Lentile de contact

[Yaku-chin]

IceCat multumesc mult pt ca citesti si iti las parerea, multumesc pt parere si voi incerca sa fiu mai precauta:D Tnx kissu

Capitolul trei

Nu ma puteam intelege, dar preferam sa nu o fac. Nu in asemenea momente. Nu aveam nevoie de intelegere, aveam nevoie doar sa scap de durerea si furia ce se afla in mine. Trebuia sa le elimin cumva si trebuia sa o fac rapid. M-am schimbat si mi-am ingrijit repede rana , apoi am coborat catre masina lui Christofer aflata in fata casei . Inainte sa cobor observasem ca ceasul indica ora 14:20 , iar eu antrenamentele de tenis le aveam la 17:30 si eram absolut sigura ca prietenul meu stia asta, deoarece el avea antrenamente la inot. In fine, nu asta ma interesa acum . Nu conta . Important era ca aveam sa fiu plecat de acolo, din casa aceea pe care o uram in astfel de momente. Ce porcarie...
Christofer era amuzat de situatia creata de mine si incercam sa par a fi si eu, insa nu eram. Eram agitata, nervoasa si indurerata. Poate as fi vrut sa caut motive, explicatii, dar origoliul meu imi spunea ca nu aveam nevoie de asta. Nu trebuia sa imi explic de ce reactionasem sau de ce ma coportasem asa si de ce simteam ceea ce simteam. Nu merita! Nu l-am intrebat pe Chris' unde ma duce. Nici nu ma interesa . Tot ce stiam era ca aveam nevoie sa ma calmez, fiindca nu mai suportam durerea aceea de cap .

Masina rosie in care ma aflam se oprise dupa aproximativ jumatate de ora in care am incercat sa ma calmez- bineinteles, esuasem-in fata unei porti asteptand aprobarea de a intra pe propietatea familiei Foscarri. M-am strambat cand am observat, iar Chris' zambi. Sa spunem ca nu prea aveam amintiri frumoase cu Vittorio Foscarii , una dintre vechile si "dulcile" mele cunostinte. Atat de dulci de iti faceau greata .
-Te-am adus aici fiindca Foscarri vrea sa ne arate ceva interesant si vrea sa facem o afacere. Dupa spusele lui cica ne-ar interesa mult, in special pe tine . Desi nu prea cred .
Eu nu faceam afaceri cu nepriceputi , iar Vittorio chiar era unul. Desi baiatul se credea un mare si important mafiot, era doar un incepator. Bineinteles, avea propiul lui "farmec" , ca sa spun asa. Nu era el chiar atat de prost , caci daca era, nimeni nu l-ar fi bagat in seama. Foscarri era un maestru in ale cuvintelor , avea o anumita abilitate in a te imbarliga si a te pacali. Si dupa cele auzite se pricepea in a face " afaceri" . Normal, noi - si cand spun " noi" ma refer la tot clanul meu - aveam o anume lege nescirsa, dar respectata. Cuvintele erau sfinte ! Ceea ce spuneam asta trebuia sa facem. Eh..asta nu insemna ca nu mai incurcam noi cuvintele , sau ca le intelegeam -cica - gresit .
Christofer nu il prea suporta pe Vittorio si nu intelegeam care era faza cu misterul asta. Oricum din ce observasem Chirs' era amuzat si foarte bine dispus - fata de mine ce eram intr-o stare , din punct de vedere emotional, deprolabila . Imi deschise portiera si ma ajuta sa cobor.
In acea zi Christofer isi lasa parul castaniu sa stea in toate partile ,iar tricoul alb se asorta foarte bine cu pantaloni sai de un albastru inchis si cu adidasii negri . Ochii ii sticleau si erau plini de o anumite emotie pe care nu o puteam definii , dar albastrul pal din ei exprimeau clar- desi eu nu intelegeam- ceea ce simtea . Pe de alta parte eu eram imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti, negri , un tricoul ce imi acoperea umarul drept - de fapt,nu acoperea numai umarul ci si o anumita rana ce mi-o procurasem cu putin timp in urma - si pe cel stang il dezgolea. Parul meu de aceeasi culoare cu a lui Chris' era impletit intr-o coada in partea stanga , iar in picioare purtam - logic - o pereche de tenisi albi cu sireturi albastre . Ochii mei erau verzi si de obicei dadeau impresia de " indiferenta" - asta cand voiam eu .
Ni s-a deschis usa vilei . Cei din familia Foscarri puteau fi etalati drepti magnati. Nici eu , nici Chirstofer nu eram mai prejos, dar noi nu puneam accent asa mult pe aparente, insa ei o faceau si inca foarte mult. Vila semana mai mult cu unul din palatele din povestile unde traiau adevarati regi si regine . Pe mine ma scarbea, dar in acelasi timp ma si impresiona.
Un angajat ne-a invitat intr-o incapere luxoasa si foarte eleganta. Mi-am dat ochii peste cap si m-am asezat pe o canapea din incapere. Chris' facuse la fel ca mine . Asteptam. Interesant- de fapt: deloc!
Vittorio isi facuse aparitia curand salutandu-ne dintr-un gest al capului. Am cascat. Eram mai relaxata acum,sau as putea numi acea stare: total plictisita . Bineinteles atunci cand privirea mi s-a izbit practic de infatisarea lui Vittorio a trebuit sa inghit in sec.
Blond, inalt , imbracat intr-un costum grii cu camasa alba, pantofi negri si avea o cravata asortata. Avea un trup atletic, foarte frumos construit, iar fata-da , fata atat de calda si frumosa cu un zambet cuceritor, nu foarte mare, doar o micuta linie curbata, foarte fermecatoare privindu-ne cu ochii aceia de un verde pal. Trasaturile chipului lui mereu ma fermecau fiindca aveau ceva apare, imi amintea de Vereni - poate si fiindca numele lor incepeau cu aceeasi initiala, sau poate ca era doar obsesia mea pentru chipuri frumoase . Liniile chipului lui erau intr-o totala armonie, ochii mari cu gene lungi si dese ce pareau data cu rimel, sprancenele groase cu o forma unica as putea zice ce ii dadea un aer superior, nasul drept , buzele de un roz pal si cu o forma seducatoare . Iar pielea - o piele extraordinar de incantatoare de o culoare deschisa dar nici foarte. Nu am stat sa ma holbez la el , am retinut aceste detali doar privindu-l in treaca ca apoi sa ma asez mai bine pe canapea si sa imi fixez privirea asupra unei vaze asezate undeva prin camera.
El s-a asezat pe un fotoliu si a zambit la noi. In comparatie cu felul in care eram imbracati-el in costum, aratand a nobil - noi paream stersi, lipsiti de culoare . Un detaliu ce mi-a atras a atentia au fost pantaloni lui Chris' care atrageau atentia desi crezusem ca erau de un albastru inchis, acum ca ma uitam mai bine, parea un albastru metalizat -cum de nu observasem ? In fine , detali minore...
-Vreau sa va spun ca...
Si incepu cu discursul absolut incantator: ca se bucura ca ne vede, in special pe mine ca nu ma mai vazuse de nu stiu cat timp si bla bla bla. Pana cand m-am saturat.
Christian asculta cu mare atentie-asa parea. Caci in momentul in care ma uitam la el isi bagase o mana prin par lasand la iveala casca ce o avea in ureche. Nenorocitul! si eu trebuia sa suport tot calvarul acela de cuvinte din cauza lui.
-Hai, Focscarri scuteste-ma. Nu am astazi tot timpul din lume pentru a ti-l oferi tie. Spune pe scurt si direct, pentru ce ma aflu aici?
Vittorio desi mai mare ca mine doar cu doi ani s-a pastrat calm si indiferent la replica mea acida . De aceea ma si plictisea si enerva, era un tip superb dar fara caracter, fara personalitate. Ceva gen : baiatul mamei , dar in acest caz al tatei.
Vittorio se ridica si imi imnase un plic. Nu il observasem pana atunci si m-am uitat urat la el. Nu l-am luat , continuam sa ma uit la chipul italianului.
-Ce contine plicul ?
Nu stiu ce tonalitate avea vocea mea, dar stiu ca imi impusesem sa sune scarbita, desi nu cred ca imi reusise. Vittorio zambi si raspunse calm - uram persoanele calme!
-Daca nu il ei, nu vei afla si crede-ma te intereseaza. Pe cuvantul meu.
Adevarul era ca eu nu dadeam nimic pe cuvintele lui si chiar nu m-ar fi deranjat sa ii zic cateva in fata, dar am luat plicul nemaizicand nimic.
Am observat ca erau poze. M-am uitat la ele si am spus:
-Si? Pentru ce mi le arati mie?
Vittorio a parut surprins de reactia mea. Ei bine, nu era el singurul "calm" - daca asa as putea defini reactia mea, desi eu as numi-o " stapanirea emotiilor" .
Christofer luase pozele si se uita plictisit peste ele. Imi aruncase o privire, iar eu ca raspuns am dat din umeri .
-Nu cumva e unul din clanul domnului Luciano ? spuse blondul uitandu-se la mine.
-O, dar ii zici pe nume ...-spun eu cu o uimire prefacuta si rautacioasa. Da-mi voi sa te intreb cate ceva. Ce dracu' urmaresti cu toate astea? Ce vrei ? Spune-o clar si direct, nu am chef de jocuri stupide .
Am spus totul normal, pastrandu-mi tonul ferm dar obisnuit . Christofer se amuza observandu-mi reactiile si analizand jocul in care Foscarri incerca sa ma atraga. Vittorio zambi la mine, iar eu i-am oferit unul din cele mai calde si linistite zambete pe care puteam sa le creez.
- Vreau un loc in mafia spaniola. Vreau ca tu sa imi creezi acel loc. Vreau sa mi se ofere sansa sa lucrez cu oamenii lui Luciano, vreau sa imi dezvolt influentele. Vreau sa imi indeplinesc visurile.
Pe chip imi aparuse un zambet batjocoritor si l-am auzit pe Christofor razand. Vocea prietenului meu s-a facut auzita curand plina de rautatea si raceala de care era el obisnuit sa o emane prin cuvinte. Eu nu am zis nimic si am ascultat.
- Da-mi voie sa spun ceva : - cu o voce inspaimantatoare, ferma , calculata, severa si ironica Christofer incepuse sa i se adreseze lui Vittorio , se ridicase cu o rafinete uimitoare de pe canapeaua pe care statuse pana in acel momenent si continua sa ii vorbeasca - daca mafia spaniola ar avea nevoie de papusi gonflabile, crede-ma ca atunci tu ai fi in centru antentiei lor , dar cand vor avea nevoie sunt sigur ca te vor anunta. Acum scuza-ma, nu am timp pentru marionete visatoare . Ahh, si prin ceea ce ai spus sti ca poti fi considerat un tradator , nu? Ce ar zice taticul daca ar afla ce face fiu ? Si un sfat : Tu ai nevoie de o dadaca, nu de influnenta in mafie !
Vittorio isi schimbase expresia fetei, dar tot calm era. Isi drese voce si mi se adresa mie.
-Deci Leonora, spune-mi esti de acord ca scumpul si iubitul tau Ivan sa fie in mainile lui Enrik ? Sti ca daca bunicul tau ar vedea pozele, nu l-ar mai lasa se te viziteze niciodata, ba chiar i-ar interzice sa calce pe teritoriul nostru, ba si mai mult, nu crezi ca e surprins in niste ipostaze compromitatoare? Nu crezi ca ar putea fi chiar omorat. Tu sti mai bine ca oricine ca viata e scurta si subtire ca un fir de ata.
Dorinta mea animalica de a omora oameni crestea pe zi ce trece si cand credeam ca se domolea aparea exact cand nu trebuia. Mi-am dat capul pe spate si am oftat. M-am ridicat si cu mana stanga in acea clipa il strageam pe Vittorio de gat. Unghiile mele intrau adanc in carnea sa lasand urme evidente . I-am dat un picior in burta si i-am eliberat gatul reasezandu-ma pe canapea.
- Ce crezi, tu, javra ? Ca iti permit tie, un nimic sa ma santajezi? Ca te voi lasa pe tine , un nimeni, sa imi fure mie ceva? Te inseli amarnic. Si daca cumva ti-a trecut prin minte ca eu te voi ajuta pe tine doar fiind constransa de un santaj amarat, te-ai inselat.
Am vorbit calm, dar total dezamagita. Ma asteptam la ceva mai mult de la Foscarri.
-De fapt ce urmaresti ? Sa le vorbesc spaniolilor de tine, tu, un viitor tradator a clanului nostru despre dorintele tale stupide? Sau ceea ce urmaresti e sa ma tarasti pe mine in cine stie ce prostie? Vittorio cu astfel de jocuri ar trebui sa fi atent. Tu alcatuiesti jocul, iar eu regulile. Esti sigur ca ai fi pregatit pentru asta? Te-ai baga intr-un joc atat de compromitator? Sau m-as baga eu pentru tine intr-o chestie ce chiar nu ma intereseaza? Logic vorbind, nu as faceo . Nu as avea motive.
I-am analizat expresia fetei, era deziluzionat. Am ofta.
-Dar....- am reinceput sa vorbesc, uitandu-ma la Christofer si incercand sa ma gandesc cat de grave ar fi consecintele ce aveau sa urmeze dupa ce voi termina ce voiam sa zic - daca te voi ajuta, ce esti dispus sa dai in schimb ? Si nu vorbesc despre amaratele de poze, ca sincer: nu ma intereseaza . Nu arata nimic clar . Plus ca l-ai implica pe Xerxes si nu cred ca ti-ar conveni.
Pozele surprindeau un moment in care Xerxes unul dintre " ai nostri" primea bani de la Ivan , iar Ivan era , ei bine, cineva foarte important pentru mine, dar dintr-un clan inamic. Un clan detestat de noi . Toti stiau de legaturile mele cu acel clan , erau legaturi ce nimeni nu putea sa le distruga decat prin eliminarea lor si asa ceva nu ar fi reusit niciodata. Erau legaturi de sange . Legaturi ce eram obligata sa le uit .
- Ti-as oferi : orice doresti.
Am zambit. L-am privit pe Christofer ce se uita la mine urat si dezgustat. Eh...nu imi pasa. Era problema mea ce faceam. Si ce om cand ar auzi cuvantul " orice" in acel context nu s-ar bucura? Eu una "sclipeam"- metaforic vorbind.
-Bine, s-a facut. Ai sa vorbesti cu Ivan, iti fac legatura cu el curand.
Vittorio daduse aprobator din cap.
-Iar cererea ta?
Ma intreba el precaut.
-Cerere? Hm, nu e numai una.
Vittorio chicoti.
-Hm, nu ca m-ar mira. Spune-mi ce doresti? Ce iti pot oferi?
-Informatii, oameni si mai tot ce vreau..... Toate informatiile ce le primeste familia ta mi le vei spune mie.
Vittorio se incrunta, dar aproba.
-Ti le dau, dar pentru ce te-ar interesa sa le sti?
-Si pentru ce te-ar interesa pe tine influenta intre spanioli , pentru ce ti-ai creat visuri ce te-ar costa pana si viata, pentru ce ne-ai trada cand ai totul aici ?
Intreb eu cu o tonalitate ironica.
-Am inteles, nu te voi mai intreba . Vei primi informatiile pe care le doresti, de la cea mai mica la cea mai mare. Altceva?
-Da-spun zambit si uitandu-ma la el-. Vreau doi oameni de ai tai. Priceputi , bineinteles, si tineri. Si prin tineri ma refer si sa arate bine, intelegi nu? Asa: unul va fi mijlocul nostru de comunicare, iar al doilea nu te va interesa ce se va intampla cu el. Dar, cu privire la cel de al doilea, daca ma tradeaza el nu moare, dar tu da.
-Ce cerere ciudata .
Spune Christofer uitandu-se la mine nelamurit.
-Da, poate...
Vittorio zambi si iesi putin din incapere. Intre timp Christofer se apropie de mine si ma prinse de brat ridicandu-ma de pe canapea.
-Ce e in capul tau copilo ?
-Uhh, nu ai vrea sa afli. Si in plus nu e problema ta. El va fi tradatorul, nu eu .
Si de fapt asa si era. Ce treaba aveam eu cu visurile marete ale tipului ala? Niciuna!
-Da, dar tu vei fi legatura celor doua tabere. Si sti mult mai bine consecintele acestui fapt. Leonora nu ma face sa te readuc cu picioarele pe pamant.
M-am uitat urat la el.
-Vrei sa spui ca ai sa ma dai de gol? Ah, ce urat din partea ta . Dar stii, cum eu te acopar pe tine si tu trebuie sa ma acoperi pe mine . Asa ca nu ma obliga sa vorbesc . E problema mea. A mea. E clar? sau sa fiu mai explicita?
Imi dadu drumul la brat si se aseza pe canapea.
Mdea, ce josnica eram . Practic eu imi santajam prietenul cu ceea ce stiam, dar el incepuse. Nu era vina mea- bine, bine, era. Dar nu trebuia sa se bage. Indiferent ca imi voia binele, eu stiam ce fac. Cred !(?)
Intram in probleme.
Soarta !
Vittorio se intoarse si ne spuse :
-S-a rezolvat. Uite Leonora, nu stiu cat o sa iti placa dar cel pe care ti-l trimit e mai ciudat,dar foarte eficient in orice treaba. Iti dai seama ca e si in avantajul meu sa iti placa ceea ce iti dau, nu? Diseara va fi la tine acasa. Vom lua legatura prin celalalt , la momentul potrivit. Ok? Important e ca am vorbit.
-Ok.
-Ah..si sa nu afle nimeni de discutia asta, da?
Am zambit si am aprobat. Christofer a oftat din nou si am plecat amandoi de acolo.
In timp ce ne aflam in masina , Chris ma intreaba serios :
-Ce ai de gand sa faci?
-Hm, nimic bun. Fi sigur. Momentan o sa ma intanlesc putin cu Xerxes.
Spun gandindu-ma ca si el fusese implicat intr-un fel sau altul.
-Il dai de gol pe Vittorio?
-Hm, poate da, sau nu.