Rock it fairy!

[Me†al.]

@ !?Paranormal~Activity?! - Ne bucurăm că îţi place şi te aşteptăm cu drag şi-n continuare >:D<

@ ♫rocky_ann♫ - Ne bucurăm că-ţi place. Şi eu sunt extrem de fericit pentru că îţi place de Shane :D Chiar m-am chinuit să-i clădesc caracterul :-"

@ Dydo - Mulţumim pentru observaţii şi o să ţinem cont de ele! Sperăm să-ţi placă în continuare ficul >:D<

@ Kripterya - Mulţumim că ţi-ai înfruntat lenea şi ne-ai lăsat o părere >:D< Te mai aşteptăm .

Oke...nu am avut o săptămână prea roz [ nu din cauza şcolii ] şi din acest motiv am întârziat să vin cu nextu.

Capitolul 4
Shane P.O.V.

Am sărutat-o pe fata aia din vecini. Ah, de ce am făcut asta? Ce mi-a trecut prin cap? Nici măcar nu o cunosc, dar am sărutat-o.
O pauză de câteva minute începuse şi eu şi băieţii ieşim de pe şcenă. Mi-am atins cu buricele degetelor obrazul şi am simţit cum m-a usturat. Ce unghii de scorpie putea să aibă fata aia. Am înţeles de ce fetele nu îşi taie unghiile prea des. . . trebuie să se apere şi ele de băieţi. Alex s-a aşezat în faţa mea şi m-a privit încruntat.
-Ce ţi-a trecut prin minte când ai sărutat-o? În fine, vorbim despre asta mai târziu. Hai să-ţi pansez zgârietura, îmi spune el intrând în culise.
-Frate, nu mai intra cu forţa în viaţa mea şi nu te mai comporta ca maicămea! E treaba mea ce fac şi când fac, nu a ta, am spus eu întorcându-i spatele.
M-am aşezat pe una din lăzile de lemn prăfuite şi, în întunericul profund, am văzut forma unui corp. M-am apropiat de persoana aceea şi am observat că era adoleşcenta pe care am sărutat-o. Stătea pe una dintre cutii, cu picioarele strânse la piept. Nu părea tristă sau supărată, ci doar gânditoare. S-a ridicat în picioare şi a întins o mână tremurândă spre mine. Mi-a atins obrazul şi a şters dâra de sânge care se prelingea pe obraz. I-am zâmbit şi i-am prins mâna într-a mea.
-Îmi pare rău că te-am zgâriat când m-ai sărutat, dar. . . am fost şocată. . . .
-Nici o problemă. Nu doare deloc. Apropo, dacă nu te deranjează, poţi să mă aştepţi după terminarea concertului? Aş vrea să mergem împreună spre casă.
Errin a aprobat şi mi-a zâmbit. M-am întors pe călcâie şi am început să alerg spre colegii din trupă. Mi-am luat chitara şi am intrat toţi pe scenă. Spectatorii au început să urle şi eu am dat tonul.Melodia lentă, de dragoste a început, toţi oamenii urlând şi aplaudând. Chiar dacă afară începuse să se facă frig, nici un spectator nu a plecat. Toţi au continuat să asculte melodiile noastre, ce, se părea, le plăceau. În timpul unei melodii, m-am uitat la intrarea în culise. Acolo, sprijinită de unul dintre ziduri stătea adoleşcenta şi privea întreaga acţiune de pe şcenă. Părea că îi place.
După două ore pline de cântat, concertul s-a terminat. Cu primul nostru concert, se pare că ne-am câştigat destui fani, spre bucuria noastră. Ieşim alergând de pe şcenă făcându-le cu mâna persoanelor din public. Luminile multicolore s-au strâns şi am văzut cum spectatorii au început să părăsească locul concertului.
-Bună treabă băieţi! Se pare că acum avem destul de mulţi fani şi, cine ştie, poate că o casă de discuri ne va recunoaşte, am spus eu zâmbind.
Apoi, după ce fiecare şi-a strâns instrumentul la care a cântat, a plecat. Gareth şi Ash au plecat primii pentru că doreau să meargă la un club de prin centru, Alex a plecat imediat după ei deoarece s-a dus să se întâlnească cu iubita lui. Bruneta şi cu mine, am plecat ultimii. Afară era destul de răcoare şi am observat că fata a început să tremure. Mi-am dat jos jacheta de piele neagră şi i-am pus-o pe umeri. Ea mi-a zâmbit şi atunci am realizat că am uitat un detaliu principal.
-Ah. . . scuze. . . Am uitat să-ţi spun cum mă cheamă. . . Eu sunt Shane, încântat, am spus eu bâlbâit.
Cu o voce subţire, adoleşcenta mi-a spus că o chema Errin. Un nume frumos, care îmi plăcea. Pe drumul spre casă, am trecut printr-un parc mare. Pe fiecare alee erau mule cupluri care mergeau ţinându-se de mână. În acel moment m-am simţit al dracului de ciudat ştiind că merg cu o fată spre casă şi noi nici măcar nu vorbim. Eh, poate chiar mă ura pentru acel sărut. Am propus să facem o scurtă pauză să bem un suc. M-am apropiat de tonomatul de băuturi şi am cumpărat două doze de Cola. M-am aşezat pe bancă, lângă Errin şi i-am dat cutia de suc.
-Şti. . . Eşti diferită. Nu ştiu cum să-ţi zic, dar simt că te cunosc foarte bine, deşi nu am vorbit niciodată. Eşti ca un prieten foarte apropiat pe care nu l-am cunoscut niciodată. . .
După replica mea, şi-a strâns picioarele la piept, punându-şi capul pe genunchi. Prin faţa noastră au trecut câţiva băieţi care se dădeau pe skateboard. Plecau din parc urmaţi de alţi tipi cu bicicletele. Ah, ce mi-aş fi dorit să fiu şi eu pe un skateboard. M-am întins şi am căscat, privind cerul înstelat.
-Auzi, Shane, eu trebuie să. . . plec, îmi spuse Errin cu o urmă de regret în voce.
M-am ridicat de pe bancă, hotărât să o conduc până acasă. Restul drumului, nu am mai discutat nimic, Errin fiind scufundată în gândurile ei şi eu privind plictisit cerul. Chiar mă bucuram că nu am avut o conversaţie lungă căci, după concert, gâtul mă durea şi eram răguşit.
Ajunsesem în faţa casei lui Errin şi ea a dat să plece. Am prins-o de mână întorcând-o cu faţa la mine. Chiar trebuia să îi pun o întrebare şi nu aveam de gând să mă ascund după deget.
-Ţi-a plăcut sărutul? Am întrebat serios şi am privit-o în ochi, clipind des.