Roşul tău în seringa mea

[Better Off Alone]

Salut din nou ^^
De data asta am venit şi eu mai repede ( mi-am învins lenea :)) ).

În primul rând vreau să te felicit pentru capitol. Sincer, pe mine una m-a captivat de-a binelea. Mi-a plăcut foarte mult cum ai descris toate sentimentele lui, disperarea aceea şi totodată frica de neţărmurit pe care o avea David şi pe care a înfruntat-o în cele din urmă salvându-i Giuliei viaţa, deşi confuzia era încă întipărită în sufletul şi mintea lui. Din faptele lui reiasă curajul şi tăria de caracter specifică unui medic ( şi aici mă refer mai ales la faptul că şi-a suprimat îndoielile şi a mers mai departe cu operaţia, deşi avea dubiile sale ) şi totodată condiţia fiinţei umane cu toate ezitările ei, practic aici trăsăturile sunt în antiteză, de asemenea un lucru de apreciat.
După cum am mai spus, descrierea a fost foarte bună, ai evidenţiat toate stările lui şi parcă fiecare cuvânt folosit îşi avea un loc bine determinat şi era practic de neînlocuit.
Sincer, şi eu mă aşteptam ca David să fie cel care o loveşte pe fată, momentul ideal ca lumile celor doi să se ciocnească şi la propriu şi la figurat, deci foarte bun momentul. De asemenea mi-a mai plăcut şi faptul că el a operat-o, din nou este foarte drăguţă aniteza, el a lovit-o şi tot el a salvat-o. Faptul că el trebuia să o opereze a făcut presiuni asupra lui, presiuni foarte bine transpuse în scris de tine.
Momentul operaţiei a fost într-adevăr puţin grăbit, dar având în vedere starea lui de spirit nici nu poţi spera la detalii şi e chiar mai bine aşa.
Mi-a mai plăcut şi faptul că David e prieten foarte bun cu fratele Giuliei, dar aici sunt puţin surprinsă că nu a cunoscut-o pe Giulia, abia aştept să aud explicaţia voastră, sunt sigură că aveţi una.
Cu tendinţa de a mă repeta spun că mi-a plăcut mult capitolul şi aştept să văd ce urmează, sunt foarte curioasă.
Spor la scris şi multă imaginaţie ^^
Am uitat să menţionez ceva. De asemenea îmi place mult faptul că postaţi destul de repede next-ul, nu mă ţineţi în suspans ^^