31-05-2010, 09:46 PM
Weeee, salut Metal ;;) Nice to see ya' here. Deh, thanks guys...Ne simtim "cititi" 8->
Capitolul 11
Errin P.O.V.
- Ce mama...
M-am oprit brusc, în mijlocul propoziţiei. Vocea îmi era extrem de răguşită şi acest fapt m-a pus pe gânduri. Abia atunci am căscat ochii la locul în care mă aflam. Pereţii erau crăpaţi de la umiditate. Acoperiţi de un alb urât, cu nişte dungi maro, spălăcite, aceştia nu făceau altceva decât să te îmbolnăvească mai rău. Mirosul specific spitalelor îmi inunda plămânii şi îmi provoca o oarecare senzaţie de greaţă. Becul pâlpâia şi câţiva ţânţari îi dădeau târcoale.
Evenimentele care s-au întâmplat cu o seară în urmă mi-au zburat rapid prin faţa ochilor. Mi-am amintit de Shane, de războiul acela, de tipul ciudat, de rana mea...Am încercat să îmi mişc degetele, dar chiar şi acest lucru neînsemnat mi-a provocat durere. Am întors capul cu grijă, de data aceasta simţind doar o uşoară înţepătură în ceafă. El stătea cu capul sprijinit de patul meu, dormind. Nu am fost singura cu o noapte urâtă. Am încercat să îmi ridic mâna stângă să îl pot atinge, dar fără folos, era imposibil. M-am uitat lung spre el. Dacă mi-ai putea simţi privirea, poate te-ai trezi, fiindcă eu nu vreau să te scol. Mi-am încordat puţin muşchii, dar tot ce am primit a fost ca un cuţit învârtit în rană, care mi-a smuls un scâncet. M-am muşcat de buză, drept pedeapsă că puteam să îl trezesc.
Toată munca mea să îl ţin adormit a fost călcată în picioare fără sentiment de uşa care s-a trântit de perete. De acolo a venit un doctor, de vreo cincizeci de ani, urmat de tata. Shane s-a trezit brusc. Încă avea ochii cârpiţi de somn şi s-a uitat ameţit la cei doi. S-a ridicat în picioare. Tata s-a apropiat de mine aproape scoţând fum pe nări. L-a împins pe Shane de parcă ar fi fostt păpuşă şi m-a prins de mână. M-a tras ca un animal. În acel moment parcă s-a rupt ceva în mine şi am urlat cât m-au ţinut plămânii. Shane l-a prins de mână şi l-a împins cu forţă.
- EÅŸti nebun?
Urletul său era plin de furie, animalic. I-a lăsat încheietura liberă. Am putut observa o urmă uşor vânătă, dar am înghiţit în sec şi mi-am văzut de durerea mea, care parcă se calma încetul cu încetul.
-Tu nu spui nimic? Ce eşti? Păpuşă? a întrebat Shane la fel de furios.
Ochii lui în general căprui deschis erau negrii, infricoşator de negrii. M-am uitat la doctorul care se uita încurcat la mine, încercând să găsească o cale să scape din mizeria asta.
- Ăăă, da. Vreau să ştiu cum a juns fata în această stare? a întrebat mutându-şi privirea în nişte hârtii care nu le observasem.
- A fost atacată de o bandă de băieţi. Au bătut-o şi au fugit. M-a sunat pe mine şi mi-a zis unde e. Cand am ajuns la ea era deja inconştientă. Şi nu ştiu cine sunt nenorociţii. I-aş omorî cu mâna mea. Altceva?
Acestea fiind zise toţi am rămas gură cască la el. Nu am crezut niciodată că poate minţi aşa, cu o asemenea hotărâre. Vocea care a folosit-o pe tot parcursul discursului era înfiorătoare. Doctorul a tăcut şi a notat ceva în foile acelea. Tata a dat să întrebe ceva dar el i-a aruncat o privire urâtă şi acesta a tăcut, mormânt. S-a întors pe călcâie cu faţa la mine. S-a aplecat la nivelul patului şi mi-a zâmbit.
- Te simţi bine, iubito?
Am dat din cap, deşi simţeam că nu sunt bine. Animalul ăla mi-a deschis rana când m-a tras. Dacă eram om umpleam tot de sânge. În orice caz, chestia asta nu se va vindeca cu una cu două, oricâtă magie aş folosi.
- Trebuie să rămână cineva cu ea...
-Rămân eu, a şuierat Shane într-un mod care m-a speriat.
Cei doi au ieşit pe uşă în linişte, uşor speriaţi. Am zâmbit. Niciodată nu l-am înghiţit pe ''tata''. Încăperea s-a scufundat în linişte. Şi acum ce? O să se lase cu o partidă de sex fierbinte cu invalida? O să intre un monstru urât pe fereastră şi o să ne ia pe sus? Am tăcut pentru următoarele trei minute. Nu s-a întâmplat nimic din cele de mai sus. Ne uitam unul la altul cu o anumită uimire, parcă eu aş fi Miss şi el Mister Univers şi ne-am întâlnit pentru prima dată şi e chimie de aia fantastică.
- Eşti frumoasă.
Asta chiar nu se încadrează în nimic din ceea ce mi-a trecut mie prin cap. Dar i-am apreciat replica. Era singura persoană care mi-a zis asta fără să o facă din obligaţie pentru faptul că eram conducătoare. Şi am apreciat şi mai mult sărutul său dulce, care a făcut să dispară toata durerea.
Capitolul 11
Errin P.O.V.
- Ce mama...
M-am oprit brusc, în mijlocul propoziţiei. Vocea îmi era extrem de răguşită şi acest fapt m-a pus pe gânduri. Abia atunci am căscat ochii la locul în care mă aflam. Pereţii erau crăpaţi de la umiditate. Acoperiţi de un alb urât, cu nişte dungi maro, spălăcite, aceştia nu făceau altceva decât să te îmbolnăvească mai rău. Mirosul specific spitalelor îmi inunda plămânii şi îmi provoca o oarecare senzaţie de greaţă. Becul pâlpâia şi câţiva ţânţari îi dădeau târcoale.
Evenimentele care s-au întâmplat cu o seară în urmă mi-au zburat rapid prin faţa ochilor. Mi-am amintit de Shane, de războiul acela, de tipul ciudat, de rana mea...Am încercat să îmi mişc degetele, dar chiar şi acest lucru neînsemnat mi-a provocat durere. Am întors capul cu grijă, de data aceasta simţind doar o uşoară înţepătură în ceafă. El stătea cu capul sprijinit de patul meu, dormind. Nu am fost singura cu o noapte urâtă. Am încercat să îmi ridic mâna stângă să îl pot atinge, dar fără folos, era imposibil. M-am uitat lung spre el. Dacă mi-ai putea simţi privirea, poate te-ai trezi, fiindcă eu nu vreau să te scol. Mi-am încordat puţin muşchii, dar tot ce am primit a fost ca un cuţit învârtit în rană, care mi-a smuls un scâncet. M-am muşcat de buză, drept pedeapsă că puteam să îl trezesc.
Toată munca mea să îl ţin adormit a fost călcată în picioare fără sentiment de uşa care s-a trântit de perete. De acolo a venit un doctor, de vreo cincizeci de ani, urmat de tata. Shane s-a trezit brusc. Încă avea ochii cârpiţi de somn şi s-a uitat ameţit la cei doi. S-a ridicat în picioare. Tata s-a apropiat de mine aproape scoţând fum pe nări. L-a împins pe Shane de parcă ar fi fostt păpuşă şi m-a prins de mână. M-a tras ca un animal. În acel moment parcă s-a rupt ceva în mine şi am urlat cât m-au ţinut plămânii. Shane l-a prins de mână şi l-a împins cu forţă.
- EÅŸti nebun?
Urletul său era plin de furie, animalic. I-a lăsat încheietura liberă. Am putut observa o urmă uşor vânătă, dar am înghiţit în sec şi mi-am văzut de durerea mea, care parcă se calma încetul cu încetul.
-Tu nu spui nimic? Ce eşti? Păpuşă? a întrebat Shane la fel de furios.
Ochii lui în general căprui deschis erau negrii, infricoşator de negrii. M-am uitat la doctorul care se uita încurcat la mine, încercând să găsească o cale să scape din mizeria asta.
- Ăăă, da. Vreau să ştiu cum a juns fata în această stare? a întrebat mutându-şi privirea în nişte hârtii care nu le observasem.
- A fost atacată de o bandă de băieţi. Au bătut-o şi au fugit. M-a sunat pe mine şi mi-a zis unde e. Cand am ajuns la ea era deja inconştientă. Şi nu ştiu cine sunt nenorociţii. I-aş omorî cu mâna mea. Altceva?
Acestea fiind zise toţi am rămas gură cască la el. Nu am crezut niciodată că poate minţi aşa, cu o asemenea hotărâre. Vocea care a folosit-o pe tot parcursul discursului era înfiorătoare. Doctorul a tăcut şi a notat ceva în foile acelea. Tata a dat să întrebe ceva dar el i-a aruncat o privire urâtă şi acesta a tăcut, mormânt. S-a întors pe călcâie cu faţa la mine. S-a aplecat la nivelul patului şi mi-a zâmbit.
- Te simţi bine, iubito?
Am dat din cap, deşi simţeam că nu sunt bine. Animalul ăla mi-a deschis rana când m-a tras. Dacă eram om umpleam tot de sânge. În orice caz, chestia asta nu se va vindeca cu una cu două, oricâtă magie aş folosi.
- Trebuie să rămână cineva cu ea...
-Rămân eu, a şuierat Shane într-un mod care m-a speriat.
Cei doi au ieşit pe uşă în linişte, uşor speriaţi. Am zâmbit. Niciodată nu l-am înghiţit pe ''tata''. Încăperea s-a scufundat în linişte. Şi acum ce? O să se lase cu o partidă de sex fierbinte cu invalida? O să intre un monstru urât pe fereastră şi o să ne ia pe sus? Am tăcut pentru următoarele trei minute. Nu s-a întâmplat nimic din cele de mai sus. Ne uitam unul la altul cu o anumită uimire, parcă eu aş fi Miss şi el Mister Univers şi ne-am întâlnit pentru prima dată şi e chimie de aia fantastică.
- Eşti frumoasă.
Asta chiar nu se încadrează în nimic din ceea ce mi-a trecut mie prin cap. Dar i-am apreciat replica. Era singura persoană care mi-a zis asta fără să o facă din obligaţie pentru faptul că eram conducătoare. Şi am apreciat şi mai mult sărutul său dulce, care a făcut să dispară toata durerea.