SxS - Joaca de copil

[ShoboMik]

Buna,este primul meu fic..Nu va cer nici sa fiti indulgenti,nici duri.Spuneti-va opinia,pentru a sti daca merita continuat.Voi incerca sa tin cont de parerile,si criticile voastre,si vom vedea pe parcurs ce va iesi.

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.




Capitolul I.

"4aprilie
Konoha,satul ascuns intre frunze,si de-acum incolo,noua mea casa,unde se va naste un nou inceput."
Eu,sunt Sakura Haruno.Imi pare bine de cunostinta..Sunt o pustoaica subtirica,de 15 ani,avand ochii verzi-smarald ca ai tatalui,parul lung roz-bombon,exact ca al mamei,si fata alba ca spuma laptelui.Din pacate,parintii mei sunt decedati de 5 ani,dar imi place sa vorbesc despre ei la prezent.Pare ca inca nu realizez faptul ca ei nu mai sunt langa mine..Este ceva ce creierasul meu,nu poate procesa..ceva ce nu are noima.Mereu am impresia ca ei sunt plecati undeva,si ca urmeaza sa se intoarca..Pacat ca realitatea ma impiedica sa cred asta zi de zi.
M-am mutat din Sunagakure,satul ascuns in nisip,acum 2 zile.Nici eu nu stiu exact de ce am venit aici..probabil a fost un impuls de moment,dar acum nu-si mai are rostul,sunt aici,deci hai sa traim in prezent.
Tic Tac Tic Tac,timpul trece.Stau in noua mea bucatarie,holbandu-ma la pereti,si gandindu-ma..Dar,ca veni vorba,la ce naiba ma gandesc?Capul mi-e gol momentan.Parca imi fug neuronii..Si cred ca mi-e foame.
Imi indrept pasii spre frigider,dar nu gasesc nimic care sa-mi puna in miscare papilele gustative.Renunt la idee,asa ca ma intorc in camera mea.Destul de primitoare la o prima privire.Contine cam tot ce-mi trebuie.Pat,2 noptiere de o parte si de-alta,un sifonier,birou,laptop,si o mica biblioteca.Ca si culoare,am ales albastrul cerului,dar din pacate, patul pufos,ma atrage atat de tare,incat incep sa uit ce treburi mai aveam.
Aa da..scoala,si cred ca o sa fac si o baie..Arunc cateva caiete si vreo 2-3 pixuri in ghiozdan,si imi pregatesc uniforma.
Scoala..maine este prima mea zi de scoala aici..nu ma incearca emotii,deci o sa fie bine..Ma intreb ce fel de oameni voi intalni,daca ma voi integra,daca imi voi face prieteni..
Prieteni adevarati,carora sa le pese de mine si invers,hmm,exista asa ceva?Niciodata nu cred ca voi sti sigur.Nu-mi va ajunge viata pentru a putea cunoaste pe cineva cu adevarat..Intotdeauna va fi o masca de nepatruns,de care nu vom fi contienti,si pe care nu o vom putea da jos niciodata.
Secretele despart oamenii,dar exista anumite lucruri,care trebuie sa ramana..asa cum sunt.Dar,astfel,eu nu voi sti niciodata cine este cu adevarat fiecare.
Haha,daca stau bine si ma gandesc,nici pe mine nu ma cunosc cum trebuie,ma mint singura..f**k,devin sentimentalista,iar 1100 de intrebari imi vajaie prin cap,si nu am raspuns la nici macar una.
Va fi bine..nu stiu de ce imi fac atatea griji.Ma voi descurca,doar ca..am o stare,sau o senzatie,nu stiu exact ce sau de ce,dar simt adrenalina pulsandu-mi in vene,de parca ziua de maine,va insemna ceva diferit..N-am rabdare.
Ce prostie..din reflex,am intors capul spre fotografia inramata de pe noptiera:3 persoane.Mama,tata si eu,mica si zambareata,la vremea aceea fericita.Atat de fericita..ca ei sunt langa mine,cu mine,si ca nimic din lumea asta mizerabila nu va putea schimba asta.Cred ca m-am inselat iar.
Mi-am mutat privirea,incercand sa inlatur lacrimile ce incepeau sa imi intepe ochii,si am pornit spre balcon.Adierea placuta a vantului,imi fluturara suvitele roz,purtand de asemenea si parfumul florilor de cires,ce imi dezmierda simturile.Am privit luna si stelele ce isi fac jocul in jurul ei,cam jumatate de ora,pierzand notiunea timpului,dar trezita la realitate de ceasul meu desteptator,cam stricat probabil,deoarece suna numai cand avea el chef..Am zambit trist,amintindu-mi ca acesta a fost cadoul parintilor mei la varsta de 5 ani.Pare o eternitate,ma si mira uneori ca inca mai merge.Un ceas micut,albastru,cu mici floricele galbene desenate prin interior..frumos mai era pe-atunci..Am lasat stelele si melancolia la o parte,intrand in casa,pentru a termina cu dusul ala odata.Dupa 20 de minute sub picaturile fierbinti,m-am intins lenesa in pat,adormind rapid.
Sper ca Yuna sa nu intarzie maine,are ceva treaba prin casa..trebuie facut curat.Sunt cam lenesa in ultimul timp.Am chicotit, amuzata de remarca facuta,lasandu-ma imediat prada viselor.
Maine,va fi un nou inceput atat pentru mine,cat si pentru ceilalti.Dar,cat de gandita a fost miscarea asta?
Vom afla pe parcurs.


Este cam scurt,si da,stiu,nu am dialog.Voi incepe in capitolul viitor..Probabil este putin plictisitor..dar..astept pareri.