15-01-2011, 10:12 PM
parerile de rau
Dimineata se trezi cu o durere in grozitoare,capul si tot corpul. Se ridica incet din pat mergind spre baie, tinindu-se de tot ce ii iesea in cale. Avea cearcane si era obosita. Isi facu un dus apoi se pregati de scoala.Dupa o ora merse in bucatarie unde Lina lua masa, vazind cit de rau arata, Lina incepu sa fac misto de ea.
-S-a trezit frumoasa din padurea adormita.
-Daca in momentul asta nu taci te plesnesc. Se aseza pe un scaun incepind sa manince.
-Da ce ai?
-Da care ar fi problema ta? Spuse Mira enervata de situatie. Lina vazind ca nu are cu cine vorbi, se ridica plecind la scoala. Raminind singura incepu sa priveasca in jur de parca sa-r fi pierdut in neant. Studia fiecare coltisor al camerei, intrebindu-se intrebari care nu au nici o logica. Se trezi, revenind la lumea normala, se ridica de la masa mergind la scoala. Intra in clasa, unde erau citiva elevi. Se aseza intr-o banca apoi isi lasa capul pe banca in scurt timp adormind, fiind liniste. La un moment, se trezeste cu proful in fata ei.
-Domnisoara am spus destul de clar sa nu mai dormi la orele mele.
-La orele tale ar dormi si Dumnezeu.
-Destul la director.
-Pai da ce erai sa spui si tu. Se ridica luindu-si geanta si iesi. Dar la citiva pasi de usa.
-Nu ti-ar strica ceva sex, asta a fost lovitura de gratie toata clasa facind exclamatii. Iesind pe coridor se indrepta spre iesire la un moment spre ea veni un baiat, mergeau unul spre celalt el ii zimbi iar il privea de parc la-r fi recunoscut de unde va dar nu stia de unde, ea se opri vazindu-l ca tot spre ea veni. Vru sa se dea la o parte dar trecu prin ea, ramase socata se intoarse fara a vedea pe cineva, gol. Iesi cit de repede putu din scoala. Pe scari se opri brusc vazind in jurul ei doar flacari, inaintea ei veni din nou acelasi baiat vrind sa-l urmeze, cind ii privi ochii crezu ca i se rupse sufletul o senzatie de nedescris de dor si durere. Se intorase in scoala, nevrind sa mai iasa. Lacrimile ii invadara ochii, speriata.
Total confuza se ridica, dupa citeva minute, incercind din nou sa iasa afara, de data aceasta era totul normal.Isi sterse urma de lacrima isi puse geanta pe umar plekind fara a mai privi inapoi.Speriata, confuza mergea pe strada de parca ar fi fugi de cineva care o ameninta.Ajungind acasa, isi arunca geanta intr-un colt,se dezbraca din mers. Intrind in baie, cada plina cu apa se scufunda, raminid acolo ceva timp. Se ridica brusc, respirind rapid si greu.Statu citeva minute asa privind-si chippul care se reflecta in apa,de pe firele ude de par care atirnau cadeau picaturi. Iesi din baie apoi merse in pat unde statu acolo toata ziua. Seara veni Vladimir. Vazind-o atit de deprimat,incerca sa o inveseleasca.
-Vino, vreau sa-ti pieptan parul,ea statea pe pat in sezut cu fata in jos privind in gol, parul il avea revarsat peste umeri. Hai papusa, nu mai fi asa. Unde iti este zimbetul tau mirific,care imi lipseste?
-Tu ma iubesti? Intreba ea, ridicindu-si privirea la el. Zimbetul de pe fata lui disparu.Veni linga ea.
-Ce ti-a venit de intrebi asta?
-Raspunde-mi la aceasta intrebare? El isi introduse mina in piept de unde scoase un boboc de trandafir albastru, stralucind.
-Vezi tu, cit timp acest trandafir va straluci si va avea petale pe el,atit timp eu te voi iubi. Daca el vreodata se va ofili brusc si va fi in miinile tale, tu sa stii ca nu ma vei mai vedea niciodata.
-De ce?
-Atunci eu nu as mai exista.
-Cum as putea face asta?
-Ce? Sa nu mai exist?
-Da.
-E deajuns sa-l rupi.Dar nu orice persoana poate face asta.
-Dar cine?
-La cel care infloreste aceasta floare. El ii inmina ei floarea,la care ea incepu sa-si desfaca incet petalele,devenind o minune de floare.Ea privi timp de citeva momente aceasta floare, o atinse.Apoi i-o dadu inapoi de parca sa-r fi speriat de ceva.El o puse din nou in piept.
-Dar tu ma iubesti?Intrebase el privind-o putin dezamagit.
-Nu, veni si raspunsul ei dupa ceva timp.El se ridica de pe pat mergind,linga un dulapior scitind un trandafir rosu inflorit exact ca al lui.Se intoarse la ea.
-De ce ma minti.
-Nu stiu.Vreau... vreau...dar ce?
Dimineata se trezi cu o durere in grozitoare,capul si tot corpul. Se ridica incet din pat mergind spre baie, tinindu-se de tot ce ii iesea in cale. Avea cearcane si era obosita. Isi facu un dus apoi se pregati de scoala.Dupa o ora merse in bucatarie unde Lina lua masa, vazind cit de rau arata, Lina incepu sa fac misto de ea.
-S-a trezit frumoasa din padurea adormita.
-Daca in momentul asta nu taci te plesnesc. Se aseza pe un scaun incepind sa manince.
-Da ce ai?
-Da care ar fi problema ta? Spuse Mira enervata de situatie. Lina vazind ca nu are cu cine vorbi, se ridica plecind la scoala. Raminind singura incepu sa priveasca in jur de parca sa-r fi pierdut in neant. Studia fiecare coltisor al camerei, intrebindu-se intrebari care nu au nici o logica. Se trezi, revenind la lumea normala, se ridica de la masa mergind la scoala. Intra in clasa, unde erau citiva elevi. Se aseza intr-o banca apoi isi lasa capul pe banca in scurt timp adormind, fiind liniste. La un moment, se trezeste cu proful in fata ei.
-Domnisoara am spus destul de clar sa nu mai dormi la orele mele.
-La orele tale ar dormi si Dumnezeu.
-Destul la director.
-Pai da ce erai sa spui si tu. Se ridica luindu-si geanta si iesi. Dar la citiva pasi de usa.
-Nu ti-ar strica ceva sex, asta a fost lovitura de gratie toata clasa facind exclamatii. Iesind pe coridor se indrepta spre iesire la un moment spre ea veni un baiat, mergeau unul spre celalt el ii zimbi iar il privea de parc la-r fi recunoscut de unde va dar nu stia de unde, ea se opri vazindu-l ca tot spre ea veni. Vru sa se dea la o parte dar trecu prin ea, ramase socata se intoarse fara a vedea pe cineva, gol. Iesi cit de repede putu din scoala. Pe scari se opri brusc vazind in jurul ei doar flacari, inaintea ei veni din nou acelasi baiat vrind sa-l urmeze, cind ii privi ochii crezu ca i se rupse sufletul o senzatie de nedescris de dor si durere. Se intorase in scoala, nevrind sa mai iasa. Lacrimile ii invadara ochii, speriata.
Total confuza se ridica, dupa citeva minute, incercind din nou sa iasa afara, de data aceasta era totul normal.Isi sterse urma de lacrima isi puse geanta pe umar plekind fara a mai privi inapoi.Speriata, confuza mergea pe strada de parca ar fi fugi de cineva care o ameninta.Ajungind acasa, isi arunca geanta intr-un colt,se dezbraca din mers. Intrind in baie, cada plina cu apa se scufunda, raminid acolo ceva timp. Se ridica brusc, respirind rapid si greu.Statu citeva minute asa privind-si chippul care se reflecta in apa,de pe firele ude de par care atirnau cadeau picaturi. Iesi din baie apoi merse in pat unde statu acolo toata ziua. Seara veni Vladimir. Vazind-o atit de deprimat,incerca sa o inveseleasca.
-Vino, vreau sa-ti pieptan parul,ea statea pe pat in sezut cu fata in jos privind in gol, parul il avea revarsat peste umeri. Hai papusa, nu mai fi asa. Unde iti este zimbetul tau mirific,care imi lipseste?
-Tu ma iubesti? Intreba ea, ridicindu-si privirea la el. Zimbetul de pe fata lui disparu.Veni linga ea.
-Ce ti-a venit de intrebi asta?
-Raspunde-mi la aceasta intrebare? El isi introduse mina in piept de unde scoase un boboc de trandafir albastru, stralucind.
-Vezi tu, cit timp acest trandafir va straluci si va avea petale pe el,atit timp eu te voi iubi. Daca el vreodata se va ofili brusc si va fi in miinile tale, tu sa stii ca nu ma vei mai vedea niciodata.
-De ce?
-Atunci eu nu as mai exista.
-Cum as putea face asta?
-Ce? Sa nu mai exist?
-Da.
-E deajuns sa-l rupi.Dar nu orice persoana poate face asta.
-Dar cine?
-La cel care infloreste aceasta floare. El ii inmina ei floarea,la care ea incepu sa-si desfaca incet petalele,devenind o minune de floare.Ea privi timp de citeva momente aceasta floare, o atinse.Apoi i-o dadu inapoi de parca sa-r fi speriat de ceva.El o puse din nou in piept.
-Dar tu ma iubesti?Intrebase el privind-o putin dezamagit.
-Nu, veni si raspunsul ei dupa ceva timp.El se ridica de pe pat mergind,linga un dulapior scitind un trandafir rosu inflorit exact ca al lui.Se intoarse la ea.
-De ce ma minti.
-Nu stiu.Vreau... vreau...dar ce?