The Immortals [vampiri]

[Sorynna]

Va rog daca cititi lasati comm

Cu totii stiti miturile cu vampiri,cu sicriele lor si castele intunecate,cu faptul ca nu mananca usturoi si nu ies la lumina soarelui.
Ei bine,vampirii mei sunt putin mai diferiti.
Cand mergi pe strada,vezi o multime de oameni.Cum ar fi sa descoperi ca cel putin unul din ei e vampir?
Da,care traieste in lumina soarelui,care mananca usturoi,poate atinge crucifixele si poate bea apa sfintita?Care isi retrage coltii dupa bunul plac pentru a se integra in societate?Ar putea fi si batranica din fata ta care traverseaza strada!Cum iti dai seama?
Nu poti.
Singura lor slabiciune este argintul.
Nu poti sa le infigi tepusa in inima,atata timp cat ea nu bate.
Poti insa sa le rupi capul sau sa le dai foc.
Vampirii au evoluat.

Well,acesta este primul meu fic pe care il postez aici [fiind al doilea pe care l-am creat].Va spun dinainte ca primul capitol o sa il mai gasiti pe un site witch [nu dau numele sa nu se considere reclama] asa ca sa nu credeti ca e copiat :)

Rezumat:

Selena Blanc,aparent o fata obisnuita,duce o viata dubla.Pe langa faptul ca este eleva la un liceu cu reputatie buna in oras,ea si fratele ei mai mare Phyronius sunt descendentii unui cunoscut clan de vanatori de vampiri.Ei au fost nevoiti sa preia sarcina,in urma mortii ambilor parinti,acestia fiind ucisi cu sange rece de un vampir.Pe langa vanarea vampirilor ce reprezinta o amenintare,Selena si fratele ei doresc sa isi indeplineasca razbunarea.Ce se va mai intampla cand in viata lor apare,sau mai bine zis reapare Drake Mhon,un jumatate vampir care are acelasi scop asemeni celor doi frati?


Capitolul 1: Inceputul

Viata mea neinsemnata a fost plina de evenimente triste.Uneori am si ajuns sa cred ca Dumnezeu chiar are ceva cu mine,ca imi da intentionat numai necazuri pentru a ma vedea doborata,invinsa,cedand..Si sincer mi-as fi dorit sa am o copilarie ca orice alt copil...Adica sa ma nasc intr-o familie normala,undeva la munte,intr-o casuta modesta,cu o curte plina de animale,de copii,cu o gradina plina de flori,sa ma joc cu rudele si cu prietenii,sa fac castele din nisip,sa ascult pasarile cum ciripesc sau ma bucur cu familia mea de sarbatori.
Dar toate astea sunt doar vise.Visele unei fete de 15 ani care a uitat cum e sa ai o mama si un tata care sa aiba grija de tine si care sa te iubeasca in fiecare minut,fiecare secunda.

Imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri.La varsta de 3 ani,eu si fratele meu am fost martori la asasinarea parintilor nostri de catre un vampir psihopat.Si cel mai mult ma doare ca nu am putut face nimic.Eram absolut lipsiti de aparare!
Din acel moment frateleui meu i-a revenit sarcina de a avea grija de mine.Eu nu prea constientizam ce se intampla dar,cu timpul,am inceput sa imi dau seama.Rudele noastre ne-au luat in grija,iar unchiul nostru Abel ne-a antrenat ca sa putem duce mai departe meseria de vanatori de vampiri.Nu am putut sa ne impotrivim,chiar daca am fi vrut.Stiam ce avea sa ne astepte in lumea de afara...cruzime.
Asa am ajuns in Kenville,un oras mare din Washington.

Alarma telefonului a sunat sparta.
Am deschis brusc ochii si i-am atintit pe tavan.Am oftat de nervi
De ce nu putea sa ma lase mai mult?De ce?De ce?De ce?M-am culcat tarziu deoarece chiar eram ocupata,si fratele meu asta de ce a trebuit sa seteze alarma?Nu putea sa ma lase sa dorm si eu ca un om normal...ce nu sunt..
Am smuls telefonul si l-am aruncat nervoasa in perete,contactul dintre ele provocand un sunet rapid si dur.
-Asta pentru ca m-ai trezit din somn oroare ce esti ! am tipat nervoasa.
-E al treilea luna asta,Sel !Cati bani crezi ca am sa iti cumpar mereu telefoane?!
-Stii ce,nici nu am nevoie de unul!
A oftat si s-a apropiat de pat.
Pentru ce mi-a mai dat telefon?Ohh da,stiu..pentru ca mereu suna,Selena adu-mi aia,Sel surioara mea scumpa stii cat te iubesc eu pe tine cumpara-mi cipsuri,Sel cumpara aia,Selena dute acolo...m-am saturat.Si asa pentru altceva nu folosesc telefonul decat pentru ceas si sa ma streseze fratemiu...
-Stii ca azi e prima zi la liceu,nu?Clasa a 10-a,ha?Ce mare te-ai facut,spuse razand.
I-am aruncat o privire gen "taci naibii din gura ca stiam si eu",dupa care m-am trantit inapoi inapoi in pat.
Avea oare sa fie mai rau decat liceul unde am facut clasa a 9-a?Ala era plin de ciudati,drogati,parasute si tocilari,dar asta poate merita sa ii dau o sansa.
Hmm..poate alta data.
Pyro a inceput sa chicoteasca si a tras patura de pe mine,enervandu-ma si mai mult.
-Arunc cu apa rece ca gheata sau te trezesti,spuse ridicand o spranceana.
-Apa,am mormait eu.
A oftat putin,apoi a ridicat capu.
-Sa o luam altfel.Hai sa negociem,spuse zambind.Tu,trezit,imbracat,5 minute sau iti confisc pistolul marca Dumo cu gloante de argint pe care ti l-am cumparat ieri.
-Te urasc,am spus ridicandu-ma enervata din pat.
A zambit triumfator si a iesit din camera.
Mereu ma santaja ca imi confiscac lucrurile! NU e corect..pentru niste vanatori de vampiri ar trebui sa avem arme mai multe,dar,deh,ma considera prea mica si vrea sa ma multumeasca doar cu un pistol.Am 15 ani,ce naiba!
Am oftat si am deschis dulapul.Timp de un minut m-am uitat prin el si apoi am optat pentru o bluza alba,o fusta neagra si ghete pufoase maro.Am ascuns pistolul undeva in ghete,m-am pieptanat si am iesit pe usa.
-Mic dejun nu servesti?spuse Pyro ridicand sprancenele.
-Nu mi-e foame,am spus aratandu-i limba.
A zambit smechereste apoi a ridicat mana in care tinea un foarfece.Mi-am retras limba din instict si l-am imbratisat.
-Pistolul l-ai luat?intreba ingrijorat.
-Da,am raspuns plctisita.
-Bine.Daca dai de vampiri la scoala ai grija,nu stii de ce sunt in stare.Daca apare vreunul amenintator nu ezita sa il impusti.Daca nu te descurci ma suni pe mine,daca te deranjeaza cineva...
-Gata gata,o sa fiu bine,am spus acoperindu-i gura.Hai ca am plecat.Pa!
-Pa!
Am coborat scarile in graba si am luat-o pe scurtatura.Mergeam incet si lenes.Nu prea eram incantata ca trebuia sa ma intorc la scoala.Cine stie ce fel de adolescenti fitosi si de bani gata aveam sa intalnesc..
M-am cutremurat la gandul ca nu as fi capabila sa imi fac prieteni acolo.Defapt,nici la vechiul liceu nu aveam prieteni.Toti ma considerau "mai ciudata" si ma evitau.Singura persoana care vorbise cu mine era o fata care intrebase cat e ceasul.Practic vorbind,asta nu se pune.
Sincer nici eu nu prea ma implicam.Intotdeauna ramaneam ultima la tot,mai ales la teste.Mereu imi gaseam timp sa meditez asupra vietii mele plina de necazuri si nu imi facusem niciodata timp pentru altii in afara de fratele meu.
Am scos un oftat zgomotos si am continuat sa merg.
S-a auzit un tipat de pe strada alaturata,lucru care mi-a atras atentia.Cand am intors capul,un magazin vechi luase foc.Se adunase multa lume acolo,asa ca m-am dus si eu.Unii oameni sunau pompierii,altii politia.Toti erau concentrati sa vada daca era cineva inauntru.Am decis sa ma intorc in drumul meu,cand am vazut cum din spatele magaziei iesise un baiat dragut,cu par saten si cu cateva suvite deschise la culoare.Era imbracat cu o camasa albastra inchis,deasupra careia avea un sacou negru.In maini avea manusi din piele negre si era incaltat cu pantofi negri.
Se pare ca eram singura care il observase.
M-am apropiat incet de el,timp in care el cascase ochii pentru cateva secunde,apoi isi reveni.
-Tu tocmai ai.....am inceput eu,dar nu am putut sa termin caci mana sa mi-a acoperit gura si ma tarat inapoi in umbra.
-Taci sau iti dau foc la par,spuse apasat.
Am inceput sa ma zbat si am incercat sa ma eliberez.
Care era problema lui?El daduse foc la magazia aceea?Nu intelegeam nimic.
Am reusit sa ma eliberez si am apucat pistolul meu cu gloante de argint,indreptandu-l spre el.El a marit ochii si s-a dat cativa pasi in spate,ridicand mainile amuzat.
Ceva era in neregula,aura lui era ciudata,cu siguranta nu era cea a unui vampir,dar nici cea a unui om obisnuit.
Am marait si m-am incruntat.
-Tu ai dat foc magaziei?am intrebat apasat.
A facut cativa pasi inainte,si a aratat un zambet triumfator.
-Posibil,spuse ingamfat.De ce intrebi?
-Cum adica de ce intreb?
A chicotit si,cu o viteza uimitoare,mi-a aruncat pistolul jos.
Mi-a zambit si m-a apucat de incheieturile mainilor.Si-a apropiat incet fata de a mea,timp in care ma infuriam din ce in ce mai rau.
-Tu...am mormait,dupa care i-am dat un sut la punctul sensibil
A scos un sunet jos si apasat,dupa care a cazut jos.Doare chiar asa de tare?Ha! Nu se poate pune cu mine!Eu,Selena Blanc nu ma pot lasa invinsa de un ciudat care,desi arata bine,este un infractor.
M-am aplecat si l-am batut prieteneste pe umar.
-Fii cuminte si asteapta aici pana vine politia,i-am zis caraghios.
-Ai vrea tu,reusise sa spuna.
Am auzit sirena politiei,asa ca m-am indepartat sa vad daca a venit.La fix!
Ma simteam al naibii de victorioasa.Ingamfatul ala credea ca se pune cu mine?Nici o sansa!Am fost antrenata de cei mai buni,asa ca obligat-fortat devin si eu cea mai buna,asta e de la sine inteles.
Cand mi-am intors capul,el nu mai era.Au venit prea tarziu.
Aoleu! si eu eram in intarziere!
Am inceput sa fug pana am ajuns la liceu.
Era trecut de ora 9 si eu alergam ca bezmetica pe holuri.M-am oprit in dreptul undei usi albe pe care scria clasa a 10-a A.Am apasat subtil pe clanta mica de metal si am vazut ca toti colegii mei erau in banci.La catedra era un domn de statura medie,cu ochi negri si par alb,carliontat.Presupun ca era dirigintele.Avea o privire blanda si intelegatoare,sau cel putin asa mi se parea mie.Am murmurat un "va rog sa ma scuzati ca am intarziat",iar el mi-a facut semn sa ma asez in ultima banca libera de la fereastra.Am presupus ca trebuia sa mai vina cineva,atata timp cat langa mine locul era gol.
-Buna copii,eu sunt noul vostru diriginte.Permiteti-mi sa ma prezint.Volzavi Josh.Imi pare rau pentru faptul ca fosta mea colega,fosta voastra diriginta s-a mutat la un alt liceu,din cauza neinelegerilor cu ceilalti profesori,dar eu sunt aici si va stau la dispozitie.
Hello,eu sunt nouaaa.
-De asemeni...hmm...sunt toti prezenti?Vad ca este un loc liber.
In acel moment se deschise usa si intrase ultimul meu coleg.Chiar nu eram curioasa sa ii vad moaca,atata timp cat nu imi pasa cine e.
-Domnisorule,nu aveti nimic de spus?intreba dirigintele.
-Nu,raspunse simplu.
Vocea aceea...nu putea fi..Nu,nu,exagerez.E doar imaginatia mea.
-Domnule nepoliticos,ia loc langa doamna intarziata atunci.
Colegii au inceput sa rada,dar eu continuam sa ma uit pe geam.Chiar nu imi pasa de ei si de vietile lor.Stiam ca ei sunt doar o adunatura de mofturosi si de ciudati...sau poate eu eram aia ciudata..
-Deci,ne revedem,spuse amuzat.
In momentul in care am intors capul,am ramas stupefiata.
-T...u..tu esti...tu esti...
-Tipul de azi dimineata,da,spuse zambind.Ce mai faci?