10-12-2010, 07:16 PM
Lasa spatiu dupa semnele de punctuatie.
-Inteleg, eu doar te-am fortat...sa simti ceva... pe care tu nici nu stii ce inseamna.Ok [asta e o prescurtare de la " okay ", iar aici nu se folosesc prescurtarile intr-un fic/proza/etc].Nu o voi mai face, imi pare rau, te rog sa me ierti. Putem fi prieteni ?
Astea cuvinte - Aceste cuvinte
Cu vintele - Cu cuvintele
Cu vintele ei care erau apasate fara pic de sentimente - Nu prea are sens. Trebuia sa te exprimi mai bine. Tu sti ce vrei sa zici dar noi nu.
strapungeau aerul - care strapungea aerul
Suna mult mai bine asa.
Baiatul brunet, ce avea culoarea ochilor precum lemnul uscat, foarte inalt, parea distrus de cuvintele spuse de fata, dar se intoarse si pleca cu pasi apasati si hotariti.
Ea, blonda, cu ochii ce se asemanau cerului innorat, nantuta [Ha?], pare acel gen de fata cuminte care nu ar rani nici o musca, dar ca intotdeauna sunt doar aparente. Se uita pe geamul mare si ofta lasind capul in jos.
-Am crezut cu nu voi mai [dar si asa cum ai scris e bine] avea puterea sa o fac vreoadata, isi ridica capul privind vaporii de apa care semanau cu un puf.
-Oare cind se va termina...Cind voi intelege? isi lua gentuta facu citiva pasi, mergea cu capul in jos, putin dezamagita...''Probabil niciodata.'' Acum tocul pantofiorului ei rasuna in tacerea de pe holul pustiu si fara viata[normal un hol nu poate avea viata, iar tu cum te-ai exprimat reiese ca holul era viu, deci ar fi mers ' si fara holul ce nu dadea vrun semn de viata ' asa mi se pare ca de aici reiese altceva, si ps. nu mai schimba timpul, alege unul si gata, axeazate pe el] .Iesi din scoala, unde simti razele care ii mingîiau incet pielea fina.
Incet, incet porni spre acasa ,imbracata intr-o bluzita si o fustita [puteai aici sa intri cu descrierea si sa spui ce culoare aveau, ce model, etc], gentuta de pe mina iar parul prins in coc cu un creion. Mergea incet [ai mai zis asta]pe strada in care fiecare alerga incolo si-n coace, parca cautind ceva, fara a sti ce.
Ajungind acasa o zari [suna mai bine]pe sora ei. O fata bruneta, ceva mai scunda decit blonda, avea ochii caprui ce in ei parca puteai vedea speranta, ura si iubire. Aratau lumea lor, dar intr-un fel era amestecata cu lumea reala.
-Deci, cum a fost? Intreba curioasa, mergind dupa ea. Gata?
-Ce sa fie?
-Hai nu ma lua cu d-astea, ca nu tine.
-Lina, te rog sa ma lasi sunt obosita si vreau sa fac un dus. Intra rapid in camera inchinzand-o, lasind-o pe Lina cu ochii in soare.
-Nu-ti dau pace pina nu-mi spui. Incepu sa bata in usa cu pumnii si picioarele, facind un zgomot insuportabil pentru blonda.
-Te rog nu mai bate, sunt oboisita si ma doare capul.
-Tu crezi ca mie-mi pasa cum te simti tu?
-Dar tu crezi ca mie-mi pasa ce-ti pasa tie?
-Nu cred. Dar hai spune-mi.
-Mai tirziu.
-Ok [aceasi greseala], acum plec, dar sa stii ca nu am de gind sa te las in pace pina nu-mi spui.
-Ne-am inteles. Dupa ce pleca se lasa o liniste infernala. Blonda facu un dus, dupa care se culca. Corpul ei greoi cazu pe cearsafurile reci si fine. Era atit de obosita de parca ar fi mers o luna pe jos incontinuu. In citeva minute adormi.
''Se trezi intr-o padure, intuneric oriunde te-ai fi putut uita. Copacii foarte inalti, care nu permiteau patrunderea razelor de soare. La un moment aparu o lumina iar in ea observa usor o forma ce[trebuie sa sune bine cand o citesti] nu era clara, era un baiat, parea foarte trist si speriat. Parea o fantoma.
-Hei, esti bine? Facu citiva pasi inainte dar cind vru sa-l atinga, el se dadu in urma.
-...te rog,ajuta-ma... nu mai vreau...
-Ce nu mai vrei? Ea se uita in ochii lui, atunci pe loc parca i se opri inima.Frica ii invadase tot corpul.''
Isi deschise ochii la auzul niste strigate. Inima ii batea foarte puternic de parca ar fi vrut sa-i iasa din piept.
-Lina iesi in momentul asta din camera mea, striga foarte tare la ea .Lina incremeni-se cu perna ridicata deasupra capului, gata sa lovesca blonda, Mira continua pe acelasi ton matur.
-Daca mai faci asta o data, jur ca o sa regreti.
-Amarnic? Intreba ea pe un ton ironic.
-Iesi ,spuse clam trindindu-si din nou capul pe perna, Lina iesi, ar ea privi incontinuu in tavan, incercind sa inteleaga ce a fost asta, dar in zadar nu-si putea da seama.
Nu am corectat chiar tot, ma grabesc putin.
Pot spune ca schimbi timpii si ca nu descrii sentimentele personajelor si a imprejurimiilor. Grabesti actiunea si pui mult dialog ce poate deveni sec.
Acum imi e lene sa te mai critic. Poate o s-o fac alta data.
-Inteleg, eu doar te-am fortat...sa simti ceva... pe care tu nici nu stii ce inseamna.Ok [asta e o prescurtare de la " okay ", iar aici nu se folosesc prescurtarile intr-un fic/proza/etc].Nu o voi mai face, imi pare rau, te rog sa me ierti. Putem fi prieteni ?
Astea cuvinte - Aceste cuvinte
Cu vintele - Cu cuvintele
Cu vintele ei care erau apasate fara pic de sentimente - Nu prea are sens. Trebuia sa te exprimi mai bine. Tu sti ce vrei sa zici dar noi nu.
strapungeau aerul - care strapungea aerul
Suna mult mai bine asa.
Baiatul brunet, ce avea culoarea ochilor precum lemnul uscat, foarte inalt, parea distrus de cuvintele spuse de fata, dar se intoarse si pleca cu pasi apasati si hotariti.
Ea, blonda, cu ochii ce se asemanau cerului innorat, nantuta [Ha?], pare acel gen de fata cuminte care nu ar rani nici o musca, dar ca intotdeauna sunt doar aparente. Se uita pe geamul mare si ofta lasind capul in jos.
-Am crezut cu nu voi mai [dar si asa cum ai scris e bine] avea puterea sa o fac vreoadata, isi ridica capul privind vaporii de apa care semanau cu un puf.
-Oare cind se va termina...Cind voi intelege? isi lua gentuta facu citiva pasi, mergea cu capul in jos, putin dezamagita...''Probabil niciodata.'' Acum tocul pantofiorului ei rasuna in tacerea de pe holul pustiu si fara viata[normal un hol nu poate avea viata, iar tu cum te-ai exprimat reiese ca holul era viu, deci ar fi mers ' si fara holul ce nu dadea vrun semn de viata ' asa mi se pare ca de aici reiese altceva, si ps. nu mai schimba timpul, alege unul si gata, axeazate pe el] .Iesi din scoala, unde simti razele care ii mingîiau incet pielea fina.
Incet, incet porni spre acasa ,imbracata intr-o bluzita si o fustita [puteai aici sa intri cu descrierea si sa spui ce culoare aveau, ce model, etc], gentuta de pe mina iar parul prins in coc cu un creion. Mergea incet [ai mai zis asta]pe strada in care fiecare alerga incolo si-n coace, parca cautind ceva, fara a sti ce.
Ajungind acasa o zari [suna mai bine]pe sora ei. O fata bruneta, ceva mai scunda decit blonda, avea ochii caprui ce in ei parca puteai vedea speranta, ura si iubire. Aratau lumea lor, dar intr-un fel era amestecata cu lumea reala.
-Deci, cum a fost? Intreba curioasa, mergind dupa ea. Gata?
-Ce sa fie?
-Hai nu ma lua cu d-astea, ca nu tine.
-Lina, te rog sa ma lasi sunt obosita si vreau sa fac un dus. Intra rapid in camera inchinzand-o, lasind-o pe Lina cu ochii in soare.
-Nu-ti dau pace pina nu-mi spui. Incepu sa bata in usa cu pumnii si picioarele, facind un zgomot insuportabil pentru blonda.
-Te rog nu mai bate, sunt oboisita si ma doare capul.
-Tu crezi ca mie-mi pasa cum te simti tu?
-Dar tu crezi ca mie-mi pasa ce-ti pasa tie?
-Nu cred. Dar hai spune-mi.
-Mai tirziu.
-Ok [aceasi greseala], acum plec, dar sa stii ca nu am de gind sa te las in pace pina nu-mi spui.
-Ne-am inteles. Dupa ce pleca se lasa o liniste infernala. Blonda facu un dus, dupa care se culca. Corpul ei greoi cazu pe cearsafurile reci si fine. Era atit de obosita de parca ar fi mers o luna pe jos incontinuu. In citeva minute adormi.
''Se trezi intr-o padure, intuneric oriunde te-ai fi putut uita. Copacii foarte inalti, care nu permiteau patrunderea razelor de soare. La un moment aparu o lumina iar in ea observa usor o forma ce[trebuie sa sune bine cand o citesti] nu era clara, era un baiat, parea foarte trist si speriat. Parea o fantoma.
-Hei, esti bine? Facu citiva pasi inainte dar cind vru sa-l atinga, el se dadu in urma.
-...te rog,ajuta-ma... nu mai vreau...
-Ce nu mai vrei? Ea se uita in ochii lui, atunci pe loc parca i se opri inima.Frica ii invadase tot corpul.''
Isi deschise ochii la auzul niste strigate. Inima ii batea foarte puternic de parca ar fi vrut sa-i iasa din piept.
-Lina iesi in momentul asta din camera mea, striga foarte tare la ea .Lina incremeni-se cu perna ridicata deasupra capului, gata sa lovesca blonda, Mira continua pe acelasi ton matur.
-Daca mai faci asta o data, jur ca o sa regreti.
-Amarnic? Intreba ea pe un ton ironic.
-Iesi ,spuse clam trindindu-si din nou capul pe perna, Lina iesi, ar ea privi incontinuu in tavan, incercind sa inteleaga ce a fost asta, dar in zadar nu-si putea da seama.
Nu am corectat chiar tot, ma grabesc putin.
Pot spune ca schimbi timpii si ca nu descrii sentimentele personajelor si a imprejurimiilor. Grabesti actiunea si pui mult dialog ce poate deveni sec.
Acum imi e lene sa te mai critic. Poate o s-o fac alta data.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2