27-12-2010, 07:46 PM
Buna! Pai... am aparut prin peisaj cu un nou fic. E SasuSaku de data asta, primul meu fic SasuSaku:)). Sper sa va placa:* si nu m-as supara sa primesc si cateva comentarii;;) So... Lectura placuta!
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje sau intamplari.
Capitolul 1
Intuneric. Asta e tot ce pot vedea in jurul meu. Nicio lumina nu se mai vede la casele din jur, iar cerul e mai negru ca oricand. Pe alocuri, cate o steluta incerca sa mai lumineze infinitul abisal ce se asterne in fata ochilor mei. De cateva zile, sunt foarte tulburata, nu pot dormii noaptea... E la fel ca acum cinci ani cand Sasuke a plecat din sat. Simt, simt ca ceva grav urmeaza sa se intample si as da orice sa aflu, curiozitatea asta ma framanta.
Oftez si imi sprijn mainile de balustrada balconului privind lung strazile satului. Chiar daca a trecut atata timp, inca am speranta ca il voi vedea, macar si pentru cateva secunde. As putea renunta la el-nu ca l-as fi avut vreodata- , doar sa-l stiu bine si... as fi fericita si daca l-as vedea de la departare. Acum ca l-a ucis pe Itachi, nu inteleg ce-l impiedica sa se intoarca in sat. Bine... defapt, stiu ce-l impiedica. E un tradator, s-a aliat cu dusmanul, mai exact, cu Orichimaru si nu cred, defapt sunt sigura ca nu l-ar mai primi inapoi Tsunade. Cu toate asta, stiu ca multi m-ar crede nebuna, dar daca el mi-ar cere sa parasesc satul si sa ma alatur lui, l-as urma oriunde fara sa stau pe ganduri.
Cred ca daca i-as spune lui Tsunade ce gandesc eu acum, defapt, nu stiu ce mi-ar face, oricum, nimic de bine, asta-i clar. Dupa parerea mea, am devenit mai puternica si, daca si eu as trada satul, impreuna cu Sasuke am fi o amenintare mare pentru Konoha pentru ca, nu stiu de ce am impresia, dar din cate cred eu, Sasuke vrea sa distruga satul. Adica... sper sa ma insel, dar asa simt eu. N-am spus nimanui pana acum, pentru ca, nimeni nu m-ar crede si... sincera sa fiu, nici eu nu ma cred... Adica, ar fi ceva prostesc daca m-as baza pe simturile mele pentru o presupunere asa grava si... daca ar fi adevarat, nu stiu ce as face. Nu vreau ca Sasuke al meu sa fie ranit sau mai grav, ucis, dar nu vreau nici raul satului in care m-am nascut. Tot ce pot spera e sa nu se intample asta pentru ca, stiu ca as fi in stare sa trec de partea lui Sasuke si... nu vreau asta, insa intotdeuna la mine inima a fost mai puternica decat mintea, din pacate.
Oftez si ma las pagubasa. Prea multe ganduri ma obosesc, mai ales la ora asta. Imi pun mainile in dreptul tamplelor incepand sa le masez. Mai stau in jur de cinci minute dupa care intru in camera. Ma intind pe patul ce, azi mi se pare mai inconfortabil ca oricand si inchid ochii in speranta ca voi adormi. Intr-un final asta se intampla si ajung in lumea viselor, mai bine spus, a cosmarurilor. De cand Sasuke a plecat, n-am mai avut niciun vis frumos, doar cosmaruri.
A doua zi ma trezesc din cauza unor zgomote infernale venite de afara. Ma ridic buimaca din pat si ma apropii cu pasi mici de fereastra. Cand vad ce se intampla in sat, raman socata. Case devastate, oameni morti, sangele scurcandu-se din trupurile lor lasandu-i fara viata. Cum.. cine, cine a facut asta? De ce... nu m-a trezit si pe mine cineva? Cum am putut dormi in asa fel incat sa nu simt ca satul este atacat si... mai important; de ce nu au atacat si casa asta pentru ca, din cate vad, absolut toate cele din jur sunt absolut distruse? Cate intrebari pe care, daca voi sta toata ziua aici, nu le voi afla niciodata.
Dupa ce ma dezmeticesc, ma imbrac cu obisnuitele mele haine- nici nu stiu cum am reusit sa le iau la cat de grabita si agitata sunt- si ies in graba din casa. De aici, totul e si mai inspaimantator. Peste tot, absolut oriunde calci, sunt morti. Nu, nu pot crede asa ceva. Nu i se poate intampla asa ceva satului meu natal, nu, nu accept asta. Calc incet, ingrozita printre cadavre si uitandu-ma in jur, in stanga mea e, e Naruto. Fac ochii mari si ma apropii in fuga de el calcand peste ceilalti. Fata palida, ochii inchisi, o balta de sange inconjurandu-l. Nu, acesta nu poate fi Naruto. Nu, e puternic, el e... viitorul Hokage.
Cad in genunchi langa el in timp ce lacrimi imi brazdeaza obrajii reci. Imi pun capul pe pieptul lui si observ cu stupoare ca inima nu-i mai bate. Imi ridic capul ingrozita si il privesc dupa care il apuc de umeri incepand sa-l zgudui.
-Nu, Naruto spune-mi ca nu esti mort! Te rog... Naruto, nu ma lasa singura, daca tu nu esti, cine ma va mai apara, cine ma va mai iubi? Doar pe tine te mai am... Naruto...
Repet incontinuu numele sau incet, incet nemaiavand putere a-l zgudui. Mainile imi cad inerte pe langa corp.
Bravo Sakura! Nu te-ai schimbat deloc! Mai stii, mai stii ce s-a intamplat acum cativa ani? Atunci, la examenul chunin, da, atunci cand Sasuke a fost muscat de Orochimaru si ai fost atacata de acei ninja din Satul Sunet. La inceput nu ai facut nimic, insa dorinta de a-i apara pe cei dragi tie te-a ajutat sa lupti sa... iti tai parul, iar acum... parca spuneai ca ai devenit mai puternica, poate... fizic, dar psihic esti aceeasi. Aceeasi proasta care se lasa condsa de cei mai puternici. Nu meriti nimic... nu meriti ca cineva sa te iubeasca, nu meriti...
Nu, asta nu se va intampla din nou. Nu imi voi lasa prietenii sa moara, insa daca asta se va intampla, vreau sa ma numar si eu printre ei. Nu as putea traii stiind ca nu am facut nimic pentru a-i ajuta. Vreau sa le arat ca am devenit mai puternica, mult mai puternica decat acum cinci ani. Nu voi mai lasa pe nimeni sa ma subestimeze. Ii voi apara pe ei... pe cei care mereu au avut grija de mine chiar si cu pretul vietii. Oh, Lee, inca nu-mi vine sa cred ca ti-ai sacrificat viata doar pentru a ma salva pe mine. Mi-ai spus de atatea ori ca ma placi, insa nu au fost doar vorbe, mi-ai si demonstrat, iar tu, Naruto... De atea ori m-ai ajutat. Nu ti-as putea multumi niciodata pentru cate ai facut pentru mine, iar eu, eu mereu ti-am vorbit urat de parca as fi stiut totul, insa nu e adevarat. Mereu ai fost puternic dragul meu prieten si, nu doar puternic, ai avut si o inima de aur. Iti jur, iti jur ca te voi razbuna, iti jur... Naruto!
Acum, acum e timpul sa demonstrez si eu prietenilor mei ca tin la ei si ca as putea murii pentru dansii, ca si eu a-s putea sa-i apar cu pretul propriei vieti asa cum si altii au facut pentru mine.
Ma ridic in picioare dupa care sar in copacul din fata mea. Nu mai vreau sa vad oameni morti, niciodata nu am suportat asta. Eu, medic ninja sa va doameni morti stiind ca nu am putut sa-i ajut...
Sar din ce in ce mai repede pe crengile copacilor pana cand, in raza mea vizuala apar cativa ninja luptandu-se. Neji, Kakashi, TenTen si Sai lupta impotriva a trei oameni, adolescenti mai bine spus pentru ca, nu cred ca sunt mai mari ca mine. Acestia sunt doi baieti si o fata. Cea din urma are parul roscat si ochii maroni ascunsi sub o pereche de ochelari. Urmatorul e un baiat cu parul argintiu si ultimul fiind unul bine facut, pot spune ca mult prea bine facut fiind roscat, ca si fata.
Cu toate ca cei din satul nostru sunt printre cei mai puternici, abea le fac fata celor trei. Prima data, prin gand imi trece sa ii ajut si eu, insa renunt rapid la idee. Se vor descurca ei, poate are altcine nevoie de mine si... nu m-am inselat. Dupa ce mai alerg putin, aproape de iesirea din sat, Tsunade se lupta cu... S-sasuke? Nu, cum... el a atacat satul? Nu se poate asa ceva. Cineva sa-mi spuna ca nu e adevarat. Am avut dreptate, am simtit ca asta urma sa se intample si... poate ca daca ii spuneam si lui Tsunade asta... nu se ajungea la asa ceva.
Imi pare rau Doamna Hokage, Sensei, Naruto... v-am dezamagit pe toti! Nu merit sa fiu ninja si... nu pot sa ma apropii de cei doi sa o ajut pe blonda. Pur si simplu nu pot. Imi intorc capul din nou spre ei si vad cum femeia cade extenuata pe pamantul rece, iar cel de care am fost si inca sunt indragostita, se apropie amenintator de mult de ea. Nu, nu o puteam lasa de izbeliste, nu dupa cate a facut pentru mine. Trebuie sa fac ceva...
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje sau intamplari.
Capcana viselor
Capitolul 1
Intuneric. Asta e tot ce pot vedea in jurul meu. Nicio lumina nu se mai vede la casele din jur, iar cerul e mai negru ca oricand. Pe alocuri, cate o steluta incerca sa mai lumineze infinitul abisal ce se asterne in fata ochilor mei. De cateva zile, sunt foarte tulburata, nu pot dormii noaptea... E la fel ca acum cinci ani cand Sasuke a plecat din sat. Simt, simt ca ceva grav urmeaza sa se intample si as da orice sa aflu, curiozitatea asta ma framanta.
Oftez si imi sprijn mainile de balustrada balconului privind lung strazile satului. Chiar daca a trecut atata timp, inca am speranta ca il voi vedea, macar si pentru cateva secunde. As putea renunta la el-nu ca l-as fi avut vreodata- , doar sa-l stiu bine si... as fi fericita si daca l-as vedea de la departare. Acum ca l-a ucis pe Itachi, nu inteleg ce-l impiedica sa se intoarca in sat. Bine... defapt, stiu ce-l impiedica. E un tradator, s-a aliat cu dusmanul, mai exact, cu Orichimaru si nu cred, defapt sunt sigura ca nu l-ar mai primi inapoi Tsunade. Cu toate asta, stiu ca multi m-ar crede nebuna, dar daca el mi-ar cere sa parasesc satul si sa ma alatur lui, l-as urma oriunde fara sa stau pe ganduri.
Cred ca daca i-as spune lui Tsunade ce gandesc eu acum, defapt, nu stiu ce mi-ar face, oricum, nimic de bine, asta-i clar. Dupa parerea mea, am devenit mai puternica si, daca si eu as trada satul, impreuna cu Sasuke am fi o amenintare mare pentru Konoha pentru ca, nu stiu de ce am impresia, dar din cate cred eu, Sasuke vrea sa distruga satul. Adica... sper sa ma insel, dar asa simt eu. N-am spus nimanui pana acum, pentru ca, nimeni nu m-ar crede si... sincera sa fiu, nici eu nu ma cred... Adica, ar fi ceva prostesc daca m-as baza pe simturile mele pentru o presupunere asa grava si... daca ar fi adevarat, nu stiu ce as face. Nu vreau ca Sasuke al meu sa fie ranit sau mai grav, ucis, dar nu vreau nici raul satului in care m-am nascut. Tot ce pot spera e sa nu se intample asta pentru ca, stiu ca as fi in stare sa trec de partea lui Sasuke si... nu vreau asta, insa intotdeuna la mine inima a fost mai puternica decat mintea, din pacate.
Oftez si ma las pagubasa. Prea multe ganduri ma obosesc, mai ales la ora asta. Imi pun mainile in dreptul tamplelor incepand sa le masez. Mai stau in jur de cinci minute dupa care intru in camera. Ma intind pe patul ce, azi mi se pare mai inconfortabil ca oricand si inchid ochii in speranta ca voi adormi. Intr-un final asta se intampla si ajung in lumea viselor, mai bine spus, a cosmarurilor. De cand Sasuke a plecat, n-am mai avut niciun vis frumos, doar cosmaruri.
A doua zi ma trezesc din cauza unor zgomote infernale venite de afara. Ma ridic buimaca din pat si ma apropii cu pasi mici de fereastra. Cand vad ce se intampla in sat, raman socata. Case devastate, oameni morti, sangele scurcandu-se din trupurile lor lasandu-i fara viata. Cum.. cine, cine a facut asta? De ce... nu m-a trezit si pe mine cineva? Cum am putut dormi in asa fel incat sa nu simt ca satul este atacat si... mai important; de ce nu au atacat si casa asta pentru ca, din cate vad, absolut toate cele din jur sunt absolut distruse? Cate intrebari pe care, daca voi sta toata ziua aici, nu le voi afla niciodata.
Dupa ce ma dezmeticesc, ma imbrac cu obisnuitele mele haine- nici nu stiu cum am reusit sa le iau la cat de grabita si agitata sunt- si ies in graba din casa. De aici, totul e si mai inspaimantator. Peste tot, absolut oriunde calci, sunt morti. Nu, nu pot crede asa ceva. Nu i se poate intampla asa ceva satului meu natal, nu, nu accept asta. Calc incet, ingrozita printre cadavre si uitandu-ma in jur, in stanga mea e, e Naruto. Fac ochii mari si ma apropii in fuga de el calcand peste ceilalti. Fata palida, ochii inchisi, o balta de sange inconjurandu-l. Nu, acesta nu poate fi Naruto. Nu, e puternic, el e... viitorul Hokage.
Cad in genunchi langa el in timp ce lacrimi imi brazdeaza obrajii reci. Imi pun capul pe pieptul lui si observ cu stupoare ca inima nu-i mai bate. Imi ridic capul ingrozita si il privesc dupa care il apuc de umeri incepand sa-l zgudui.
-Nu, Naruto spune-mi ca nu esti mort! Te rog... Naruto, nu ma lasa singura, daca tu nu esti, cine ma va mai apara, cine ma va mai iubi? Doar pe tine te mai am... Naruto...
Repet incontinuu numele sau incet, incet nemaiavand putere a-l zgudui. Mainile imi cad inerte pe langa corp.
Bravo Sakura! Nu te-ai schimbat deloc! Mai stii, mai stii ce s-a intamplat acum cativa ani? Atunci, la examenul chunin, da, atunci cand Sasuke a fost muscat de Orochimaru si ai fost atacata de acei ninja din Satul Sunet. La inceput nu ai facut nimic, insa dorinta de a-i apara pe cei dragi tie te-a ajutat sa lupti sa... iti tai parul, iar acum... parca spuneai ca ai devenit mai puternica, poate... fizic, dar psihic esti aceeasi. Aceeasi proasta care se lasa condsa de cei mai puternici. Nu meriti nimic... nu meriti ca cineva sa te iubeasca, nu meriti...
Nu, asta nu se va intampla din nou. Nu imi voi lasa prietenii sa moara, insa daca asta se va intampla, vreau sa ma numar si eu printre ei. Nu as putea traii stiind ca nu am facut nimic pentru a-i ajuta. Vreau sa le arat ca am devenit mai puternica, mult mai puternica decat acum cinci ani. Nu voi mai lasa pe nimeni sa ma subestimeze. Ii voi apara pe ei... pe cei care mereu au avut grija de mine chiar si cu pretul vietii. Oh, Lee, inca nu-mi vine sa cred ca ti-ai sacrificat viata doar pentru a ma salva pe mine. Mi-ai spus de atatea ori ca ma placi, insa nu au fost doar vorbe, mi-ai si demonstrat, iar tu, Naruto... De atea ori m-ai ajutat. Nu ti-as putea multumi niciodata pentru cate ai facut pentru mine, iar eu, eu mereu ti-am vorbit urat de parca as fi stiut totul, insa nu e adevarat. Mereu ai fost puternic dragul meu prieten si, nu doar puternic, ai avut si o inima de aur. Iti jur, iti jur ca te voi razbuna, iti jur... Naruto!
Acum, acum e timpul sa demonstrez si eu prietenilor mei ca tin la ei si ca as putea murii pentru dansii, ca si eu a-s putea sa-i apar cu pretul propriei vieti asa cum si altii au facut pentru mine.
Ma ridic in picioare dupa care sar in copacul din fata mea. Nu mai vreau sa vad oameni morti, niciodata nu am suportat asta. Eu, medic ninja sa va doameni morti stiind ca nu am putut sa-i ajut...
Sar din ce in ce mai repede pe crengile copacilor pana cand, in raza mea vizuala apar cativa ninja luptandu-se. Neji, Kakashi, TenTen si Sai lupta impotriva a trei oameni, adolescenti mai bine spus pentru ca, nu cred ca sunt mai mari ca mine. Acestia sunt doi baieti si o fata. Cea din urma are parul roscat si ochii maroni ascunsi sub o pereche de ochelari. Urmatorul e un baiat cu parul argintiu si ultimul fiind unul bine facut, pot spune ca mult prea bine facut fiind roscat, ca si fata.
Cu toate ca cei din satul nostru sunt printre cei mai puternici, abea le fac fata celor trei. Prima data, prin gand imi trece sa ii ajut si eu, insa renunt rapid la idee. Se vor descurca ei, poate are altcine nevoie de mine si... nu m-am inselat. Dupa ce mai alerg putin, aproape de iesirea din sat, Tsunade se lupta cu... S-sasuke? Nu, cum... el a atacat satul? Nu se poate asa ceva. Cineva sa-mi spuna ca nu e adevarat. Am avut dreptate, am simtit ca asta urma sa se intample si... poate ca daca ii spuneam si lui Tsunade asta... nu se ajungea la asa ceva.
Imi pare rau Doamna Hokage, Sensei, Naruto... v-am dezamagit pe toti! Nu merit sa fiu ninja si... nu pot sa ma apropii de cei doi sa o ajut pe blonda. Pur si simplu nu pot. Imi intorc capul din nou spre ei si vad cum femeia cade extenuata pe pamantul rece, iar cel de care am fost si inca sunt indragostita, se apropie amenintator de mult de ea. Nu, nu o puteam lasa de izbeliste, nu dupa cate a facut pentru mine. Trebuie sa fac ceva...
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
