreo trei sau patru autobuze,fiind noua in oras si nestiind unde ma aflu.Eram doar intr-o roche de casa scurta,alba,usor patata de ceaiul de dimineata.Nu aratam tocmai bine,dar eram imbujorata si mai hotara ca niciodata.Lumea se uita ciudat la mine…ceea ce era si normal avand in vedere faptul ca un luna martie,vedeau o fata umbland intr-o rochie si niste papuci amarati.In final am ajuns…
“Reberry!†mi-ai zis in gand,usor entuziasmata.Am intrat,simtind cum obrajii mi se inroseau si mai tare,in cauza sutelor de priviri atintite catre mine.
Ma uitam in jur,peste tot,in stanga,in dreapta,in fata,in spate..Nu era nici urma de Octavian.
“Te rog..te rog,nu pleca..â€
Il zarisem.Purta un tricou negru ce I se mula perfect pe corp si o pereche de jeansi largi.Pe deasupra..o purta pe ea alaturi.Un moment scurt in care el si-a intors privirea,a fost in de ajuns in cat sa ma vada.Tarandu-si trollerul de o culoarea intunecata,se indrepta spre mine,lasand-o pe tanara femeie in urma.
-Ce mama dracului cauti aici?
-Nu..nu imi vorbi asa..te rog..
-Asculta,fetita,nu am chef de scene acum.Trebuie sa plec,imi zise el pe un ton atat de rece.
-Dar..nu stii ce faci,rosteam eu,cu greu.
-Oh,crede-ma,in viata mea n-am luat o decizie mai buna!
Am simtit cum intru in pamant.As fi vrut pur si simplu sa dispar,sau macar..sa nu mai simt toata durerea aceea.Am inceput sa il implor ca o sclava sa nu plece,nu in acel moment,sa se mai gandeasca,dar el continua sa ma respinga,adresandu-mi priviri inghetate.Roscata se indrepta catre Octav,cu o expresie de usoara ingrijorare.Il atinse pe umar,iar acesta trase din nou troller-ul.Mergeau amandoi catre avion,evitandu-ma.Nu am putut sa nu ii urmaresc.Trebuia sa fac tot ceea ce imi statea in putiinta pentru a-l convinge sa ramana.Inca nu imi venea sa cred ca am alergat de controlori.Probabil ca acum erau undeva in spate,eventual cu vreo zece politisti.Amanda urca treptele,fiind intampinata de o stewardesa.Acrobatul ramase in urma ei.
In acel moment m-am pus in genunchi,plangand,punandu-mi cu disperare capul intre maini.
-Te iubesc..te iubesc mai mult decat am iubit pe cineva vreodata..
Tanarul barbat se opri,ramanand pentru o clipa pe ganduri.
-Nu,Maya.Nu stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat.La revedere.
Inca tipam,rostindu-i indurerata numele,fiind atat de acaparata de lacrimi.
-Ba stiu!Am stiut ca te iubesc inca din prima clipa,la circ!La naiba,te iubesc mai mult decat tin la viata mea!
Insa el intra,fara sa tina cont de vorbele mele.Doi barbati inalti,ce iti cam dadeau fior,m-au tras puternic de brate,spunand:
-Domnisoara,nu aveti voie aici fara bilet si…imbracata astfel.
-Lasa-ma si tu in pace! Zbieram eu,dand puternic din maini.
-Va vom duce la sectie pana luam legatura cu unul dintre parinti,imi zise,arogant,celalalt.
-Dar..nu intelegeti!
In zadar.Acum eram intr-o masina,speriata,tremurand de frig,de nervi,nevrand sa dau ochii cu mama.