12-12-2010, 10:44 PM
AMINTIRI.
Isi deschise ochii,vazind in fata ei doar albastru,isi dadu seama ca e la infirmerie,cind vazu inaintea ei o domnisoara de vreo 20 de ani roscata, inalta, cu o caciulita in cap si imbracata cu un halat alb.
-Deci s-a trezit batausa,cum te simti?
-Ce...a da, ma simt bine, dar el? Nu ca mi-ar pasa.
-E bine o sa-l doara capul timp de citeva ore si intregul corp dar va fi bine. Nu vreau sa ma bag dar ce ti-a facut de la-i batut asa.Era numai zgirieturi.
-L-am lovit geanta,cu picioarele... daca nu-mi dadea pace. Iar atunci eram posedata.Atunci isi aduse aminte fata lui in oglinda.
-Stiu cum te simti, si eu am batut un baiat, dar nu atit de tare. Apropo trebuie sa mergi in cabinetul directorului. Lesinul a fost de la stres.Te las sa te schimbi. Ramasa singura ii revenira acele amintiri, despre tot ce a facut, si ca s-a simtit bine, sau cel putin asa credea.
Nu intelegea ce s-a intimplat, de ce ea? Se intinse pe spate, privind tavanul. Statu citeva minute, apoi isi dadu seama, ca nu e adevarat.Nu are cum, e doar imaginatia ei. Ca nu exista, in tavan se facu o gaura neagra iar din ea iesi el, isi inchise ochii spunind in soapta.
-Tu nu existi, este doar imaginatia mea...tu nu existi, nu existi. Linga urechea ei respira foarte rece sii spuse in soapta.
-Imi pare rau...dar nu pot pleca acum...nu vreau sa-ti fac rau...nu te teme...era un sunet cald, placut auzului, dar intr-un fel rece si distant in tonul lui. Apoi liniste totala. Deschise ochii incet, de data asta chiar nestiind ce sa creada, frica o imbratisa din nou. Luindu-si inima in dinti, se schimba, apoi iesi din cabinet pe holul pustiu si fara viata. Era in timpul orelor. Merse direct spre bibllioteca.
Gasi bibliotecara, apoi o ruga sa-i dea informatie despre adolescenti care au murit in scoala.Se aseza la o masa ceva mai retras si incepu sa caute. Erau ziare si reviste de prin 1983, dupa o jumatate de ora ii gasi fotografia, intr-un ziar din 1989. Inima ei inghetase gindindu-se ca totul ar fi putu fi adevarat
-Te-am gasit, nu-mi vine sa cred...sa-r putea sa fie adevarat. Incepu sa citeasca.Numele lui era Vladimir Granger, are 19 ani, a murit in timpul unei ore. Lasa ziarele, apoi iesi din biblioteca cind se termina orele, iesi din curte, unde isi vazu colegele de clasa. Ea veni linga ele.
-Salut.
-Uite-o si pe batausa noastra, spuse ele putin speriate. Nu-mi vine sa cred ca tu ai facut asta, iti dai seama ca la-i fi putu ucide.
-Nu moare acum, e inca tinar.
-Dar Philipe, ala a facut pe el dupa ce ai plecat.
-Ala face pe el si daca vede un paianjen, lasa-ti asta vreau sa va intreb daca stiti ceva despre Vladimir Granger?
-Nu, prima oara auzim de el, toate negara, dar o fata ii spuse.
-Eu il stiu,toata lumea il stie dar sub alt nume, fetele se intoarse spre ea.
-Cum ar fi?
-''Moarte lenta''.Iar restul fetelor isi adusera aminte.
-A, il stiu, lumea inca mai vorbeste de el.
-De ce ar vorbi despre el?
-Nu stii? Ea dezaproba. Se spune ca a murit la ora de chimie. Doctorii spun ca era perfect sanatos, nu avea nici o cauza sa fi murit. Altii spun ca a fost luat de Satana. Pentru ca se spune ca ia luat sufletul prietenei ei, si mai multi elevi, ca a fost vazut, dar sunt doar zvonuri, nu are cum sa fie adevarat.
-Bine multumesc fetelor. Ea pleca incepind sa plinga neintelegind ce se intimpla cu ea. Merse direct acasa unde se incuie in camera ei, refuzind sa mai vorbeasca.
Isi deschise ochii,vazind in fata ei doar albastru,isi dadu seama ca e la infirmerie,cind vazu inaintea ei o domnisoara de vreo 20 de ani roscata, inalta, cu o caciulita in cap si imbracata cu un halat alb.
-Deci s-a trezit batausa,cum te simti?
-Ce...a da, ma simt bine, dar el? Nu ca mi-ar pasa.
-E bine o sa-l doara capul timp de citeva ore si intregul corp dar va fi bine. Nu vreau sa ma bag dar ce ti-a facut de la-i batut asa.Era numai zgirieturi.
-L-am lovit geanta,cu picioarele... daca nu-mi dadea pace. Iar atunci eram posedata.Atunci isi aduse aminte fata lui in oglinda.
-Stiu cum te simti, si eu am batut un baiat, dar nu atit de tare. Apropo trebuie sa mergi in cabinetul directorului. Lesinul a fost de la stres.Te las sa te schimbi. Ramasa singura ii revenira acele amintiri, despre tot ce a facut, si ca s-a simtit bine, sau cel putin asa credea.
Nu intelegea ce s-a intimplat, de ce ea? Se intinse pe spate, privind tavanul. Statu citeva minute, apoi isi dadu seama, ca nu e adevarat.Nu are cum, e doar imaginatia ei. Ca nu exista, in tavan se facu o gaura neagra iar din ea iesi el, isi inchise ochii spunind in soapta.
-Tu nu existi, este doar imaginatia mea...tu nu existi, nu existi. Linga urechea ei respira foarte rece sii spuse in soapta.
-Imi pare rau...dar nu pot pleca acum...nu vreau sa-ti fac rau...nu te teme...era un sunet cald, placut auzului, dar intr-un fel rece si distant in tonul lui. Apoi liniste totala. Deschise ochii incet, de data asta chiar nestiind ce sa creada, frica o imbratisa din nou. Luindu-si inima in dinti, se schimba, apoi iesi din cabinet pe holul pustiu si fara viata. Era in timpul orelor. Merse direct spre bibllioteca.
Gasi bibliotecara, apoi o ruga sa-i dea informatie despre adolescenti care au murit in scoala.Se aseza la o masa ceva mai retras si incepu sa caute. Erau ziare si reviste de prin 1983, dupa o jumatate de ora ii gasi fotografia, intr-un ziar din 1989. Inima ei inghetase gindindu-se ca totul ar fi putu fi adevarat
-Te-am gasit, nu-mi vine sa cred...sa-r putea sa fie adevarat. Incepu sa citeasca.Numele lui era Vladimir Granger, are 19 ani, a murit in timpul unei ore. Lasa ziarele, apoi iesi din biblioteca cind se termina orele, iesi din curte, unde isi vazu colegele de clasa. Ea veni linga ele.
-Salut.
-Uite-o si pe batausa noastra, spuse ele putin speriate. Nu-mi vine sa cred ca tu ai facut asta, iti dai seama ca la-i fi putu ucide.
-Nu moare acum, e inca tinar.
-Dar Philipe, ala a facut pe el dupa ce ai plecat.
-Ala face pe el si daca vede un paianjen, lasa-ti asta vreau sa va intreb daca stiti ceva despre Vladimir Granger?
-Nu, prima oara auzim de el, toate negara, dar o fata ii spuse.
-Eu il stiu,toata lumea il stie dar sub alt nume, fetele se intoarse spre ea.
-Cum ar fi?
-''Moarte lenta''.Iar restul fetelor isi adusera aminte.
-A, il stiu, lumea inca mai vorbeste de el.
-De ce ar vorbi despre el?
-Nu stii? Ea dezaproba. Se spune ca a murit la ora de chimie. Doctorii spun ca era perfect sanatos, nu avea nici o cauza sa fi murit. Altii spun ca a fost luat de Satana. Pentru ca se spune ca ia luat sufletul prietenei ei, si mai multi elevi, ca a fost vazut, dar sunt doar zvonuri, nu are cum sa fie adevarat.
-Bine multumesc fetelor. Ea pleca incepind sa plinga neintelegind ce se intimpla cu ea. Merse direct acasa unde se incuie in camera ei, refuzind sa mai vorbeasca.