26-08-2012, 08:03 PM
hey
Stiu ca am cam intarziat dar in sfarsit a venit si nextul
astept comentarii/ critici/ pareri despre personaje sau actiune
Cap XI
" Aici lucreaza tati? " Intreaba Kaname privind incantat cladirea care parea, cel putin de la nivelul lui, sa atinga cerul. Ne-am mutat de o saptamana, iar asta era prima vizita a gemenilor la slujba tatalui lor. Trebuie sa recunosc ca imi era deja dor de Naruto si de restul. Acum ca privesc in urma, avusesem oameni atat de extraordinari langa mine cand imi fusese greu. Fusesem o mama singura fara nimic, si totusi baietilor nu le lipsise nimic. Nu era doar meritul meu, ci si al lui Naruto, a prietenilor mei si a lui Itachi.
Flashback
- Esti sigura? Nu voi fi acolo sa te ajut. spune Naruto asezandu-se langa mine pe terasa.
- Trebuie sa fac asta, nu? Gemenii il doresc in viata lor, nu vreau sa iau o decizie atat de radicala in locul lor. nu vreau sa regret sau sa mi se reproseze ca i-am despartit de tatal lor. Mi-e frica sincer. Nu stiu de ce, poate sa nu-mi ia copiii, poate sa nu regret atata incredere in Gaara dar cel mai frica imi e sa ma indragostesc din nou de el....
- Hei, nu fi asa pesimista. La urma urmei poate este un pas bun si pentru tine. Poate vei avea si tu alte sanse acolo. Glumesc! spune el zambind cu gura pana la urechi. Sa nu-ti fie frica de nimic, voi veni in vizita si ma voi asigura personal ca totul e bine. La urma urmei, daca nu merge bine sunt aici tot timpul cu bratele deschise.
EndFlashback
Nu regretam plecarea, speram doar ca si aici sa gasesc persoane la fel de speciale. Oricum micutii erau incantati de mutare. Acum ii vedeam emotionati poate din cauza noutatii ipostazei in care sunt pusi; pana acum nu fusesera decat niste simpli copii, iar acum brusc sunt cei mai importanti copii ai Sumei. Mie insa imi place sa cred ca totul se datoreaza tuturor persoanelor serioase din jur. Salutau politicos pe toata lumea care ne oprea ba chiar ne opreau, ba chiar zambeau.
" E in biroul lui, dar ma tem ca nu-l veti putea vedea decat peste o ora. Sotul dumneavoastra e in sedinta alaturi de consilieri. Incerca sa fie politicuasa. Sot? Eu si Gaara nu eram casatoriti, ba nici macar nu discutasem despre asta. De o saptamana imparteam aceeasi camera dar nici nu ma sarutase. Ce puteam face nu parea deloc interesat de mine, doar de copiii nostri.
Flashback
Ne priveam unul pe celalalt fara sa spunem nimic. Urma sa petrecem dupa atata timp ceva timp singuri. Se indrepta usor spre mine dorind ceva, nu stiu ce. Ma studia atent mangaindu-mi usor obrazul. Imi era o frica groasnica de gesturile astea tandre. Era asa de usor sa ma indragostesc din nou atunci cand adopta atitudinea asta. Nu stiam cum sa o descriu; era tandru, iubitor dar parca tanjea dupa o atingere. " De ce plangi? " intreaba el asezandu-si mainile in jurul obrajilor mei.
- Crezi ca am mai putea fi la fel dupa atata timp? Stiu ca tu ai anulat logodna, dar tu incercase-si o alta dupa mine. Spun eu asezandu-mi mainile peste ale lui pentru a-l indeparta. Eu niciodata nu m-am gandit ca voi mai fi vreodata cu cineva. Bineinteles ca timp-ul a trecut si nu sunt sigura ca mai simtim ceva unul pentru celalalt dar ideea e ca nu vreau. Nu vreau sa ma indragostesc de tine din nou, nu daca asta inseamna alte dezamagiri. Imi pare rau!
Se uita la mine cu ochii mari, dar mai presus de tot era lovit de ceea ce spusesem. Fusesem sincera, si pe mine ma durea pentru ca as fi vrut sa-l imbratisez, dar nu doream sa avem o relatie oficiala pana nu eram sigura ca situatia asta era serioasa.
- Am inteles si respect faptul ca nu vrei sa fi ranita din nou. Te asigur ca o nu o sa fortez nota, vom avea o relatie atunci cand vei dori indiferent cat dureaza.
EndFlashback
A nu se intelege gresit iubeam faptul ca nu facea diferenta intre gemeni sau modul in care se comporta fata de acestea. Poate ca as fi vrut si eu putin din atentie. Pote ca eram prea transformata sau poate ca fusesem prea mult despartiti. Sigur asta nu conta prea mult acum. Eram aici pentru fericirea gemenilor. " Mami cand il pot vedea pe tati? " Ochii lui Ayame erau plini de stralucire. Tatal lor se apropiase de ei mult in ultima saptamana. Peste o ora se vor putea juca din nou cu Gaara asa cum se jucasera ieri. Ei pareau asa nemultumiti de raspuns, il doreau pe tatal lor acum. Fusesera despartiti atat de mult timp si nu doreau decat sa il cunoasca. "Tati!" striga amandoi incepand sa bata cu punisorii in usa consiliului.
- Ce se intampla aici?
Gaara a deschis cu o figura indescifrabila pe chip. Nici eu si nici micutii nu intelegeam nimic. Vocea lui era serioasa, nu stiam ce se ascumde in spatele ei. Ne privea pe toti, facandu-ne sa intram in pamant de frica. Ce facem aici- ne-a intrebat. "Am venit sa vedem unde lucrezi!" " Mama spune ca e ceva foarte important." Cand l-am vazut pe Ayame deschiand gura si vorbind pe un ton atat derastit am ramas socata- vorbea rar pe tonul asta poate de aceea a simtit nevoia Kaname sa spuna ceva pentru a-si apara fratele. "Imi pare rau, nu se va mai repeta!" spun eu plecandu-mi capul si apropiindu-ma de ei. << Grozav, acum iar va comenta consiliul. Ba mai mult poate vor cere sa fie pedepsiti sau ma vor acuza ca nu-i cresc destul de bine.>> " Sedinta s-a terminat! Acum daca nu va suparati , baietii mei au venit in vizita, am sa le prezint cam ce fac eu pe aici." I-a luat pe fiecare de mana apoi a inceput sa ole prezinte cladirea. Eram si eu undeva in spatele lor, asteptam un simplu: " Ai vazut asta mami? " , dar n-a fost nici unul dintre ei nu se intorsese spre mine. Erau fericiti si ma bucura tare mult asta, dar oare asta insemna excluderea mea?
Stiu ca am cam intarziat dar in sfarsit a venit si nextul
astept comentarii/ critici/ pareri despre personaje sau actiune
Cap XI
" Aici lucreaza tati? " Intreaba Kaname privind incantat cladirea care parea, cel putin de la nivelul lui, sa atinga cerul. Ne-am mutat de o saptamana, iar asta era prima vizita a gemenilor la slujba tatalui lor. Trebuie sa recunosc ca imi era deja dor de Naruto si de restul. Acum ca privesc in urma, avusesem oameni atat de extraordinari langa mine cand imi fusese greu. Fusesem o mama singura fara nimic, si totusi baietilor nu le lipsise nimic. Nu era doar meritul meu, ci si al lui Naruto, a prietenilor mei si a lui Itachi.
Flashback
- Esti sigura? Nu voi fi acolo sa te ajut. spune Naruto asezandu-se langa mine pe terasa.
- Trebuie sa fac asta, nu? Gemenii il doresc in viata lor, nu vreau sa iau o decizie atat de radicala in locul lor. nu vreau sa regret sau sa mi se reproseze ca i-am despartit de tatal lor. Mi-e frica sincer. Nu stiu de ce, poate sa nu-mi ia copiii, poate sa nu regret atata incredere in Gaara dar cel mai frica imi e sa ma indragostesc din nou de el....
- Hei, nu fi asa pesimista. La urma urmei poate este un pas bun si pentru tine. Poate vei avea si tu alte sanse acolo. Glumesc! spune el zambind cu gura pana la urechi. Sa nu-ti fie frica de nimic, voi veni in vizita si ma voi asigura personal ca totul e bine. La urma urmei, daca nu merge bine sunt aici tot timpul cu bratele deschise.
EndFlashback
Nu regretam plecarea, speram doar ca si aici sa gasesc persoane la fel de speciale. Oricum micutii erau incantati de mutare. Acum ii vedeam emotionati poate din cauza noutatii ipostazei in care sunt pusi; pana acum nu fusesera decat niste simpli copii, iar acum brusc sunt cei mai importanti copii ai Sumei. Mie insa imi place sa cred ca totul se datoreaza tuturor persoanelor serioase din jur. Salutau politicos pe toata lumea care ne oprea ba chiar ne opreau, ba chiar zambeau.
" E in biroul lui, dar ma tem ca nu-l veti putea vedea decat peste o ora. Sotul dumneavoastra e in sedinta alaturi de consilieri. Incerca sa fie politicuasa. Sot? Eu si Gaara nu eram casatoriti, ba nici macar nu discutasem despre asta. De o saptamana imparteam aceeasi camera dar nici nu ma sarutase. Ce puteam face nu parea deloc interesat de mine, doar de copiii nostri.
Flashback
Ne priveam unul pe celalalt fara sa spunem nimic. Urma sa petrecem dupa atata timp ceva timp singuri. Se indrepta usor spre mine dorind ceva, nu stiu ce. Ma studia atent mangaindu-mi usor obrazul. Imi era o frica groasnica de gesturile astea tandre. Era asa de usor sa ma indragostesc din nou atunci cand adopta atitudinea asta. Nu stiam cum sa o descriu; era tandru, iubitor dar parca tanjea dupa o atingere. " De ce plangi? " intreaba el asezandu-si mainile in jurul obrajilor mei.
- Crezi ca am mai putea fi la fel dupa atata timp? Stiu ca tu ai anulat logodna, dar tu incercase-si o alta dupa mine. Spun eu asezandu-mi mainile peste ale lui pentru a-l indeparta. Eu niciodata nu m-am gandit ca voi mai fi vreodata cu cineva. Bineinteles ca timp-ul a trecut si nu sunt sigura ca mai simtim ceva unul pentru celalalt dar ideea e ca nu vreau. Nu vreau sa ma indragostesc de tine din nou, nu daca asta inseamna alte dezamagiri. Imi pare rau!
Se uita la mine cu ochii mari, dar mai presus de tot era lovit de ceea ce spusesem. Fusesem sincera, si pe mine ma durea pentru ca as fi vrut sa-l imbratisez, dar nu doream sa avem o relatie oficiala pana nu eram sigura ca situatia asta era serioasa.
- Am inteles si respect faptul ca nu vrei sa fi ranita din nou. Te asigur ca o nu o sa fortez nota, vom avea o relatie atunci cand vei dori indiferent cat dureaza.
EndFlashback
A nu se intelege gresit iubeam faptul ca nu facea diferenta intre gemeni sau modul in care se comporta fata de acestea. Poate ca as fi vrut si eu putin din atentie. Pote ca eram prea transformata sau poate ca fusesem prea mult despartiti. Sigur asta nu conta prea mult acum. Eram aici pentru fericirea gemenilor. " Mami cand il pot vedea pe tati? " Ochii lui Ayame erau plini de stralucire. Tatal lor se apropiase de ei mult in ultima saptamana. Peste o ora se vor putea juca din nou cu Gaara asa cum se jucasera ieri. Ei pareau asa nemultumiti de raspuns, il doreau pe tatal lor acum. Fusesera despartiti atat de mult timp si nu doreau decat sa il cunoasca. "Tati!" striga amandoi incepand sa bata cu punisorii in usa consiliului.
- Ce se intampla aici?
Gaara a deschis cu o figura indescifrabila pe chip. Nici eu si nici micutii nu intelegeam nimic. Vocea lui era serioasa, nu stiam ce se ascumde in spatele ei. Ne privea pe toti, facandu-ne sa intram in pamant de frica. Ce facem aici- ne-a intrebat. "Am venit sa vedem unde lucrezi!" " Mama spune ca e ceva foarte important." Cand l-am vazut pe Ayame deschiand gura si vorbind pe un ton atat derastit am ramas socata- vorbea rar pe tonul asta poate de aceea a simtit nevoia Kaname sa spuna ceva pentru a-si apara fratele. "Imi pare rau, nu se va mai repeta!" spun eu plecandu-mi capul si apropiindu-ma de ei. << Grozav, acum iar va comenta consiliul. Ba mai mult poate vor cere sa fie pedepsiti sau ma vor acuza ca nu-i cresc destul de bine.>> " Sedinta s-a terminat! Acum daca nu va suparati , baietii mei au venit in vizita, am sa le prezint cam ce fac eu pe aici." I-a luat pe fiecare de mana apoi a inceput sa ole prezinte cladirea. Eram si eu undeva in spatele lor, asteptam un simplu: " Ai vazut asta mami? " , dar n-a fost nici unul dintre ei nu se intorsese spre mine. Erau fericiti si ma bucura tare mult asta, dar oare asta insemna excluderea mea?