12-12-2010, 07:47 PM
Buna. Eu impreuna cu Vex am venit cu o colaborare pentru un fic. Dupa cum ati observat va fi 18+ insa nu vom incepe chiar cu primele capitole. Va veti da seama ce cuplu folosim cand Vex va posta urmatorul capitol sau poate mai devreme daca sunteti atenti. Speram sa va placa.
Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-ul “Naruto†şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări.
Capitolul 1
Cerul isi revarsa tristetea pe pamanturile acoperite de ura. Norii parca nu se mai opersc din lupta lor din care ies scantei. Ce mai dimineata este si aceasta. Stau pe scaunul de langa fereastra si vad multimea de oameni care se ascunde de aceasta catastrofa a naturii. Ghiozdanul este facut de aseara, tot ce mai astept este ca iubitul meu sa ma sune. Ma ridic lent si ma indrept spre oglinda din aproprierea mea pentru a ma aranja mai bine. Parul de un roz intens este lasat liber, ochii de un verde crud sunt inconjurati de o linie neagra dar subtire. Bluza gri ar scoate in evidenta un decolteu generos daca pe dedesupt nu as purta un maieu violet. Pantalonii negri, stramti se asorteaza cu restul vestimentatiei pe care o port. Ma privesc din toate unghiurile posibile pentru a depista vreo greseala insa la mine nu s-ar putea gasi asa ceva.
De pe birou, micul obiect numit telefon incepe sa sune usor. Este el. Imi iau telefonul si geanta dupa care cobor la parter, ma incalt cu niste cizme negre fara toc si ies din casa. Afara sunt asteptata de o masina neagra. Fug spre ea pentru a nu ma uda iar in cateva secunde ma aflu in interiorul acesteia. Sunt intampinata de sarutul dulce al brunetului meu si de o intrebare la care nu raspund. Acesta iese din parcare si goneste spre scoala. Visez ca o idioata mereu. Cati ani am tanjit dupa Sasuke? Un brunet cu ochii negri in care te pierzi usor. Ma musc usor de buza pentru a nu ma gandi la lucruri interzise. De fapt ce ma intereseaza? In curand voi avea optsprezece ani.
Gandurile imi sunt alungate de vocea suava a baiatului care imi spune ca am ajuns. Imi iau geanta si coboram din masina pentru a merge in clasa. Fugim tinandu-ne de mana ca doi copii insa nu ma intereseaza. Tot ceea ce-mi pasa este ca-l am langa mine. Ca este al meu. Ca pe mine m-a ales dintre toate fetele care exista pe acest pamant. La el tin inca de la gradinita insa sentimentul nu a fost reciproc pana acum un an. Corect, peste o saptamana vom implini un an de cand suntem impreuna. De cand viata mi-a indeplinit visul. Ajungem in clasa noastra unde suntem "intampinati" de Naruto si Hinata care se saruta fara a le pasa ca ar putea fi prinsi de vreun profesor. Le urmam exemplul insa nu pentru mult timp deoarece o voce cunoscuta si in acelasi timp enervanta ne deranjeaza. Karin, o roscata nesuferita, care mi-a fost rivala imi trimite sageti mortale insa eu nu o bag in seama.
A incercat sa-l faca pe Sasuke sa o placa insa nu a reusit. De ce? Pentru ca desi pare a fi de gheata cand suntem mai multi, cand este cu Sasuke devine o lipitoare in adevaratul send al cuvantului. Ma indrept spre ultima banca din aceasta clasa. Acolo stau cu Hinata iar iubitii nostri se afla cu o banca mai in fata. Incaperea nu este diferita fata de alte clase, trei randuri cu cate cinci banci fiecare in care incap doar doi elevi. In fata clasei se afla o catedra mare unde stau profesorii nostri iar in spatele lor se afla doua table. Pe pereti exista cateva tablouri printre care si orarul clasei noastre. Imi scot din geanta engleza dupa care ma pun pe taclale cu Hinata, o fata cu parul negru spre violet, nici eu nu-l pot distinge si ochii lila pe care ii au toti din familia Hyuga.
Dupa minute bune isi face aparitia si profesoara de engleza la zece minute dupa ce s-a sunat. Ne ridicam si o salutam in engleza pe bruneta dupa care ne asezam in banci. Pot spune ca este singura profesoara care imi place dintre toti. Este o fire placuta si mi-as fi dorit sa o avem diriginta. Este o fire calma, sociabila. Practic toate problemele pe care le avem cu ea le discutam nici decum cu diriginta noastra.
Dupa ora de engleza pe care o ador urmatoarele ore au fost un calvar in adevaratul send al cuvantului. Acum o asteptam pe handicapata aia de profesoara de muzica cu care vom merge la un spectacol unde am fost fortati sa mergem. Eu impreuna cu grupul care este format din Sasuke, Naruto, Hinata, Ino, Sai si Shikamaru vorbim despre diferite teme cat de cat interesante insa nimic nu ne face sa radem mai cu pofta decat Naruto care se prostes. Cerul s-a limpezit de ceva vreme. Ma ridic de pe banca insa o mana ma prinde usor. Este Sasuke care ma intreaba unde vreau sa plec. Tot ce ii spun este ca ma duc pana la magazin sa-mi iau ceva de mancare dupa care plec. Imi scot telefonul si privesc ceasul care indica ora trei. De o ora o asteptam pe femeia asta si inca n-a venit. Intru in magazin si-mi iau o apa plata si ceva de rontait dupa care platesc si ma indrept spre grup. Observa ca profesoara a venit si imi face o morala cum ca stam dupa fundul meu ca sa imi iau ceva de baut ca nu mai rezistam. Ma abtin cu greu sa nu-i spun vreo doua dupa care plecam.
Ne aflam in fata unei cladiri cu o arhitectura minunata insa locatia unde este da un aspect infiorator. Cum se face ca teatrul acesta se afla intr-un cartier darapanat? Il iau de mana pe Sasuke si intram in cladire. Ne aratam biletele dupa care ajungem intr-o incapere de vis. Peretii crem cu diferite forme dau un aer vechi iar deasuprea se afla lojele. In fata noastra sunt o infinitate de scaune si o scena care ocupa jumatate din acea incapere. Ne asezam pe un rand din mijloc si asteptam sa-si faca aparitia persoanele care ne vor "incanta" urechea cu muzica lor.
Nu mai rezist. Asta se numeste muzica? Asa pot si eu sa cant. Imi bubuie urechile din cauza celor care scot aceste sunete. Ma ridic si parasesc cladirea in fuga. Cerul a capatat de ceva vreme o nuanta abisala si este si normal fiind ora sapte jumatate. Fug cat ma tin picoarele de acel loc si ajung intr-o infundatura. Dau sa ma intorc insa sunt tinuta de catre niste maini care nu vor sa-mi dea drumul. Strig supa ajutor insa fara folos. Nu este nimeni prin preajma. Persoana care ma tine este un barbat in jur de douazeci de ani cu parul roscat. Asta este tot ce pot vedea datorita faptului ca nu este prea multa lumina prin preajma. Imi smulge bluza de pe mine si incepe sa-mi atunga acel loc. Ma saruta cu brutalitate dupa care imi da drumul. Dau sa fig insa ma tranteste pe jos si vad cu isi desface cureaua pantalonilor.
Inchid ochii speriata. Nu vreau asa ceva sa se intample. Nu mie. Stau cu ochii inchisi timp de cateva minute, poate secunde sau poate o vesnicie. Nu stiu. Frica a pus stapanire pe mine incat nu mai pot simti trecerea timpului. Aud niste sunete insa nu de placere ci provocate de durere. Imi deschid incet ochii si-l vad pe roscat la pamant. In fata mea isi face aparitia un barbat cu vreo doi-trei ani mai mare care ma ia de mana si fugim de acolo. La o distanta considerabila de acel loc ne oprim iar eu murmur un "Multumes" stins.
-Pe aici o fata ca tine nu ar trebui sa umble singura, imi spune cu o voce rece.
Imi ridic privire si observ ca parul sau negru negru este prin intr-o coada la spate. Ochii nu-i pot vedea insa ma incanta. Paraseste locul fara a mai spune ceva iar eu raman masca. Cum poate fi o persoana atat de rece?
Okay, pai cam atat din partea mea. Nextul va fi pus de Vex. Astept critici. Este necorectat deoarece abia acum l-am terminat.
Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-ul “Naruto†şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări.
Capitolul 1
Cerul isi revarsa tristetea pe pamanturile acoperite de ura. Norii parca nu se mai opersc din lupta lor din care ies scantei. Ce mai dimineata este si aceasta. Stau pe scaunul de langa fereastra si vad multimea de oameni care se ascunde de aceasta catastrofa a naturii. Ghiozdanul este facut de aseara, tot ce mai astept este ca iubitul meu sa ma sune. Ma ridic lent si ma indrept spre oglinda din aproprierea mea pentru a ma aranja mai bine. Parul de un roz intens este lasat liber, ochii de un verde crud sunt inconjurati de o linie neagra dar subtire. Bluza gri ar scoate in evidenta un decolteu generos daca pe dedesupt nu as purta un maieu violet. Pantalonii negri, stramti se asorteaza cu restul vestimentatiei pe care o port. Ma privesc din toate unghiurile posibile pentru a depista vreo greseala insa la mine nu s-ar putea gasi asa ceva.
De pe birou, micul obiect numit telefon incepe sa sune usor. Este el. Imi iau telefonul si geanta dupa care cobor la parter, ma incalt cu niste cizme negre fara toc si ies din casa. Afara sunt asteptata de o masina neagra. Fug spre ea pentru a nu ma uda iar in cateva secunde ma aflu in interiorul acesteia. Sunt intampinata de sarutul dulce al brunetului meu si de o intrebare la care nu raspund. Acesta iese din parcare si goneste spre scoala. Visez ca o idioata mereu. Cati ani am tanjit dupa Sasuke? Un brunet cu ochii negri in care te pierzi usor. Ma musc usor de buza pentru a nu ma gandi la lucruri interzise. De fapt ce ma intereseaza? In curand voi avea optsprezece ani.
Gandurile imi sunt alungate de vocea suava a baiatului care imi spune ca am ajuns. Imi iau geanta si coboram din masina pentru a merge in clasa. Fugim tinandu-ne de mana ca doi copii insa nu ma intereseaza. Tot ceea ce-mi pasa este ca-l am langa mine. Ca este al meu. Ca pe mine m-a ales dintre toate fetele care exista pe acest pamant. La el tin inca de la gradinita insa sentimentul nu a fost reciproc pana acum un an. Corect, peste o saptamana vom implini un an de cand suntem impreuna. De cand viata mi-a indeplinit visul. Ajungem in clasa noastra unde suntem "intampinati" de Naruto si Hinata care se saruta fara a le pasa ca ar putea fi prinsi de vreun profesor. Le urmam exemplul insa nu pentru mult timp deoarece o voce cunoscuta si in acelasi timp enervanta ne deranjeaza. Karin, o roscata nesuferita, care mi-a fost rivala imi trimite sageti mortale insa eu nu o bag in seama.
A incercat sa-l faca pe Sasuke sa o placa insa nu a reusit. De ce? Pentru ca desi pare a fi de gheata cand suntem mai multi, cand este cu Sasuke devine o lipitoare in adevaratul send al cuvantului. Ma indrept spre ultima banca din aceasta clasa. Acolo stau cu Hinata iar iubitii nostri se afla cu o banca mai in fata. Incaperea nu este diferita fata de alte clase, trei randuri cu cate cinci banci fiecare in care incap doar doi elevi. In fata clasei se afla o catedra mare unde stau profesorii nostri iar in spatele lor se afla doua table. Pe pereti exista cateva tablouri printre care si orarul clasei noastre. Imi scot din geanta engleza dupa care ma pun pe taclale cu Hinata, o fata cu parul negru spre violet, nici eu nu-l pot distinge si ochii lila pe care ii au toti din familia Hyuga.
Dupa minute bune isi face aparitia si profesoara de engleza la zece minute dupa ce s-a sunat. Ne ridicam si o salutam in engleza pe bruneta dupa care ne asezam in banci. Pot spune ca este singura profesoara care imi place dintre toti. Este o fire placuta si mi-as fi dorit sa o avem diriginta. Este o fire calma, sociabila. Practic toate problemele pe care le avem cu ea le discutam nici decum cu diriginta noastra.
Dupa ora de engleza pe care o ador urmatoarele ore au fost un calvar in adevaratul send al cuvantului. Acum o asteptam pe handicapata aia de profesoara de muzica cu care vom merge la un spectacol unde am fost fortati sa mergem. Eu impreuna cu grupul care este format din Sasuke, Naruto, Hinata, Ino, Sai si Shikamaru vorbim despre diferite teme cat de cat interesante insa nimic nu ne face sa radem mai cu pofta decat Naruto care se prostes. Cerul s-a limpezit de ceva vreme. Ma ridic de pe banca insa o mana ma prinde usor. Este Sasuke care ma intreaba unde vreau sa plec. Tot ce ii spun este ca ma duc pana la magazin sa-mi iau ceva de mancare dupa care plec. Imi scot telefonul si privesc ceasul care indica ora trei. De o ora o asteptam pe femeia asta si inca n-a venit. Intru in magazin si-mi iau o apa plata si ceva de rontait dupa care platesc si ma indrept spre grup. Observa ca profesoara a venit si imi face o morala cum ca stam dupa fundul meu ca sa imi iau ceva de baut ca nu mai rezistam. Ma abtin cu greu sa nu-i spun vreo doua dupa care plecam.
Ne aflam in fata unei cladiri cu o arhitectura minunata insa locatia unde este da un aspect infiorator. Cum se face ca teatrul acesta se afla intr-un cartier darapanat? Il iau de mana pe Sasuke si intram in cladire. Ne aratam biletele dupa care ajungem intr-o incapere de vis. Peretii crem cu diferite forme dau un aer vechi iar deasuprea se afla lojele. In fata noastra sunt o infinitate de scaune si o scena care ocupa jumatate din acea incapere. Ne asezam pe un rand din mijloc si asteptam sa-si faca aparitia persoanele care ne vor "incanta" urechea cu muzica lor.
Nu mai rezist. Asta se numeste muzica? Asa pot si eu sa cant. Imi bubuie urechile din cauza celor care scot aceste sunete. Ma ridic si parasesc cladirea in fuga. Cerul a capatat de ceva vreme o nuanta abisala si este si normal fiind ora sapte jumatate. Fug cat ma tin picoarele de acel loc si ajung intr-o infundatura. Dau sa ma intorc insa sunt tinuta de catre niste maini care nu vor sa-mi dea drumul. Strig supa ajutor insa fara folos. Nu este nimeni prin preajma. Persoana care ma tine este un barbat in jur de douazeci de ani cu parul roscat. Asta este tot ce pot vedea datorita faptului ca nu este prea multa lumina prin preajma. Imi smulge bluza de pe mine si incepe sa-mi atunga acel loc. Ma saruta cu brutalitate dupa care imi da drumul. Dau sa fig insa ma tranteste pe jos si vad cu isi desface cureaua pantalonilor.
Inchid ochii speriata. Nu vreau asa ceva sa se intample. Nu mie. Stau cu ochii inchisi timp de cateva minute, poate secunde sau poate o vesnicie. Nu stiu. Frica a pus stapanire pe mine incat nu mai pot simti trecerea timpului. Aud niste sunete insa nu de placere ci provocate de durere. Imi deschid incet ochii si-l vad pe roscat la pamant. In fata mea isi face aparitia un barbat cu vreo doi-trei ani mai mare care ma ia de mana si fugim de acolo. La o distanta considerabila de acel loc ne oprim iar eu murmur un "Multumes" stins.
-Pe aici o fata ca tine nu ar trebui sa umble singura, imi spune cu o voce rece.
Imi ridic privire si observ ca parul sau negru negru este prin intr-o coada la spate. Ochii nu-i pot vedea insa ma incanta. Paraseste locul fara a mai spune ceva iar eu raman masca. Cum poate fi o persoana atat de rece?
Okay, pai cam atat din partea mea. Nextul va fi pus de Vex. Astept critici. Este necorectat deoarece abia acum l-am terminat.