A turning point in life [Gravitation]

[AngelsCry]

Capitolul 5
*
Dupa acea zi, ziua in care l-am vazut pe Yuki pentru a doua oara, tot ce imi aduc aminte sunt nesfarsitele repetitii si certuri cu Suguru. E adevarat ca acele certuri nu erau extraordinar de mari si ne impacam destul de repede insa deja ma calca pe nervi sa il aud reprosandu-mi aproape in fiecare zi acelas lucru, mereu imi atragea atentia atunci cand greseam la versuri sau tonalitate, eram facut iresponsabil de fiecare data cand nu reuseam sa termin versurile la timp, imi era criticata pana si atitudinea fata de viata in general. Nu o data i-am auzit replica ,,maturizeaza-te” .
De obicei, ne certam in jur de o ora, maxim o ora si jumatate dupa care Hiro ne batea cap in cap, ne ceream scuze pentru cuvintele urate adresate unul altuia si apoi ne vedeam in continuare de lucru. Seara mai ieseam undeva la un suc sau mergeam la Suguru acasa si ne uitam la un film, de multe ori am si ramas la el peste noapte atat eram de obositi dupa repetitii. Chiar am devenit prieteni foarte apropiati, insa nu stiu de ce in acea zi parca tot ce am cladit s-a prabusit in fata mea fara ca eu sa fiu capabil de a face ceva pentru a opri dezastrul…
Imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri… Adormisem si am ajuns cu o jumatate de ora intarziere la studio. Hiro mi-a tras una peste cap insa Suguru nu mi-a adresat niciun cuvant. Pana spre seara m-a evitat cum a putut el mai bine si cred ca ar fi continuat asa si in urmatoarea zi daca nu rabufneam si il intrebam ce am facut ca sa merit acest tratament. Nu m-au durut atat de mult vorbele, erau cele pe care le-am auzit de cel putin 50 de ori, ce m-a durut a fost privirea… In ea citeam dispret, nefericire si suparare. Ciudata combinatie de sentimente, insa numai in acea zi am realizat ca niciodata nu am fost capabil sa citesc in ochii lui o urma de fericire si bucurie. Oare chiar ii era totuna cu cine lucreaza, chiar nu reprezentam nimic pentru el?
Brusc am inceput sa il compar cu Luca… El a tinut la noi si ne incuraja mereu, lui Suguru putin ii pasa, pentru el conta numai sa ajunga in top. Cum poate sa fie cineva atat de ipocrit? Sa imi impuna mie sa ma maturizez si sa iau totul mai in serios cand pentru el muzica e ceva din care ii reiese profitul si nimic mai mult. Cum sa lucrez cu o persoana insensibila si sa mai si vreau sa devin prieten cu el? Cum de am fost capabil sa simt la un moment dat ca pot sa il inlocuiesc pe Luca cu el? Ce naiv am fost atunci…
Nu stiu ce am facut dupa ce am constientizat toate aceste lucruri. Am urlat in continuare la el? I-am reprosat toate aceste lucruri? L-am lovit? Sincer sa fiu, nu mai stiu. Urmatorul lucru de care imi aduc aminte sunt strazile multiluminate din mijlocul orasului Tokyo.

**
Ploua torential. Nu aveam umbrela. Simteam cum ploaia imi patrunde prin haine si imi ajunge pana la piele, incepea sa imi fie frig insa nu cred ca as fi schimbat acea seara pentru nimic in lume. Pe strazi era plin de oameni grabiti, fiecare mergea ori la lucru ori acasa, erau si niste grupuri galagioase de adolescenti care se certau pe localul care aveau sa-l viziteze. Se pare ca numai eu eram cel fara tinta, numai eu nu stiam incotro sa ma indrept. Nu vroiam sa ma intorc la apartamentul meu gol si lipsit de viata, nu cred ca as fi suportat sa stau singur in acea seara. Telefonul imi suna incontinuu insa nu vroiam sa vorbesc in acel moment cu Hiro, galagia din jurul meu imi oferea prea multa liniste interioara ca sa o stric vorbind la telefon.
Parcul era in cealalta parte a orasului, poate o sa ma linisteasca macar pentru cateva clipe…
Mai am de trecut numai acest ultim semafor… De ce toata lumea din jurul meu e mirata si speriata? De ce cineva tipa la mine? Parca hainele imi sunt mai ude decat acus cateva minute.
,, Daca vrei sa te sinucizi alege alta masina!”
Sa ma sinucid? Vroiam numai sa ajung la parc si totusi cine tipa la mine? Vocea imi suna cunoscuta.
Fara sa imi dau seama m-am trezit in scaunul pasagerului si la volan conducea EL! Ce dracu cauta aici?
,, Lasa-ma jos. Unde ma duci? “
Nu am primit niciun raspuns. Nu m-am putut abtine sa nu ii caut privirea, era iritat si nervos. Nimic nu pot face bine, pana si pe un negru strain il enervez si mai am si pretentia de a ma numi cantaret. Din cate stiu eu ar trebui sa aduc zambete si bucurie oamenilor ce ma inconjoara insa se pare ca numai contrariul reusesc. Si totusi de ce nu ma lasa sa cobor si sa dispar in noapte asa cum a facut el in acea prima seara din parc?
M-a dus pana la apartamentul lui. O data ajunsi sus mi-a aruncat un prosop direct in fata.
,, Cel mai bine pentru tine ar fi sa ramai aici pana te mai usti putin. Ce cap sa ai sa umbli fara umbrela pe o vreme ca asta. Chiar ti neaparat sa te racesti?”
I-am multumit pentru prosop si nu am mai scos niciun alt cuvant. Yuki s-a schimbat intr-o camasa si niste pantaloni negri simpli dupa care si-a aprins o tigara. S-a pus pe canapea langa mine si m-a privit lung. Nu puteam sa il privesc in ochi, nu aveam curajul… era prea frumos ca sa il privesc tocmai eu, un om ca oricare altul.
Dupa cateva minute, care pentru mine au trecut ca o eternitate, s-a ridicat si a mers in bucatarie. Din cate am observat si-a luat o doza de bere dupa care s-a dus intr-un birou lasandu-ma singur. Peste cateva secunde am auzit zgomotul facut de tastele de la laptop. Poate i se apropie un deadline si nu vrea sa-l rateze.
Am stat asa in liniste, ascultand doar tastele laptopului, in jur de o ora. Cand sa vreau sa ies din casa un manuscris ratacit pe hol mi-a atras atentia si m-a determinat sa raman…
Titlul era ,,Rasarit” , nu a publicat pana acum nicio carte cu acest nume. Pe prima pagina avea o dedicatie frumoasa si in acelas timp fara niciun inteles pentru mine ,, Pentru Krystal si Satomi. Intr-o zi sunt sigur ca povestea voastra va deveni cea mai cunoscuta dintre toate.”
Dedicatia m-a facut curios asa ca m-am pus din nou pe canapea si am inceput sa citesc. Dupa aproape 5 ore am terminat de citit manuscrisul. Superb, totul a fost splendid scris insa sfarsitul tragic. Fata, Krissie, moare intr-un accident de avion care ar fi trebuit sa o duca in America, iar Satoshi se sinucide dupa aflarea acestei vesti.
Pe ultima pagina am gasit din nou o dedicatie ,, Sper ca povestea voastra sa nu se sfarseasca astfel.” Cine sunt aceste persoane? Krystal? Satomi? Atat de importanti sunt pentru Yuki incat acesta sa ajunga sa scrie o carte despre ei? Ce loc ocupa cu adevarat in inima acestuia?
,, Tu inca nu ai plecat? Ce cauta manuscrisul meu la tine?”
,, De ce nu l-ai publicat?” pentru prima data in acea noapte am avut curajul sa il privesc in ochi.
,, Nu e treaba ta de ce nu l-am publicat. De ce mi-ai umblat printre lucruri si l-ai citit? Cine ti-a dat dreptul acesta?” pana si din ton iti puteai da seama ca este groaznic de nervos, insa nu aveam de gand sa cedez pana nu aflam cine sunt cei doi.
,, Nu am umblat printre lucrurile tale. Manuscrisul era aruncat pe hol si mi-a captat atentia dedicatia. Cine sunt Krystal si Satomi?”
,, Nu sunt obligat sa ofer detalii atat de personale tocmai tie, un negru strain. De ce te-ar interesa in primul rand?”
,, Ti-a trecut oare vreodata prin cap ca ma intereseaza cam tot ce e legat de tine? Te-ai gandit ca poate acea seara din parc cand mi-ai aruncat verde in fata acele cuvinte groaznice m-au schimbat total? Nu ai simtit niciodata nevoia sa iti ceri scuze pentru tot ce mi-ai facut?” toata durerea pe care am simtit-o in acea zi si toata nedreptatea i-am reprosat-o lui. Stiu ca nu era corect ceea ce faceam insa am rabufnit fara sa vreau.
,, Intr-adevar. Stai jos si da-i drumul. Spune tot ce ai pe suflet ca te ascult.” in timp ce spunea aceste cuvinte s-a asezat pe canapea, si-a aprins o tigara si s-a uitat insistent la mine. M-a poftit sa stau jos insa in acel moment am inceput sa plang insteric. Toate sentimentele, suferinta, bucuriile tot ce simteam au luat forma unor cuvinte care s-au prelins mai intai pe buze iar apoi in aer. I-am povestit fara sa tin cont de cine era, de faptul ca eram in casa lui si ca putea lejer sa ma dea afara, nu m-a interesat daca vorbele mele il plictisesc, vroiam numai sa scap de tot ce am adunat pana atunci in mine.
Dupa ce am realizat ceea ce am facut mi-a venit sa ma bag in pamant de rusine.
,, Imi pare rau pentru tot. Si iti multumesc ca ai avut rabdare sa imi asculti toate prostiile, chiar aveam nevoie sa stau cu cineva in seara asta.”
,, Ca sa iti raspund la intrebarea de dinainte. ,,Rasarit" va fi publicata peste cateva luni.”
,, De ce numai peste cateva luni?”
,, Astept o data speciala.’’ cred ca avea legatura cu cei doi, nu am mai pus intrebari legate de acest lucru insa i-am marturisit ceva.
,, Ca sa sti, nu am mintit cand am spus ca ma intereseaza cam tot ce e legat de tine, nu am mintit nici cand am spus ca acea seara din parc m-a schimbat. Esti special si nu stiu de ce...’’
,, De ce ce ?’’ ma intreba el cu o privire curioasa. Am fost pe punctul de a ma da de gol insa nu o voi face. Aceste sentimente le voi pastra pentru mine si numai pentru mine.
,, Nu stiu de ce de fiecare data cand sunt in preajma ta ma simt nervos, nu stiu de ce tot timpul ma gandesc la tine desi stiu ca ceea ce imi doresc eu este practic imposibil.” ... nu ma dau de gol asa-i?
,, Tu chiar nu ai altceva de lucru decat sa glumesti cu lucruri de genul acesta?”
,, Eu niciodata nu glumesc cu lucruri serioase in special cand vine vorba de asa ceva.”
,, Sa-ti reamintesc ce mi-ai povestit acus cateva minute? Esti de multe ori iresponsabil si niciodata nu stie omul cand esti serios sau pus pe sotii. Chiar ar trebui sa te maturizezi umpic.”
,, Daca ti-am povestit acele lucruri nu iti da nimeni dreptul sa ma judeci. Nu am nevoie de inca unul ca el ci aveam nevoie de o persoana care sa fie dispusa sa imi asculte baiurile.”
,, Aha. Deci acuma am devenit doar o simpla persoana ca oricare alta. Uite cum te contrazici singur.”
,, Nu asta vroiam sa zic! Nu intelegi nimic!” deja chiar ma calca pe bataturi. Unde era persoana intelegatoare de acus cateva minute?
,, Nu sunt eu de vina ca tu nu te sti exprima clar si raspicat.” ...
Nu stiu cat a continuat aceasta cearta in contradictoriu, cert este ca nici unul nici altul nu a cedat. Si cred ca am mai fi continuat asa mult si bine daca Yuki nu mi-ar fi inchis gura cu un sarut... Cel mai frumos sarut de care am avut parte in intreaga mea existenta. Nici nu se compara cu celelalte, avea ceva unic in el, angelic.
Din acel moment el a devenit pentru totdeauna ingerul meu, ingerul meu blond, irascibil si magnific.


Capitolul 6
*
Nu cred ca am sa pot uita vreodata primele luni petrecute cu Yuki. Au trecut repede insa... nici nu stiu cum as putea sa ma exprim mai bine. Mi-e uneori atat de greu sa leg si doua cuvinte! Nu inteleg, de ce e atata de greu a scrie ceea ce simti? Sa fie oare faptul ca incerci ca totul sa para cat mai literar si uiti esenta a ceea ce vrei sa zici defapt ? ... Uite inca un lucru pentru care il admir pe Yuki, nu are nevoie de cuvinte multe pentru a exprima un sentiment.
Revenind la idea mea initiala… Suntem impreuna de aproape 6 luni. La inceput mi-a fost mai greu, mai exact nu vroia sa ma aiba prin preajma si practic m-am mutat cu forta la el. Tot timpul imi spunea ,,Pacoste” , ma facea Baka, imi spunea ca ma uraste si lucruri de genul acesta. Nici acuma nu stiu cum de am rezistat la un asemenea tratament, adevarul este ca intr-un fel ma obisnuisem deja.
Comportamentul descris mai sus l-a avut in primele doua luni, dupa aceea ceva s-a schimbat la el, a primit un telefon de la fratele sau Tatsuha dupa care a lipsit cateva zile de acasa. Cand s-a intors parca era un alt om. In acel moment mi-a spus sa ii spun pe nume, nu Yuki ci Eiri. Atunci cred ca l-am vazut pentru prima data zambind cu adevarat... oare are de gand vreodata sa-mi spuna ce s-a intamplat in acele zile cat a fost plecat?
Orice ar fi un lucru este sigur, in aceste luni m-am schimbat, am devenit mai responsabil si poate mai atent cu lucrurile pe care le fac. Incetul cu incetul am inceput sa fac curat prin casa, am invatat sa fac de mancare, citesc mai mult si totul poate ca i se datoreaza lui. Vreau sa devin o persoana mai buna, vreau ca Eiri sa fie mandru de mine, sa aiba incredere in mine asa cum a avut in acea seara in care mi-a povestit despre trecutul lui.
Asta s-a intamplat cu doua saptamani in urma... Cand am ajuns acasa de la studio l-am vazut intins pe canapea uitandu-se insistent la o poza. Intr-adevar, la prima vedere nu pare mare lucru insa daca i-ati fi vazut privirea nu ati mai fi de aceeasi parere... parea trist si pierdut intr-o alta lume, o lume pe care eu nu o cunosteam. Nu stiam ce sa fac, sa ii vorbesc sau sa il las singur cu gandurile lui.
,, Cum de n-ai intrebat nimic pana acuma?” vocea lui sparse tacerea
,, Astept sa-mi spui tu de buna voie. Daca nu vrei sa ma vezi atunci te las singur.”
,, Unde e acel baiat hiperactiv care s-a bagat cu forta in viata mea si care vrea sa afle totul despre mine?”
,, Chiar atat de mult vrei sa dispar din viata ta?” nu m-am putut abtine, m-au ranit cuvintele lui...
Drept raspuns m-a rugat sa ma asez langa el. Mi-a arat poza cu Kitazawa si el de cand avea 16 ani, mi-a povestit tot ce s-a intamplat.
,, Mai vrei sa stai cu mine dupa ce ai aflat ca am ucis? Inca mai poti spune cu aceeasi tarie ca ma iubesti?” puteam citi din ochii lui indoiala si amaraciunea, simteam ca inca nu a trecut peste acel incident, inca se simte vinovat pentru faptul ca s-a aparat!
,, Cum poti sa te indoiesti de aceste lucruri? Crezi ca o data ce am aflat adevarul o sa fug de tine si nu o sa mai vreau sa te vad niciodata? Chiar atat de superficial ma vezi?”
,, Vreau un raspuns Shuichi!”
,, Si eu vreau multe de la tine ca de exemplu sa realizez faptul ca orice mi-ai face sau orice mi-ai spune niciodata nu o sa pot inceta sa te iubesc! Nu crezi ca as merita putina incredere?”
,, Niciodata nu o sa te pot intelege. Haide sa mancam, ti-am pregatit mancarea ta preferata”
,, Eiri... Nu imi este foame, haide mai bine sa ne culcam” ... in acel moment cred ca as fi fost in stare sa-mi dau si toata colectia Nittle Grasper pentru o poza cu el, se putea citi de pe chipul lui ca era cu adevarat fericit.

**
In sfarsit o zi libera! Daca nu primeam una in curand atunci sigur cedam din punct de vedere nervos, nu ca sa ma plang insa in ultima vreme am cam intrecut masura cu lucrul. Inafara de acest mic aspect, totul merge mai bine ca oricand. Bad Luck e printre primele in topuri, nu ma mai cert cu Suguru, nu mai intarziu la studio asa ca K nu imi mai pune magnumul la tampla si Sakano nu mai face atacuri de panica, mai sunt cateva zile pana implinesc 6 luni de cand sunt cu Eiri. E permisa oare atat de multa fericire dintr-o data? Vreau sa cred ca niciodata nu se va termina acest lucru...
Eiri in acea zi era plecat cu treburi prin oras asa ca am decis ca putina curatenie in biroul lui nu ar strica. In momentul in care am deschis usa m-a traznit acel miros de tigara si aer imbacsit, care ma izbea defapt de fiecare data cand intram in acea camera. Am aerisit, am pus perdelele la spalat, am sters praful si ,spre surpriza mea, i-am gasit laptopul aprins. Niciodata nu il lasa asa, insa este adevarat si faptul ca se grabise sa ajunga la timp la intalnirea cu Mizuki, poate chiar nu a avut cand sa il stinga... cel mai indicat este sa nu ma uit, sa ies din camera si sa ma prefac ca nu am vazut nimic! ...
Stai putin... Acesta e cumva jurnalul lui?

***
,, Pana la urma Satomi a reusit sa ma convinga sa ii spun despre trecutul meu lui Shuichi. Ce ma distreaza este faptul ca a avut dreptate, nu a fugit de mine asa cum ma asteptam ci nici macar nu s-a indoit de iubirea lui fata de mine. E tot acelas baiat pe care l-am cunoscut in urma cu aproape 6 luni, nu s-a schimbat mult insa in acelas timp tot s-a schimbat.
Nu inteleg de ce mi-a fost atat de greu sa-i spun adevarul in acea zi cand a venit la mine si Shuichi era plecat la lucru. A venit din Kyoto numai ca sa stea cu mine... Cu riscul de a deveni melancolic marturisesc ca mi-am amintit in acele momente de copilarie, de cum eram mereu impreuna si nu am lasat pe nimeni si nimic sa intervina intre noi, inafara de Krystal pentru care Satomi isi facea mereu timp. Orice prostie facea, orice iti cerea tu faceai.
Daca ti-as fi spus oare ca inainte cu cateva minute sa imi faci acea vizita m-a sunat ea oare cum ai fi reactionat? Nu inteleg de ce nu vrei sa-i spui adevarul, nici nu imi explici de ce... imi ceri doar sa am incredere in deciziile tale. Cum as putea sa am incredere cand sunt 3 ani de cand tu nu i-ai mai dat niciun semn de viata? Cum sa am incredere cand exista o sansa atat de mare sa ma intrebe daca nu am ceva vesti de la tine si as fi nevoit sa o mint ca sa te acopar. Nu stiu daca realizezi faptul ca cu cat amani mai mult adevarul risti ca ea sa nu te ierte niciodata...”

****
,, Imi citesti cumva jurnalul?” cand am auzit acea voce am inghetat complet. Stiu ca ceea ce am facut a fost imoral si josnic intr-un fel, insa cand am vazut numele ,,Satomi” nu am putut sa ma abtin.
,, De ce ai curajul sa imi spui despre trecutul tau dar despre acest Satomi si Krystal niciodata nu scoti un cuvant? Cine sunt si ce treaba au cu tine? ”
,, Ti-am mai spus ca totul e prea personal.”
,, Prea personal? Din cate stiu, eu sunt IUBITUL tau! Nici acuma nu ai incredere in mine? Trebuie sa te impinga cineva de la spate ca sa imi areti cine esti tu defapt? De ce nu ma lasi sa te cunosc mai bine? Cu ce gresesc? SPUNE-MI! ’’
,, Nu ai niciun drept sa imi citesti jurna...”
,, E cumva Satomi cel pe care il iubesti tu cu adevarat si eu sunt doar o piedica in calea fericirii tale?”
,, Shuichi taci!”
,, Spune-mi adevarul Eiri! Din cauza lui ti-ai schimbat comportamentul fata de mine? I-ai povestit de idiotul de mine care te asteapta mereu?”
,, Shuichi ”
,, Idiotul care te iubeste enorm si care ar face orice pentru tine? Imi si imaginez cum a decurs discutia intre voi ,,Joaca-te cu el iubitule, eu sunt in Kyoto si nu pot fi mereu langa tine dar macar sa ai un catelus sa-ti tine companie” ... asta ti-a zis sau a spus-o mai LITERAR asa cum iti place tie???”
,, IESI AFARA DIN CASA MEA!”
,, Adevarul doare Eiri?”
,, Am zis sa iesi afara pana nu imi pierd mintile si o sa te...”
,, Si ce o sa-mi faci? O sa ma omori?”
In acel moment am simtit o durere cumplita dupa care totul s-a facut negru in fata ochilor mei...

Nu stiu cat timp am ramas inconstient insa am inceput sa tremur de frig. Eram in fata blocului cu toate lucrurile frumos impachetate si puse langa mine. Aici s-a terminat visul meu de iubire...
Am chemat un taxi si am mers la mine acasa. Inconstient revedeam toata experienta pe care am trait-o in tot acest timp cu el, ma durea ingrozitor insa nu mai aveam de gand sa inghit toate minciunile si secretele. Daca chiar ma iubea atunci imi spunea adevarul si nu se ajungea aici. Sau ... chiar totul a fost numai o iluzie?




In primul rand :)
Wildrose ma bucur foarte mult ca ai citit pana acum povestea si am sa incerc sa iti explic unele lucruri. Ai dreptate, am gresit cand am scris titlul(emotii probabil) insa am zis ca nu il modific din moment ce oricum mai am putin si termin aceasta poveste (si sincera sa fiu nici nu stiu cum sa il modific in primul rand). De ce zic ca termin aceasta poveste cand nici macar nu pare inceputa? ,,A turning point in life" reprezinta defapt prologul povestii reale, stiu ca nu pare foarte modificata de canon insa acele mici modificari trebuiau facute ca sa se potriveasca cu ceea ce urmeaza sa postez, adevarata poveste care o va cuprinde si pe aceasta, numele adevarat este ,,Angels Cry" .
Nu iti face griji, vor aparea personaje noi care vor modifica intreaga poveste de pana acuma. Din A turning point mai am de scris inca un capitol asa ca nu mai e mult pana o sa incepi sa citesti ceva diferit si nou.
Imi cer scuze pentru acele mici scapari pe engleza insa se pare ca multele exercitii pentru pregatirea pentru Cambridge isi pun amprenta si in viata de zi cu zi. Am sa incerc pe cat posibil sa le evit de acum incolo.
Sper ca in continuare sa citesti, sa iti placa, sa iti spui parerile, criticile si inca o data multumesc pentru faptul ca citesti.

Acum :D
Broscofobio i-am modificat putin personalitatea lui Shuichi, nu vreau sa il fac pe acel Shuichi din anime... vreau sa il schimb putin din moment ce am libera mana nu?
Oricum ... de acum incolo povestea incepe sa se schimbe si personajele la fel, nu o sa se comporte ca in anime sau manga ci putin mai diferit asa ca va trebui sa te obisnuiesti :P
Merci si tie ca citesti in continuare si sper sa iti placa si pe viitor