Animezup - forum manga si anime

"Gay or guy" nu este o poveste despre homosexuali, deşi unele capitole vor fi puţin yaoi, voi preciza asta înainte să-l postez. Sper să vă captiveze!


Introducere

Îţi spune că te iubeşte, îţi spune că eşti specială, diferită, frumoasă, că eşti făcută pentru el. Încearcă să te flateze, să te înduplece, să te facă să crezi că e adevărat. După el, esti frumoasă, ai un corp frumos, inteligentă, talentată, draguţă, amuzantă, sensibilă, într-un cuvant: perfectă. Te miri de unde le scoate pe toate, parcă ar avea un discurs undeva, ţinut strans la spate, pe care a încercat să-l înveţe de dragul tău. Este trist însă optimist. Aşteaptă momentul; momentul în care tu îl crezi şi îi sări în braţe iar buzele vi se unesc;iar el e fericit.
Şi pană la urmă de ce să nu îi sări în braţe? Deoarece ştii cine este, cine a fost şi ce ţi-a făcut. Nu e chiar prinţul pe care ţi l-ai dorit, însă este arătos şi e tipul de băiatul rău visat de multe fete. Dacă îi mai dai o şansă? Defapt, să îi dai o şansă, prima şansă, poate s-a schimbat. Încerci să eviţi să-l priveşti pentru că ştii că nu prea poţi să-i rezişti, cel puţin, nu acum.
Faci un pas înapoi, trebuie să te gandeşti. De ce ai lua decizii pripite doar pentru ca eşti intimidată. Dintr-o dată îţi vin în minte imagini oribile, greţoase cu el cand... Nu mai vrei să îţi aduci aminte deoarece nu ştii cum să te stapaneşti pentru că esti furioasă şi scarbită. El insistă. Continuă cu linguşelile şi te priveşte de parcă ar spune "Vrei să fim împreună? Vrei să fii a mea?"
Tu ce i-ai zice? Ei bine, în continuare vei vedea ce am făcut eu, trebuie doar să citeşti ceva mai multe capitole pentru a-ţi lămuri întrebările.



E scurt, era şi mai scurt, însă nu vroiam să scap prea multe detalii.
Povestea încă nu a început, deci, mai aveţi de aşteptat. :)

Daca asta e primul capitol te anunt ca la reguli scrie foarte clar ca un capitol trebuie sa aiba cel putin 40 de randuri ;) [ si nu ma refer la regulile de pe zup in general ci la cele de la FF ] Si daca asta e prologul sper sa dai repede un edit si sa pui primul capitol pentru ca daca le pui separat ar arata mai bine daca prologul ar fi mai lung.. Ai fi putut descrie mai mult ceea ce simtea fata.. Puteai sa ne spui cum o cheama.. Ce sa intamplat intre ei 2. In fine.. :-j In rest a fost bine. Mie cel putin mi-ai atras atentia.
Astep primul capitol sa vad despre ce e vorba mai exact.
Bye!

[/size]@ Litttle M , nu este primul capitol, ci introducerea/prologul. Eu am vrut sa fie scurt. Nu cred ca e necesar sa dau edit, deoarece acesta este motivul pentru care am vrut sa fie in posturi diferite. Stiu ca un capitol nu poate sa fie asa de scurt. Daca spuneam toate detaliile nu mai erai curioasa sa vezi ce se intampla in continuare.
Multumesc mult pentru ca ai citit.




Capitolul 1 „Mărturisirea”


Iarna este pentru unii anotimpul friguros, cu zile scurte, în care totul moare, însă pentru mine, este cel mai magic anotimp care-mi face inima să renască. Stau pe o buturugă jumătate îngheţată făcută ghemotoc şi încerc să ma încălzesc la focul de tabără, pe care nu l-am fi avut dacă afară ningea. De la spate eram treizeci de stane de piatră, negre din cauza întunericului de afară, însă pe cealaltă jumatate lumina si căldura ne colora la loc. Stăteam undeva mai în spate şi admiram cerul aproape roşu, acel cer, care acum cinci luni era înstelat şi luminat, cand se auzi vocea unuia dintre băieţi:
- Haideţi, toată lumea! Este timpul pentru bileţele.
Încerc să mă ridic, îmi mai trag putin pătura de pe mine şi mă apropii de grup. ''Bileţelele'' este un fel de joc pe care îl jucam în fiecare tabara, în care toţi trebuiau să aleagă cate un bilet dintr-o cutiuţă şi să respecte ceea ce scria în el. Prind şi eu un loc liber şi mă aşez lângă Dragoş, un tip mai mare cu doi ani ca mine şi mai înalt cu două capuri. Este bine, focul parcă întra în ţesuturile mele şi ma pătrundea până în oase. Se uită la mine curios:
- Ştii, la jocul ăsta trebuie să ai grijă lângă cine te pui, deoarece multe dintre bileţele îţi cer să faci cevă pentru cel din dreapta sau stânga.
Mă uit la el, nu părea supărat că m-am aşezat lângă el.
- Dar nu prea mai erau alte locuri unde să stau şi, vezi tu, cam toate fetele s-au aşezat lângă băieţi pe care îi plac. E ok dacă stau aici?
- Da, sigur. Nu de asta ţi-am spus.
Am dat din cap în semn că nu-i nici o problemă.
Fiecare îşi citea bileţelul şi încercă să respecte ceea ce scria în el, mulţi erau cam stângaci, însă până la urmă era de amuzament şi toţi râdeam. Când cutiuţa a ajuns în mâinile mele simţeam cum toate privirile erau aţintite spre mine. Am bâgat mâna înauntru şi mă rugam să fie ceva uşor. Am ales unul.
- Citeşte cu voce tare, Dahlia! Au strigat câţiva dintre adolescenţii de faţă.
-„Ce lucru îţi place cel mai mult la persoana din dreapta ta?” Am inghitit in sec. Avea dreaptate Dragoş şi tocmai el era cel din dreapta mea.
Nu am vrut să-mi ridic capul, însă a trebuit. Am întalnit multe priviri care zâmbeau, zambete care chicoteau, chicotele nerâbdătoare care parcă spuneau „Ore ce va zice?” Apoi, îmi îndrept privirea spre Dragoş care se uita la mine. Faţa îi era luminată de caldura focului portocaliu,ochii îi străluceau de parcă stelele din cer s-au coborât în ochii lui; era un tip prea frumos pentru mine. Era serios. Ce puteam să zic?
- Ochii lui albaştri... Aşa era. Avea nişte ochii superbi. Toţi au început să strige , de parcă m-ar fi felicitat. „Oooo”, „Yey, bravo, Dahlia!” , „I-auzi, Dragoş!!!”
-Şi, mai exact ce îţi place la ochii mei? A întrebat Dragoş.
I-am înmânat cutiuţa, şi cu capul plecat am zis cu vocea puţin tremurată:
- Sunt ca doua stele şi e greu să nu te pierzi în ei.
Cred că eram mai roşie ca focul, însă mi-am ridicat privirea şi m-am uitat la el. Era uimit, iar în colţul gurii lui se putea citi un zâmbet. Se uită în jos şi-şi alese un bileţel. I-am urmărit fiecare mişcare. Oare nu am exagerat? Eram cam confuză.
- „Care este culoare preaferată a persoanei pe care o placi, din acest grup?” citeşte el, şi dădu drumul zâmbetului care până atunci şi-l ascunse.
- Turcoaz. Spuse el.
Atunci, mă apucă un fior. Turcoazul este culoarea mea favorita! Tocmai s-a întamplat ceva. Dar ce? Inima îmi batea tare, şi îmi era cald. Tremuram. Dar de unde să ştie el culoarea mea favorită_ Sigur mai este cineva căruia îi place turcoazul. Mi-am înălţat privirea către el, însă el se uita la următorul care trase bileţelul şi era captivat. Totul continua, continua fără mine. Dar dacă eram eu?
Pe obraz mi-a apărut o picătură de apă. Stai, nu era apă, era un fulg de nea. M-am uitat în sus. Ningea. Cred că asta tocmai a fost o mărturisire. M-am ridicat şi m-am retras. Însă, neştiind i-am captat atenţia.
Ningea, pentru prima dată, în acest an. Era mirific. Mi-am dat seama că dacă ningea mai puternic, focul se va stinge. Însă era destul de mare ca să mai reziste.
Era deja mai răcoare.
- Chiar crezi că am ochi frumoşi?
M-am speriat, era în spatele meu. Am început iar să simt cum îmi bate inima puternic:
-Da.
El zâmbi:
-Şi eu cred că turcoazul este o culoare frumoasă. Plus că îţi stă bine în turcoaz. Continuă el.
Ce-a fost asta? Deci...până la urmă la mine se referea? „Care este culoare preaferată a persoanei pe care o placi?” Mă placea? Eram uimită. Pe mine?
Dintr-o dată începu să ningă şi mai tare.
-Mă bucur că te-ai aşezat lângă mine. Spuse el.
M-am uitat la el. Îmi zâmbi sincer şi scurt.
Era nevoi de cuvinte? Era nevoie de gesturi? Nu.
- Pot să-ţi spun un secret? M-am uitat mirată la el. Am dat din cap afirmativ. – Te plac.


Cam atat, sper sa va placa. :)

Capitolul 2

Dimineaţa următoare s-a trezit cu un sentiment de îndoială. Oare vrea să mergă mai departe? A spus că mă place, însă eu nu i-am răspuns nimic, iar el nu a mai adus vorba despre asta. Celelalte fete din cameră nu se treziseră încă. Se uită pe geam. Ningea, iar totul era deja alb. Era foarte frumos . Zâmbi. E minunat cum s-a întâmplat totul, aşa, în linişte, cât de frumos a nins. Dădu perdeaua la o parte, iar în cameră evadă lumina.Era ultima zi de tabară. A spus că îi place cum îmi stă în turcoaz. Se îmbrăcă cu o bluză cu dungi albe şi turcoaz, îşi prinse părul într-o parte şi îşi mai făcu curat prin valiză, deoarece peste câteva ore aveau să plece. Era puţin tristă.
Era deja timpul pentru micul dejun, când ea coborî scările. Sala de mese era la parter, însă cam toate locurile erau deja ocupate. Se aşeză lângă prietena ei, Chelsea care o îmbrăţisă.
- E ultima zi de tabară, cred că o să plâng după mulţi.
Dahlia îi răspunse:
-Măcar noi o să rămânem împreună.
Prietena ei o luă iar în braţe. Chelsea era colega Dahliei încă din clasa a cincea şi se înţelegeau de minune. Semănau mult , însă Chelsea era blondă. Dahlia avea un ten măsliniu, însă la lumină era chiar deschis, părul negru şi ondulat, iar ochii parcă făcuţi din acelaşi material ca şi părul.
Masa la care stătea era în colţul sălii. Îşi ridică privirea şi văzu că lângă geam era masa lui Dragoş. Şi-ar fi dorit ca măcar în ultima zi să stea lângă el. Pe Dragoş îl cunoştea din clasa a şaptea. De atunci erau prieteni, apoi au început să meargă la cursuri de vioară însă nu erau aşa de apropiaţi.Stătea la câteva străzi de ea.
Se opri din discuţii şi o privi pe Dahlia. Privirile lor se întâlniră de multe ori în timpul mesei.
Când venise timpul să plece, îşi luară la revedere de la cei pe care nu mai aveau să-i vadă. Mai erau cinci care mergeau în aceeaşi direcţie cu Dahlia,Chelsea şi Dragoş. Când au ieşit afară din cabana în care au stat pentru o săptămână nu mai ningea. Li s-a spus că mai aveau ceva timp de aşteptat. Dragoş se apropie de Dahlia:
-Eşti supărată pe mine?
-Nu. De ce aÅŸ fi?
-Păi poate pentru aseară, la focul de tabară.
-Nu.
Îşi bagă mâinile în buzunar din cauză frigului.
-Îmi place cum îţi stă părul. zise el uitându-se în sus, în gol.
Dahlia zâmbi:
-Mulţumesc!
-Hai să ne plimbăm puţin. îi sugeră el.
Se despărţiră de ceilalţi şi începură se se plimbe singuri prin zăpadă.
Nu ştiau ce să spună. Ea se simţea stingheră în prezenţa lui, iar el îşi căuta cuvintele.
-Ştii, dacă nu îmi spuneai tu că îţi plac ochii mei, nu aveam curajul să-ţi zic că te plac. Însă, nu sunt atât de sigur că şi tu simti la fel.
Până a urmă cred că nu sunt îndragostită numai de ochii lui. Cum aş putea să-i spun. Aş scrie un cântec, însă nu prea am timp. Şi apoi chicotii Ce idee stupidă.. Zâmbi:
-Vreau să-ţi spun un secret. Însă vino cu mine, nu vreau să audă nimeni.
El o urmă. Se duseră sub un brad care îşi avea crengile aprope până la pământ încărcate cu zăpadă.
Îşi apropie mâna de urechea lui, iar el se aplecă puţin. Cu cealaltă mână, ea apucă încet o creangă din brad.
-Åžtii.. si eu te plac. ÅŸopti ea.
Apoi se ridică repede şi trase de creanga de brad. Dragoş rămase surprins, însă când să se bucure şi el, se trezi îngropat în zăpadă. Zăpada a alunecat de pe creangă direct în capul lui.
Dahlia începu să râdă, iar prietenii lui care erau puţin mai departe au văzut şi ei ce se întâmplă.
Peste câteva clipe, Dahlia îl ajută să se ridice şi îi dădu zăpada jos de pe geacă. Când el s-a ridicat, a prins-o de mâini , iar corpul lui îmbrăcat în zăpadă se unii de al Dahliei. În câteva fracţiuni de secunde buzele lor se uniră.

Buna:P
Titlul find motivul care mi-a atras atentia si cum am citit totul nu am cum sa nu-ti las vreun comentariu :-?
Voi incepe cu introducerea si mai va urma capitolele:P
~Introducerea
Ai inceput cu enumerare, doar ai pus niste calitati pe care le-ai repetat in primele 3 propozitii pe cand puteai sa dai un indiciu ca ai folosit aceeasi calitate pentru a scoate in evidenta ceva aparte.

(18-07-2010, 10:19 PM)chocolate muffin A scris: [ -> ]Îţi spune că te iubeşte, îţi spune că eşti specială, diferită, frumoasă, că eşti făcută pentru el. Încearcă să te flateze, să te înduplece, să te facă să crezi că e adevărat. După el, esti frumoasă, ai un corp frumos, inteligentă, talentată, draguţă, amuzantă, sensibilă, într-un cuvant: perfectă.

Prima si a treia propozitie au acelasi inteles pentru ce le mai repeti? Ai spus deja ca e facuta pentru el, tu ai mai scris odata schimband calitatilele fetei pentru a face volumul mini -capitolui mai mare 8-|.
In al doilea si al treilea alineate a scris nu rau chiar bine, dar ultimul alineat cam nu merge:

(18-07-2010, 10:19 PM)chocolate muffin A scris: [ -> ]Tu ce i-ai zice? Ei bine, în continuare vei vedea ce am făcut eu, trebuie doar să citeşti ceva mai multe capitole pentru a-ţi lămuri întrebările.

:-?? Normal ca-ti voi citi capitolele, doar ca mai intrigat :-? ..........Puteai sa lasi doar intrebarea si avea sa fie cum mult mai bine decat sa spui ce sa facem.

~ Capitolul 1
Lol :eto: sincer nu ma asteptam la asa schimbare radicala de la introducere la capitol, parca ele au fost scrise de doua persoane diferite.Ideea cu joaca e originala sau eu cel putin nu am vazut la in alte ficuri :-?. Ai caracterizat inderect foarte bine personajele si locatia.Dialogul nu e sec si chiar volumul e mai mare :)).
<- Pot să-ţi spun un secret? M-am uitat mirată la el. Am dat din cap afirmativ. – Te plac.> nu ma asteptam la asta, ma gandeam la un sarut pentru inceput si mai apoi martusirea. ;;)

~Capitolul 2
Parca Dahlia si Dragos ar fi una si aceeasi persoana cu acest <Vreau să-ţi spun un secret> :-? sau sunt asemanatori la comportament si la gandire "?, fa totusi o diferenta in ei mai departe ca am inceput sa le incurc putin la dialog.
Nu m-ia placut la inceput trecerea de la prima la a treia persoana prea deranjeaza faptul ca ai facut-o brusc, prea brusc si intraiurea.
Si cum a spus Lie, e prea putina descriere, aici persista o descriere mai mult a sentimenelor a personajelor. E bine , dar nu uita de vreme si locul actiunii sa mai descrii.
Naratiunea merge si greseli de tastare nu ai ...........asta e bine :p

Cam asta e. Te astept cu un nou capitol :D
Bafta si inspiratie mai departe :) O,o''

Hey:D

Am aterizat si eu pe aici^^Imi place ficul tau,desi prologul nu mi s-a parut cine stie ce,tot m-a facut sa vreau sa citesc celelalte capitole.Mi-a placut m-ai ales primul,originala ideea cu acel joc,insa cum zicea si serket ma gandeam ca ar fi fost mai frumos sa o sarute inainte sa-i marturiseasca.

Nu mi-a placut deloc schimbarea de la persoana I la persoana a III-a,mi-a placut mai mult cum narai la persoana I:("părul negru şi ondulat, iar ochii parcă făcuţi din acelaşi material ca şi părul." asta a fost o expresie care m-a deranjat...cum adica facuti dn acelasi material ca parul?poate cu aceiasi culoare,oricum nu suna bine deloc.

Imi place cum dahlia l-a ingropat in zapada pe dragos:))Ar fi fost bine sa descrii mai mult sarutul lor,oricum per total imi place,dialogul nu e sec,mai ai nevoie de descriere,tu te bazezi mai mult pe descrierea sentimentelor,oricum naratiunea e buna:DAbia astept next-ul.

Buh-Biiee^.^

Va multumesc asa de mult pentru comentari. Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati. Eu chiar am crezut ca acest fic nu are nici un viitor si m-am descurajat. Va multumesc pentru sfaturi foarte mult si sper sa va placa in continuare. Multumesc mult. Imi pare rau pentru greselile de tastare. Deci, lectura placuta!

Capitolul 3


Îmi amintesc şi acum aroma de ciocolata caldă de pe buzele lui moi şi îmi muşc buzele sperând ca în ele să fi rămas măcar puţin din iubirea lui, cum respiraţia lui calda îmi învia faţa rece iar părul lui drept îmi gâdila fruntea şi cum mâinile lui nu îmi dădeau drumul însă le ţineau pe ale mele aşa de plăcut.Îmi plimbam mâinile reci pe lemnul îngheţat al unei bănci încercând să dau zăpada proaspăt aşternută jos. Nu l-am mai văzut de ieri şi îmi e deja dor. Astăzi Chelsea dă o petrecere de Anul Nou aşa că vine şi El, însă până atunci vroiam să văd parcul acoperit de zăpadă. Neaua făcea ca totul să pară atât de curat şi de luminos încăt nici ochii nu puteai să-i ţii perfect deschişi. Am început să mă plimb prin parc. Erau puţini oameni afară aşa că totul era ca într-un basm. Pe o bancă mai siguratică era o femeie care stătea cu un bloc de foi în braţe, desenând un copac bătrân şi mare cu crengile negre aurite. Trec prin spatele ei şi îi privesc lucrearea. Desena foarte frumos şi era concentrată aşa că nu mă observă. Mi-am continuat drumul dorind ca şi El să fie acolo. Scăp un oftat , din gură ieşind aburi calzi şi îmi muşc încet buzele. Oh, Tu, băiat frumos, mă-ndrăgostesc de tine!
Mă mai plimb puţin prin parc până îngheţ şi mă întorc înapoi pe aleea micuţă străbătută de case. Intrând în casă mă întâmpină un miros cald de cozonac. În sufragerie , surioara mea Theo îmi umblă prin valiza din care încă nu scoasem nimic deoarece aseară când am ajuns acasă eram obosită.Îmi arunc geaca în cuier:
-Ce cauţi? O întreb în timp ce strâng nişte lucruri pe care le aruncase pe jos.
-Nu mi-ai adus nimic? întrebă ea lăsînd valiza şi uitîndu-se la mine aproape gata să plângă.
Râd încet trecându-mi mâna prin parul ei castaniu şi mă aşez lângă ea.
- Normal că ţi-am adus. Ce fel de soră crezi ca sunt?
Zâmbi fericită arătându-mi gropiţele din obraji-i pistruiaţi.
Caut prin buzunarele valizei şi scot o cutiuţă pe care i-o înmânez Theodorei.Ea, curioasă o deschide repede şi scoate din ea o cana roz cu cap de pisicuţa şi cu toarta în forma codiţei. Exclama fericită învârtind cana pe toate părţile.
-Mulţumesc! îmi spune ea mai mult parcă ţipând şi se duce să-şi toarne suc în ea.
Scot şi suvenirurile pentru mama şi tata, apoi dau de brăţara roz primită de la o fată din tabară. Era un fel de cureluşă cu o cruce, imitaţie de piele. Zâmbesc aducându-mi aminte momentele frumoase din tabară. Dacă cineva m-ar fi întrebat ce mi-a plăcut cel mai mult la această tabără, cu siguranţa că aş fi răspuns că faptul că m-am împrietenit cu mulţi tineri deosebiţi şi , mai ales că eu şi Dragoş suntem prieteni.
Timpul trece repede căt timp eu îmi caut hainele cu care să merg acasă la Chelsea. Îmi aleg o rochie în carouri şi mă îmbrac pentru prima dată cu ea. Numai bună ca să nu îmi fie frig. Îmi pun eşarfa la gât şi mă mai uit pentru ultima dată în oglindă. Mai aveam destul timp să mă mai aranjez, însă începe să sune soneria. Trebuie să fie Dragoş, deoarece a spus că mergem împreună la Chelsea. Mă grăbesc să cobor scările. Începu să devină din ce în ce mai iritant, suna aşa de insistent apoi începu să bată în uşă. Ajung în faţa uşii şi o deschid puţin nervoasă şi curioasă.
-Nu trebuia să suni aşa de insistent. Te-am auzit de prima dată. Zic eu cicălitor şi îi zâmbesc ieşind din casă.
-Scuze, dar credeam că nu merge soneria deoarece nu se auzea în casă. Sune el puţin stânjenit.
Îl privesc liniştit şi zâmbesc în semn că nu e nimic grav:
- Ştii, afară nu se aude soneria, doar în casă. Răspund eu deschizând poarta.
-Sper că nu ţi-am deranjat parinţii.
Dau din umeri şi începem să mergem împreună pe aleea înzăpezită.
Pe drum am vorbit, glumit şi ne-am zis unui altuia unde să se ferească de gheaţă pentru a nu aluneca. Când am ajuns în faţa casei lui Chelsea El s-a oprit în urma mea. M-am întors spre el curioasă încălzindu-mi buzele cu dinţii. El se apropie de mine încet:
-Seara asta vom fi mai mulţi aşa că nu prea te voi putea săruta, aşa că o voi face acum. Zâmbi el. Mirosul lui îmi invadă din nou nările şi făcându-mă să stau nemişcată. În sfârşit acel sărut dorit demult avu loc.Cum de buzele lui erau întodeauna calde? Îşi dezlipi buzele încet sprijinindu-şi fruntea de a mea şi privindu-ma în ochi îmi spune:
-Să ştii că vor veni mulţi băieţi frumoşi. Spuse mai mult ca să mă încerce, însă părea serios. O să fiu cu ochii pe tine.
-Nu ai de ce să îţi faci griji. Îi spun eu sinceră privindu-i ochii de un albastru periculos de frumos.
Mă strânse în braţe şi am intrat în casă. De cum am deschis uşa, ceilalţi ne-au şi invadat cu saluturi şi urări. Mă duc la Chelsea şi o pup pe obraji dându-i o cutiuţa mică de cadou. Erau destui oameni în casă printre care şi familia prietenei mele. Am vorbit, mama lui Chelsea ne-a servit cu prajituri de casă, bezele şi ciocolată caldă apoi am jucat jocuri de grup. Eram treisprezece tineri, însă printre ei era un băiat nou care părea cam misterios. El era verişorul lui Chelsea venit din America, după cum ne spuse el şi avea să se mute aici. Adam , căci aşa îl chema era un tânăr înalt şi foarte chipeş care de cănd l-am văzut atrase multe priviri şi multe fete deja stateau lângă el dorindu-i prietenia.
Cum stăteam în cerc şi el ne povestea, Dragoş se ridică şi se aşeză lângă mine. Punându-şi mâna după gâtul meu îmi şopti:
-Să nu creadă Adam că mi te poată lua, aşa ca să fiu sigur mai bine stau cu tine. Glumi el. Plus că mi se făcuse dor de tine.
Zâmbesc şi îmi sprijin capul de pieptul lui. Era o atmosferă plăcută, familiară, numai feţe cunoscute iar toţi erau foarte prietenoşi. Mă simţeam bine alături de ei, iar aceste sărbători erau speciale datorită lor. Casa lui Chelsea era o casă mare şi foarte frumoasă. Era la modă şi oriunde te-ai afla în casă te-ai simţi bine primit. Însă aveam un sentiment ciudat care mă cam îngrijora. Nu ştiam de ce. Niciodată nu îl mai avusem. Poate din cauza lui Adam? Acest tânăr avea ceva special , însă misterios. În timp ce ne povestea ceva despre el, m-a atras ceva la el. Spuse că a fost într-o călătorie în Africa cu o organizaţie în scopuri de caritate. Şi eu am fost, defapt, merg în fiecare vară şi cred că este aceeaşi.
După câteva jocuri şi o comedie de Crăciun pe care am savurat-o cu toţii, ceilalţi au început să discute şi l-am văzut pe Adam singur. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre el. Ochii lui negrii imediat mă zăriră.
-Hey, încep eu cam stângace, am auzit că ai fost într-o misiune în Africa,despre ce organizaţie vorbeai?
Era foarte uşor să vorbesc cu el, era sociabil şi ştia foarte bine limba aşa că din subiect în subiect am ajuns să discutăm multe lucruri. Era un tânăr misterios şi talentat din ce îmi povestise el. Apoi se facu aproape doisprezece noaptea aşa că ultimele secunde din an le-am petrecut numărându-le alături de cei dragi. Noul an începuse atunci, alături de El. Alături de Dragoş pe care îl iubeam mult. Am petrecut un timp frumos împreună însă a trebuit şi să plecaăm. Dragoş mă ajută să îmi iau geaca pe mine. Am salutat-o pe Chelsea şi ceilalţi şi am plecat. Afară era întuneric însă luminile care veneau din stâlpii de pe stradă faceau ca totul să fie aşa de frumos. Dragoş mă ţinea de mână.
-Ai petrecut ceva timp cu Adam. Spuse el privind în pământ.
-Da, mi-a povestit despre călătoria lui în Africa, nimic mai mult. Spun eu nepăsătoare. Ţi-a placut?
-De el? Nu. Mi s-a părut că se cam băga în seamă. Spune Dragoş glumeţ.
-Aşa e. Îi ţin eu apărarea râzând. Însă mă refeream la petrecere.
-Da. Şi ştii de ce? Pentru că erai tu acolo.
-Åži eu cred la fel.
Dragoş părea cam trist, însă căt am încercat să îl mai înveselesc şi să mai glumesc, părea la fel. Am ajuns repede în faţa casei mele. A intrat pe poartă şi m-a condus până la uşă. Se apropie de mine şi îşi puse măna mai sus de umărul meu sprijinindu-se de peretele casei.
-Să ştii că eu chiar te iubesc şi nu vreau ca relaţia noastră să fie o aventură, eu vreau ca să ne avem unul pe celălalt până la sfârşit. Vreau ca să fim sinceri unul cu altul şi vreau să ai încredere în mine. Privirea lui se adâncea în a mea.
-Sigur, asta doresc şi eu. Iartă-mă dacă am petrecut prea mult timp cu Adam, însă, pe bune, majoritatea timpului a vorbit el, nu îl puteam respinge. Nu am vorbit nimic important.
-Ştiu. Zâmbi el. Faţa lui părea mai senină şi mai veselă.
Se apropie încet de mine, iar eu m-am lăsat pe spate sprijininu-mă de uşă. Vroia să mă sărute însă nu era aşa sigur iar eu ezitam.
-Haide, sărut-o odata! Dacă nu vrea, cobor eu. Spuse o voce de fetiţă mai mult nervoasă şi nerăbdătoare.
Mă uit în sus, la balcon, era surioara mea care striga spre noi.
Zâmbesc şi mă uit la Drgaoş.
-Prietenul tău sună cred de cinci minute la sonerie şi m-aţi şi trezit! Spuse ea închizând geamul de la camera ei.
Dragoş ridică mâna descoperind soneria. Stâtea cu mâna pe ea de mult timp şi noi nu aveam de unde să ne dăm seama asta deoarece nu se auzea.
Ne pufni râsul pe amândoi şi nu ne venea să credem. Bănuiesc că şi părinţii mei auziseră. Când ne-am oprit mă sărută încet pe buze ţinându-mă de mână şi apoi mă salută:
-Somn dulce! Spuse el îndepărtându-se. Şi la mulţi ani!
-Şi ţie! Te iubesc. Strig eu încă amuzată de ce se întâmplase.
Îmi făcu un semn cu mână şi părăsi curtea.

Buna:)
Well, sa incep:
Capitolulul asta e mai reusit:P decat celelalte, dar mai ai lacune.

Citat: Astăzi Chelsea dă o petrecere de Anul Nou aşa că vine şi El, însă până atunci vroiam să văd parcul acoperit de zăpadă.

El ,ai in vedere de Dumnezeu :-? cred ca nu ci de Dragos ai in vedere, la persoane prenumele sunt scrise cu litera mica, daca nu este inceput de propozitie.
M-a deranjat cum ai descris petrecerea lui Chelsea si pe Adam.... cu el si cu Dahlia puteai face un dialog mic nu doar descriere.Apropo cum arata fzic si cati ani are el ? Petrecerea ai descris-o foarte succint >.< nu si erau 13 persoane si printre ei era un tanar nou venit din America, hmmm.....puteai descrie locul unde se afla casa, cum era infrumusetata daca era Anul nou :-/. Momentele in care Dahlia si Dragos mi-au parut mai mult colegiale si nu intese ca intre 2 indragostiti. Bine macar ca pe el il vad gelos 8->
Bravo pentru ideea de sonerie :D si pentru volum .
Ai greseli de tastare ... data viitoare fii mai atenta ;)

Astept urmatorul capitol :P Bafta >:D<
PS: treci pe aici http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=23741 si alege tipul de critica ca pe viitor sa nu fie probleme :)