Gay or guy

[chocolate muffin]

Va multumesc asa de mult pentru comentari. Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati. Eu chiar am crezut ca acest fic nu are nici un viitor si m-am descurajat. Va multumesc pentru sfaturi foarte mult si sper sa va placa in continuare. Multumesc mult. Imi pare rau pentru greselile de tastare. Deci, lectura placuta!

Capitolul 3


Îmi amintesc şi acum aroma de ciocolata caldă de pe buzele lui moi şi îmi muşc buzele sperând ca în ele să fi rămas măcar puţin din iubirea lui, cum respiraţia lui calda îmi învia faţa rece iar părul lui drept îmi gâdila fruntea şi cum mâinile lui nu îmi dădeau drumul însă le ţineau pe ale mele aşa de plăcut.Îmi plimbam mâinile reci pe lemnul îngheţat al unei bănci încercând să dau zăpada proaspăt aşternută jos. Nu l-am mai văzut de ieri şi îmi e deja dor. Astăzi Chelsea dă o petrecere de Anul Nou aşa că vine şi El, însă până atunci vroiam să văd parcul acoperit de zăpadă. Neaua făcea ca totul să pară atât de curat şi de luminos încăt nici ochii nu puteai să-i ţii perfect deschişi. Am început să mă plimb prin parc. Erau puţini oameni afară aşa că totul era ca într-un basm. Pe o bancă mai siguratică era o femeie care stătea cu un bloc de foi în braţe, desenând un copac bătrân şi mare cu crengile negre aurite. Trec prin spatele ei şi îi privesc lucrearea. Desena foarte frumos şi era concentrată aşa că nu mă observă. Mi-am continuat drumul dorind ca şi El să fie acolo. Scăp un oftat , din gură ieşind aburi calzi şi îmi muşc încet buzele. Oh, Tu, băiat frumos, mă-ndrăgostesc de tine!
Mă mai plimb puţin prin parc până îngheţ şi mă întorc înapoi pe aleea micuţă străbătută de case. Intrând în casă mă întâmpină un miros cald de cozonac. În sufragerie , surioara mea Theo îmi umblă prin valiza din care încă nu scoasem nimic deoarece aseară când am ajuns acasă eram obosită.Îmi arunc geaca în cuier:
-Ce cauţi? O întreb în timp ce strâng nişte lucruri pe care le aruncase pe jos.
-Nu mi-ai adus nimic? întrebă ea lăsînd valiza şi uitîndu-se la mine aproape gata să plângă.
Râd încet trecându-mi mâna prin parul ei castaniu şi mă aşez lângă ea.
- Normal că ţi-am adus. Ce fel de soră crezi ca sunt?
Zâmbi fericită arătându-mi gropiţele din obraji-i pistruiaţi.
Caut prin buzunarele valizei şi scot o cutiuţă pe care i-o înmânez Theodorei.Ea, curioasă o deschide repede şi scoate din ea o cana roz cu cap de pisicuţa şi cu toarta în forma codiţei. Exclama fericită învârtind cana pe toate părţile.
-Mulţumesc! îmi spune ea mai mult parcă ţipând şi se duce să-şi toarne suc în ea.
Scot şi suvenirurile pentru mama şi tata, apoi dau de brăţara roz primită de la o fată din tabară. Era un fel de cureluşă cu o cruce, imitaţie de piele. Zâmbesc aducându-mi aminte momentele frumoase din tabară. Dacă cineva m-ar fi întrebat ce mi-a plăcut cel mai mult la această tabără, cu siguranţa că aş fi răspuns că faptul că m-am împrietenit cu mulţi tineri deosebiţi şi , mai ales că eu şi Dragoş suntem prieteni.
Timpul trece repede căt timp eu îmi caut hainele cu care să merg acasă la Chelsea. Îmi aleg o rochie în carouri şi mă îmbrac pentru prima dată cu ea. Numai bună ca să nu îmi fie frig. Îmi pun eşarfa la gât şi mă mai uit pentru ultima dată în oglindă. Mai aveam destul timp să mă mai aranjez, însă începe să sune soneria. Trebuie să fie Dragoş, deoarece a spus că mergem împreună la Chelsea. Mă grăbesc să cobor scările. Începu să devină din ce în ce mai iritant, suna aşa de insistent apoi începu să bată în uşă. Ajung în faţa uşii şi o deschid puţin nervoasă şi curioasă.
-Nu trebuia să suni aşa de insistent. Te-am auzit de prima dată. Zic eu cicălitor şi îi zâmbesc ieşind din casă.
-Scuze, dar credeam că nu merge soneria deoarece nu se auzea în casă. Sune el puţin stânjenit.
Îl privesc liniştit şi zâmbesc în semn că nu e nimic grav:
- Ştii, afară nu se aude soneria, doar în casă. Răspund eu deschizând poarta.
-Sper că nu ţi-am deranjat parinţii.
Dau din umeri şi începem să mergem împreună pe aleea înzăpezită.
Pe drum am vorbit, glumit şi ne-am zis unui altuia unde să se ferească de gheaţă pentru a nu aluneca. Când am ajuns în faţa casei lui Chelsea El s-a oprit în urma mea. M-am întors spre el curioasă încălzindu-mi buzele cu dinţii. El se apropie de mine încet:
-Seara asta vom fi mai mulţi aşa că nu prea te voi putea săruta, aşa că o voi face acum. Zâmbi el. Mirosul lui îmi invadă din nou nările şi făcându-mă să stau nemişcată. În sfârşit acel sărut dorit demult avu loc.Cum de buzele lui erau întodeauna calde? Îşi dezlipi buzele încet sprijinindu-şi fruntea de a mea şi privindu-ma în ochi îmi spune:
-Să ştii că vor veni mulţi băieţi frumoşi. Spuse mai mult ca să mă încerce, însă părea serios. O să fiu cu ochii pe tine.
-Nu ai de ce să îţi faci griji. Îi spun eu sinceră privindu-i ochii de un albastru periculos de frumos.
Mă strânse în braţe şi am intrat în casă. De cum am deschis uşa, ceilalţi ne-au şi invadat cu saluturi şi urări. Mă duc la Chelsea şi o pup pe obraji dându-i o cutiuţa mică de cadou. Erau destui oameni în casă printre care şi familia prietenei mele. Am vorbit, mama lui Chelsea ne-a servit cu prajituri de casă, bezele şi ciocolată caldă apoi am jucat jocuri de grup. Eram treisprezece tineri, însă printre ei era un băiat nou care părea cam misterios. El era verişorul lui Chelsea venit din America, după cum ne spuse el şi avea să se mute aici. Adam , căci aşa îl chema era un tânăr înalt şi foarte chipeş care de cănd l-am văzut atrase multe priviri şi multe fete deja stateau lângă el dorindu-i prietenia.
Cum stăteam în cerc şi el ne povestea, Dragoş se ridică şi se aşeză lângă mine. Punându-şi mâna după gâtul meu îmi şopti:
-Să nu creadă Adam că mi te poată lua, aşa ca să fiu sigur mai bine stau cu tine. Glumi el. Plus că mi se făcuse dor de tine.
Zâmbesc şi îmi sprijin capul de pieptul lui. Era o atmosferă plăcută, familiară, numai feţe cunoscute iar toţi erau foarte prietenoşi. Mă simţeam bine alături de ei, iar aceste sărbători erau speciale datorită lor. Casa lui Chelsea era o casă mare şi foarte frumoasă. Era la modă şi oriunde te-ai afla în casă te-ai simţi bine primit. Însă aveam un sentiment ciudat care mă cam îngrijora. Nu ştiam de ce. Niciodată nu îl mai avusem. Poate din cauza lui Adam? Acest tânăr avea ceva special , însă misterios. În timp ce ne povestea ceva despre el, m-a atras ceva la el. Spuse că a fost într-o călătorie în Africa cu o organizaţie în scopuri de caritate. Şi eu am fost, defapt, merg în fiecare vară şi cred că este aceeaşi.
După câteva jocuri şi o comedie de Crăciun pe care am savurat-o cu toţii, ceilalţi au început să discute şi l-am văzut pe Adam singur. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre el. Ochii lui negrii imediat mă zăriră.
-Hey, încep eu cam stângace, am auzit că ai fost într-o misiune în Africa,despre ce organizaţie vorbeai?
Era foarte uşor să vorbesc cu el, era sociabil şi ştia foarte bine limba aşa că din subiect în subiect am ajuns să discutăm multe lucruri. Era un tânăr misterios şi talentat din ce îmi povestise el. Apoi se facu aproape doisprezece noaptea aşa că ultimele secunde din an le-am petrecut numărându-le alături de cei dragi. Noul an începuse atunci, alături de El. Alături de Dragoş pe care îl iubeam mult. Am petrecut un timp frumos împreună însă a trebuit şi să plecaăm. Dragoş mă ajută să îmi iau geaca pe mine. Am salutat-o pe Chelsea şi ceilalţi şi am plecat. Afară era întuneric însă luminile care veneau din stâlpii de pe stradă faceau ca totul să fie aşa de frumos. Dragoş mă ţinea de mână.
-Ai petrecut ceva timp cu Adam. Spuse el privind în pământ.
-Da, mi-a povestit despre călătoria lui în Africa, nimic mai mult. Spun eu nepăsătoare. Ţi-a placut?
-De el? Nu. Mi s-a părut că se cam băga în seamă. Spune Dragoş glumeţ.
-Aşa e. Îi ţin eu apărarea râzând. Însă mă refeream la petrecere.
-Da. Şi ştii de ce? Pentru că erai tu acolo.
-Åži eu cred la fel.
Dragoş părea cam trist, însă căt am încercat să îl mai înveselesc şi să mai glumesc, părea la fel. Am ajuns repede în faţa casei mele. A intrat pe poartă şi m-a condus până la uşă. Se apropie de mine şi îşi puse măna mai sus de umărul meu sprijinindu-se de peretele casei.
-Să ştii că eu chiar te iubesc şi nu vreau ca relaţia noastră să fie o aventură, eu vreau ca să ne avem unul pe celălalt până la sfârşit. Vreau ca să fim sinceri unul cu altul şi vreau să ai încredere în mine. Privirea lui se adâncea în a mea.
-Sigur, asta doresc şi eu. Iartă-mă dacă am petrecut prea mult timp cu Adam, însă, pe bune, majoritatea timpului a vorbit el, nu îl puteam respinge. Nu am vorbit nimic important.
-Ştiu. Zâmbi el. Faţa lui părea mai senină şi mai veselă.
Se apropie încet de mine, iar eu m-am lăsat pe spate sprijininu-mă de uşă. Vroia să mă sărute însă nu era aşa sigur iar eu ezitam.
-Haide, sărut-o odata! Dacă nu vrea, cobor eu. Spuse o voce de fetiţă mai mult nervoasă şi nerăbdătoare.
Mă uit în sus, la balcon, era surioara mea care striga spre noi.
Zâmbesc şi mă uit la Drgaoş.
-Prietenul tău sună cred de cinci minute la sonerie şi m-aţi şi trezit! Spuse ea închizând geamul de la camera ei.
Dragoş ridică mâna descoperind soneria. Stâtea cu mâna pe ea de mult timp şi noi nu aveam de unde să ne dăm seama asta deoarece nu se auzea.
Ne pufni râsul pe amândoi şi nu ne venea să credem. Bănuiesc că şi părinţii mei auziseră. Când ne-am oprit mă sărută încet pe buze ţinându-mă de mână şi apoi mă salută:
-Somn dulce! Spuse el îndepărtându-se. Şi la mulţi ani!
-Şi ţie! Te iubesc. Strig eu încă amuzată de ce se întâmplase.
Îmi făcu un semn cu mână şi părăsi curtea.