20-02-2010, 09:01 PM
Aoleu, dupa o mie de ani lumina,uite-am si pe mine aici :D
Uhh, thx scumpilici Minnie, se pare ca esti singura care trece pe aici :-|..eh, imi pare rau de greseli, dar nu prea mi-au sarit in ochii. Ma bucur ca ti-a placut, si sper sa-ti placa si asta :D. Dedicat pentru tine scumpilici :]
Le multumesc si celorlarti cititori, si va anunt ca intra intra in vigoare anutul de 15+ :D...vedeti voi de ce :D. Astept comentari, si sper sa va placa.
--------------
Capitolul 7.
Ce ciudat, uneori te gandesti la lucruri in care nu speri, nu visezi, nu esti suficient de curajos sau de absurd, incat sa vi in fata a mii si mii de oameni, si sa spui: Da! Cred in irealitate! Nu stiam ce va urma, si nici nu eram prea speriat, stiam prea bine cum e sa fii impuscat, cum metalul rece iti strapunge corpul cald, eliberand lichidul vietii, stiam...dar nu ma interesa. Nu imi era teama de o bucata de fier, nu imi era teama ca asta ar fii ultima secunda cand as putea trai, zambi, plange, sau pe scurt, ultima secunda cand as putea fii om.
Am inceput sa o studiez, crezand ca poate-poate o sa gasesc un indiciu, dar privirea mea imi cadea pe decolteul ei delicios. Oh, la naiba! Se pare ca din nou am ajuns o prada, dar oare mai conta? Aveam in fata o tipa blonda si delicioasa.
Totusi, nu-mi placea expresia de pe chipul ei, ochii ei, care de si nu se vedeau, exprimau ura si dorinta de-a vedea sange. Parul blond, era imprastiat de parca nu ar mai fii fost aranjat de cand e anu`, si se vedea ca nu dormise bine, cearcanele facandu-si loc in poveste. Uniforma alb-negru era aruncata pe ea asa de forma, in unele locuri chiar rupta. Nu stiam ce sa cred, dar in orice caz, nu pot sa dau o petrecere alaturi de domnisoara Sperie-Tot.
Mi-am indreptat privirea discret catre Shu, observand ca acesta incerca si el sa gaseasca o cale de scapare. Oh..imi era nitel mila de Curcubeu, distanta dintre nebuna si el, era de doar patru-cinci metri. Sper sa nu ajunga scut. Dar cu ce sa o atac eu? Pistolul meu se afla in Japonia, cuminte in biroul meu. Stiu sigur ca mai trebuie sa fie unul prin casa asta, dar nu stiu unde? Ahh..tantalaul de mine, data viitoare sa nu mai las jucarioara acasa, nu se stie niciodata cand are cineva chef de un joculet.
-Puisorii lu` mamica, sa nu-mi spuneti ca nu aveti limbuta? Dupa cum vad, nu scoate nimeni un sunet. Mdamm..sigur eu acum am chef sa-ti servesc un ceai, si niste prajiturele cu ciocolata, de dragu` tau. Nu a durat mult, si a inceput sa rada singura, ca o nebuna. Hahaha..nu vad nimic amuzant, dar tipa asta e dusa, deci nu e vina mea ca rade, totusi era dusa si cu un decolteu asa de dulce.
-Pot sa stiu si eu de ce razi, vezi tu, eu nu vad nimic amuzant.
-Tu esti amuzant! Tu si moaca aia asa de dulce, care am s-o distrug, pe care am s-o rad de pe fata pamantului! Fata mea? Hei, ce are cu ea?
-Ma rog... imi e tot una, dar macar pot sa stiu cu ce ocazie ? Uhh.. cred ca am ranit-o nitel, se cam incruntase, dar ce sa fac, trebuie sa ma apar si eu, si singura metoda de aparare care imi vine in minte e doar: atacul
-Stii puisor, ai gura cam mare nu crezi?
-Nu! Am spus linistit si sigur. Se incrunta mai rau
-Nu-mi place tupeul tau, asa ca daca doresti sa traiesti, fa bine si taci darcu` !
-Domnisoara Capitanu-Sperie-Tot e furioasa, vai dar pot sa stiu cat timp traiesc, de ce iti doresti atat de mult sa ma vezi mort?
Nu a durat mult si am vazut ca aceasta a apasat pe tragaci, vedeam cum glonutul este eliberat din inchisoare, evadand in necunoscut, simteam cum un sunet puternic, atat de cunoscut domina incaprea. Boom! Si o vaza se sparge in stanga mea. Mi-am deschis ochii rapid dupa incident, si era exact cum ma asteptam. Tipa asta vrea ceva informatii de la mine, deci sunt o prada pretioasa, iar dupa o sa fac cunostinta cu baba aia numita Moartea. Halal mod de-a sfarsi! Ehh..dar ce puteam sa fac, sunt doar o victima nevinovata.
-Priceput! Vrei cateva informatii de la mine, si esti o pisicuta rea. Altceva?
-Sa iti tii pliscu`, domnu` Stie-Tot!
-Doar o intrebare...A stat pe ganduri, analizand sansele, facand scaderi si adunari, si alte chestii.
-Ce vrei sa afli?
-Cine esti? Scurt si la obiect, asa cum imi place mie. Ehh..dar din nou tace, uhh, parca nu vad eu bine, insa tipa asta a lasat pistolul jos. L-am vazut pe Shu ca rasufla usurat, fapt ce mi-a demonstrat ca e adevarat: Tipa a lasat garda jos...sau ma rog, pentru moment.
-Chiar iti doresti atat de mult sa afli? Chiar iti doresti?
-Aha, banuiesc ca am dreptul sa stiu cine imi pune cap zilelor, nu?
-Da si nu!
-De ce da? De ce nu?
-Intrebarea corecta e: De ce ai tu gura asa de mare?
-Asa m-a facut mama...Gura sparta ce sunt!
-Taci!
-Ok... A fost mai mult un murmur, nu aveam chef sa ridic mai mult totul, ma bucur totusi ca nu a ridicat ea pistolul, ca era mai grav.
Au urmat cateva clipe de tacere, gandindu-ma care va fii urmatoarea ei reactie, sau de ce vrea sa faca asta? Totusi, ma intrebam cine va face interventia salutara, eu sau Shu? Avand in vedere ca nu mai e nimeni decat doar noi doi, ma rog, cu ea : doar noi trei, in ditamai casa [cred ca usor ar trece pe locul de castel]. Starea asta de acalmie nu-mi placea, puteam sa jur ca mi se facuse pielea de gaina. Totusi, privirea mea e tot aceeasi: rece si indiferenta. Cu coada ochiului, il priveam pe Shu stand in modul de aparare, pregatit pentru orice atac, uitandu-se ba in stanga, ba in dreapta, indecis.
-Deci, va sa zica ca puisorul vrea sa afle de ce vreau sa fac frigarui din el?
-Aha...Daca nu fac eu primul din tine tocanita. M-am abtinut sa zic cu voce tare, parea destul de nebuna, fara sa ii mai adimistrez eu o pilula. Totusi...Waw! Domnisoara Sperie-Morti nu si-a inghitit limba.
-Carter..Ce nume nobil ai! Atat de cunoscut, atat de popular, atat de aclamat, atat de pronuntat... Ryuzaki Carter, tipul cu ma-sa o tarfa din Japonia, pardon..scuzele mele, Sayuri Aiko, o cantareata celebra, din partea mea o curva celebra. Iar taica-su, un bogatan care avea pe toti la picioare. Un roman cunoscut, atat pentru traficul de droguri, cat si pentru frumusetea lui. Minunat! Se pare totusi ca domnul Ronaldo Carter, alaturi de minunata lui iubita, si-au gasit sfarsitul pe vremea cand tu aveai zece ani, interesant, dar parca si voi trebuia sa muriti, sau sora-mea a murit degeaba? A inceput sa rada, acum inteleg ce e asa de amuzant, eu doar statea stana de piatra, indreptandu-mi privirea in jos, ne avand curaj sa o privesc in ochii. Da, nu mai eram temerar, tot curajul meu s-a dus, unde? Nu stiu...
Totusi, acum am aflat cine a fost ucigasul parintilor mei, cine a pus bomba in avion, cine mi-a distrus familia. Acum am inteles! Tarziu, ce-i drept... Timp de doi ani, multi experti au incercat sa dezvaluie adevaratul ucigas, dar nimeni, absolut nimeni nu a reusit! Planul era perfect! In avion se afla tata, mama si pilotul, si co-pilotul, respectiv si asistenta mamei. Toti au murit, iar cutia neagra nu a fost gasita, fiind pierduta in mare. Trebuia sa fiim si noi, trebuia sa mor si eu! Eh..ei bine a sosit timpul.
Ma simteam inutil, nefolositor, in toate modurile, numai bun nu. Totusi o intrebare ma rodea.
-De ce?
-Cred ca habar n-ai de numele meu, ei bine ma numesc Andrada Reven, iti suna cunoscut?
-Ciudat, dar nu!
-Atunci, ce spui de Alice Royal ?
-Royal... e numele asistentei mamei mele, ma rog, fosta asistenta.
-Exact iubitel, ea e sora mea, ea a murit alaturi de scumpii tai parinti!
-Tradatoarea... Tonul meu era sters, nu mai aveam cuvinte, ma simteam invadat de ura, dar curva continua sa rada.
-Ups! Deci nici numele de Royal nu-ti spune nimic, ehh..daca stiam ca esti asa de tampit, nici nu ma oboseam sa-mi schimb numele. Ehh..fa cunostinta cu Ela Royal, numele meu adevarat!
-Nu-mi pasa!Pentru mine tot o curva ramai! Tu... Am incremenit, mintea mi-a fost invadata de o amintire.
*FlashBack*
Stateam intr-o camera calduroasa, lipsit de orice grija, rasfoind unu dintre vechile albume de fotografi. Eram cu zambetul pe buze, fericit de cadourile primite de Craciun. Totusi, o poza invechita mi-a atras atentia.
-Tata, cine e persoana aceasta?
-Aaa...te referi la sora mea?
-Sora ta?
-Da dragii mei, sora mea. Am re-privit persoana din fotografie, nu puteam sa deduc ce culoare au ochii, parul ei, sau hainele ei, insa stiu stiu sigur ca nu era cea mai fericita persoana din lume. Cearcanele erau vizibile, chiar daca poza era alb-negru.
-Si unde e?
-Tare mult as vrea sa va spun, dar nu stiu...Tot ce stiu e ca s-a casatorit cu unul Aron Royal, sau ceva de genul asta. Gata! E timpul sa mergeti la culcare.
*End of FlashBack*
-Deci, tu esti.. Am incremenit, deci curva asta era neam cu mine? Am inghitit sec.
-Da puisor! Ce spui, vrei o imbratisare de urs?
-Pastreaz-o pentru tine! Dar de ce dracu` ai facut asta?
-Pentru ca voi toti sunteti niste idioti, toti ati incercat sa o indepartati pe mama, suneti niste tradatori imputiti! Dupa moartea tatalui, nici nu s-au obosit sa intrebe pe cineva de mama, asa ca a sfarsit in mizerie, nu va pasat de ea? Ati tratat-o ca si o carpa!
-Si eu ce vina am?
-Tu, ai doar una! Esti un Carter!
-Pe dracu`! Si tu ce esti? Esti si tu o corcitura!
-Si ce te face sa crezi ca o sa traiesc?
-Poftim?!
-Imediat ce scapat de tine si de alti Carter, ma intalnesc cu Moartea!
-Curva imputita! L-am auzit pe Shu spunand asta, eu doar fierbeam de nervi, de dorinta de a ma razbuna, dar cu ce? Am vazut-o cum i-a zambit, si si-a indreptat privirea spre mine, la fel si pistolul. A inceput sa inainteze spre mine, sigura pe faptele ei.
-Ehh, draga vere, ai de gand sa mai spui ceva?Sau stai acolo ca o fetita?
-Da! Ma gandesc cum ti se potriveste mai bine, sa fii fiarta sau prajita?
-As prefera congelata. Si boom! Sunetul mult asteptat se auzise, mi-am inchis ochii, asteptandu-ma la orice.
Am simtit cum bratul meu stang striga dupa ajutor, cum devinde neajutorat. Mi-am deschis ochii si mi-am vazut membrul sangerand. Pernele pufoase si imaticulate, erau acum preserate cu sangele meu. Mi-am dus mana sanatosa in incercarea de-a opri sangerarea, dar durea!Nu stiu ce simteam, rana bratului meu le eclipsa pe celalarte. Mi-am ridicat privirea si-am vazut-o pe blonda intinsa pe jos, inconstienta, iar pe Shu cu unu dintre trofeiele bunicului in mana. Deci o lovise! Rasufla din greu, stiam prea bine ca era prima data cand facea asta, cand incerca sa puna stop vietii unui om. Pieptul lui cerea oxigen, dorea sa termine cosmarul. A lasat bucata de aur jos, trecand fara nici o grija pe langa blonda, sarind la gatul meu.
-Shu...Vocea mea pierise, nu stiu de ce, dar aveam un sentiment in mine, care nu are nume.
-Idiotule! Era sa mori! O spunea printre suspine, imi dadeam seama de asta, imi dadeam seama ca plange, ca cineva varsa lacrimi pentru mine. Am inchis ochii, si am lasat totul in voia timpului, eu continuand sa imi vad de bratul meu. Era un sentiment ciudat, nu il puteam exprima in cuvinte, dar il puteam simti, nu-l puteam vedea, dar il puteam atinge. Ciudat, dar placut! Nu-mi puteam da seama cat a trecut, insa nu ma saturam de caldura bratelor sale, putea sa dureze si o mie de ani, imi placea!
-S-o credeti voi ca scapati!!! Am privit blonda, era pe punctul de a trage, dar unde e sunetul acela care domina pentru o secunda intreaga incapere? Unde e boom-ul acela ce te face sa uiti de gandurile tale? L-am simtit pe Shu cazand pe jos, alunecand din bratele mele. Mi-am deschis ochii, crezand ca sunt in stare sa suport orice priveliste. In fata mea statea blonda incremenita ca o statuie, fara nici un sentiment, fara nici o expresie. O auzeam cum dorea sa spuna ceva, cum vocea ei o parasea...totusi am putut deduce un cuvant, doar unul!
-T-tu..Si apoi un stigat silentios de durere, iar mai apoi unu care anunta o ruptura, una dintre viata si Pamant. Statea acum intinsa pe podeau rece, lasand sa curga lichidul vietii, sa elibereze anii de suferinta, anii de iubire, sa elibereze pasarea vietii.
Era macabru, ochii ei inca privindu-ma cu ura. Am incremenit si eu la randul ei, fara sa mai pot spune o vorba. Ochii mei au facut cunostiinta cu un peisaj macabru, un peisaj de neimaginat, un peisaj de neuitat, un inger al mortii. O priveam pe Aoi ciudat, priveam cum hainele ei erau acum patate de sange, cum pe mainele ei se prelungea acum sangele pacatului, cum ochii ei nu exprimau nimic. In mana ei dreapta se afla ceva, plin de sange, ceva rotund, inima blondei !
Nu-mi puteam imagina, nu-mi puteam da seama cum o fata inocenta ca si ea poate sa faca asta, priveam fiecare picatura de sange care se prelungea pe manutele ei delicate. Nu-mi puteam da seama cum a putut sa o faca intr-un mod asa de macabru. Nu se intampla nimic, ea continua sa fie stana de piatra, noi sa ne pierdem prin acel peisaj. Apoi am auzit, am auzit-o :
-Adio!
----
Gatah... ^+^
Bye-Bye :-h
Uhh, thx scumpilici Minnie, se pare ca esti singura care trece pe aici :-|..eh, imi pare rau de greseli, dar nu prea mi-au sarit in ochii. Ma bucur ca ti-a placut, si sper sa-ti placa si asta :D. Dedicat pentru tine scumpilici :]
Le multumesc si celorlarti cititori, si va anunt ca intra intra in vigoare anutul de 15+ :D...vedeti voi de ce :D. Astept comentari, si sper sa va placa.
--------------
Capitolul 7.
Ce ciudat, uneori te gandesti la lucruri in care nu speri, nu visezi, nu esti suficient de curajos sau de absurd, incat sa vi in fata a mii si mii de oameni, si sa spui: Da! Cred in irealitate! Nu stiam ce va urma, si nici nu eram prea speriat, stiam prea bine cum e sa fii impuscat, cum metalul rece iti strapunge corpul cald, eliberand lichidul vietii, stiam...dar nu ma interesa. Nu imi era teama de o bucata de fier, nu imi era teama ca asta ar fii ultima secunda cand as putea trai, zambi, plange, sau pe scurt, ultima secunda cand as putea fii om.
Am inceput sa o studiez, crezand ca poate-poate o sa gasesc un indiciu, dar privirea mea imi cadea pe decolteul ei delicios. Oh, la naiba! Se pare ca din nou am ajuns o prada, dar oare mai conta? Aveam in fata o tipa blonda si delicioasa.
Totusi, nu-mi placea expresia de pe chipul ei, ochii ei, care de si nu se vedeau, exprimau ura si dorinta de-a vedea sange. Parul blond, era imprastiat de parca nu ar mai fii fost aranjat de cand e anu`, si se vedea ca nu dormise bine, cearcanele facandu-si loc in poveste. Uniforma alb-negru era aruncata pe ea asa de forma, in unele locuri chiar rupta. Nu stiam ce sa cred, dar in orice caz, nu pot sa dau o petrecere alaturi de domnisoara Sperie-Tot.
Mi-am indreptat privirea discret catre Shu, observand ca acesta incerca si el sa gaseasca o cale de scapare. Oh..imi era nitel mila de Curcubeu, distanta dintre nebuna si el, era de doar patru-cinci metri. Sper sa nu ajunga scut. Dar cu ce sa o atac eu? Pistolul meu se afla in Japonia, cuminte in biroul meu. Stiu sigur ca mai trebuie sa fie unul prin casa asta, dar nu stiu unde? Ahh..tantalaul de mine, data viitoare sa nu mai las jucarioara acasa, nu se stie niciodata cand are cineva chef de un joculet.
-Puisorii lu` mamica, sa nu-mi spuneti ca nu aveti limbuta? Dupa cum vad, nu scoate nimeni un sunet. Mdamm..sigur eu acum am chef sa-ti servesc un ceai, si niste prajiturele cu ciocolata, de dragu` tau. Nu a durat mult, si a inceput sa rada singura, ca o nebuna. Hahaha..nu vad nimic amuzant, dar tipa asta e dusa, deci nu e vina mea ca rade, totusi era dusa si cu un decolteu asa de dulce.
-Pot sa stiu si eu de ce razi, vezi tu, eu nu vad nimic amuzant.
-Tu esti amuzant! Tu si moaca aia asa de dulce, care am s-o distrug, pe care am s-o rad de pe fata pamantului! Fata mea? Hei, ce are cu ea?
-Ma rog... imi e tot una, dar macar pot sa stiu cu ce ocazie ? Uhh.. cred ca am ranit-o nitel, se cam incruntase, dar ce sa fac, trebuie sa ma apar si eu, si singura metoda de aparare care imi vine in minte e doar: atacul
-Stii puisor, ai gura cam mare nu crezi?
-Nu! Am spus linistit si sigur. Se incrunta mai rau
-Nu-mi place tupeul tau, asa ca daca doresti sa traiesti, fa bine si taci darcu` !
-Domnisoara Capitanu-Sperie-Tot e furioasa, vai dar pot sa stiu cat timp traiesc, de ce iti doresti atat de mult sa ma vezi mort?
Nu a durat mult si am vazut ca aceasta a apasat pe tragaci, vedeam cum glonutul este eliberat din inchisoare, evadand in necunoscut, simteam cum un sunet puternic, atat de cunoscut domina incaprea. Boom! Si o vaza se sparge in stanga mea. Mi-am deschis ochii rapid dupa incident, si era exact cum ma asteptam. Tipa asta vrea ceva informatii de la mine, deci sunt o prada pretioasa, iar dupa o sa fac cunostinta cu baba aia numita Moartea. Halal mod de-a sfarsi! Ehh..dar ce puteam sa fac, sunt doar o victima nevinovata.
-Priceput! Vrei cateva informatii de la mine, si esti o pisicuta rea. Altceva?
-Sa iti tii pliscu`, domnu` Stie-Tot!
-Doar o intrebare...A stat pe ganduri, analizand sansele, facand scaderi si adunari, si alte chestii.
-Ce vrei sa afli?
-Cine esti? Scurt si la obiect, asa cum imi place mie. Ehh..dar din nou tace, uhh, parca nu vad eu bine, insa tipa asta a lasat pistolul jos. L-am vazut pe Shu ca rasufla usurat, fapt ce mi-a demonstrat ca e adevarat: Tipa a lasat garda jos...sau ma rog, pentru moment.
-Chiar iti doresti atat de mult sa afli? Chiar iti doresti?
-Aha, banuiesc ca am dreptul sa stiu cine imi pune cap zilelor, nu?
-Da si nu!
-De ce da? De ce nu?
-Intrebarea corecta e: De ce ai tu gura asa de mare?
-Asa m-a facut mama...Gura sparta ce sunt!
-Taci!
-Ok... A fost mai mult un murmur, nu aveam chef sa ridic mai mult totul, ma bucur totusi ca nu a ridicat ea pistolul, ca era mai grav.
Au urmat cateva clipe de tacere, gandindu-ma care va fii urmatoarea ei reactie, sau de ce vrea sa faca asta? Totusi, ma intrebam cine va face interventia salutara, eu sau Shu? Avand in vedere ca nu mai e nimeni decat doar noi doi, ma rog, cu ea : doar noi trei, in ditamai casa [cred ca usor ar trece pe locul de castel]. Starea asta de acalmie nu-mi placea, puteam sa jur ca mi se facuse pielea de gaina. Totusi, privirea mea e tot aceeasi: rece si indiferenta. Cu coada ochiului, il priveam pe Shu stand in modul de aparare, pregatit pentru orice atac, uitandu-se ba in stanga, ba in dreapta, indecis.
-Deci, va sa zica ca puisorul vrea sa afle de ce vreau sa fac frigarui din el?
-Aha...Daca nu fac eu primul din tine tocanita. M-am abtinut sa zic cu voce tare, parea destul de nebuna, fara sa ii mai adimistrez eu o pilula. Totusi...Waw! Domnisoara Sperie-Morti nu si-a inghitit limba.
-Carter..Ce nume nobil ai! Atat de cunoscut, atat de popular, atat de aclamat, atat de pronuntat... Ryuzaki Carter, tipul cu ma-sa o tarfa din Japonia, pardon..scuzele mele, Sayuri Aiko, o cantareata celebra, din partea mea o curva celebra. Iar taica-su, un bogatan care avea pe toti la picioare. Un roman cunoscut, atat pentru traficul de droguri, cat si pentru frumusetea lui. Minunat! Se pare totusi ca domnul Ronaldo Carter, alaturi de minunata lui iubita, si-au gasit sfarsitul pe vremea cand tu aveai zece ani, interesant, dar parca si voi trebuia sa muriti, sau sora-mea a murit degeaba? A inceput sa rada, acum inteleg ce e asa de amuzant, eu doar statea stana de piatra, indreptandu-mi privirea in jos, ne avand curaj sa o privesc in ochii. Da, nu mai eram temerar, tot curajul meu s-a dus, unde? Nu stiu...
Totusi, acum am aflat cine a fost ucigasul parintilor mei, cine a pus bomba in avion, cine mi-a distrus familia. Acum am inteles! Tarziu, ce-i drept... Timp de doi ani, multi experti au incercat sa dezvaluie adevaratul ucigas, dar nimeni, absolut nimeni nu a reusit! Planul era perfect! In avion se afla tata, mama si pilotul, si co-pilotul, respectiv si asistenta mamei. Toti au murit, iar cutia neagra nu a fost gasita, fiind pierduta in mare. Trebuia sa fiim si noi, trebuia sa mor si eu! Eh..ei bine a sosit timpul.
Ma simteam inutil, nefolositor, in toate modurile, numai bun nu. Totusi o intrebare ma rodea.
-De ce?
-Cred ca habar n-ai de numele meu, ei bine ma numesc Andrada Reven, iti suna cunoscut?
-Ciudat, dar nu!
-Atunci, ce spui de Alice Royal ?
-Royal... e numele asistentei mamei mele, ma rog, fosta asistenta.
-Exact iubitel, ea e sora mea, ea a murit alaturi de scumpii tai parinti!
-Tradatoarea... Tonul meu era sters, nu mai aveam cuvinte, ma simteam invadat de ura, dar curva continua sa rada.
-Ups! Deci nici numele de Royal nu-ti spune nimic, ehh..daca stiam ca esti asa de tampit, nici nu ma oboseam sa-mi schimb numele. Ehh..fa cunostinta cu Ela Royal, numele meu adevarat!
-Nu-mi pasa!Pentru mine tot o curva ramai! Tu... Am incremenit, mintea mi-a fost invadata de o amintire.
*FlashBack*
Stateam intr-o camera calduroasa, lipsit de orice grija, rasfoind unu dintre vechile albume de fotografi. Eram cu zambetul pe buze, fericit de cadourile primite de Craciun. Totusi, o poza invechita mi-a atras atentia.
-Tata, cine e persoana aceasta?
-Aaa...te referi la sora mea?
-Sora ta?
-Da dragii mei, sora mea. Am re-privit persoana din fotografie, nu puteam sa deduc ce culoare au ochii, parul ei, sau hainele ei, insa stiu stiu sigur ca nu era cea mai fericita persoana din lume. Cearcanele erau vizibile, chiar daca poza era alb-negru.
-Si unde e?
-Tare mult as vrea sa va spun, dar nu stiu...Tot ce stiu e ca s-a casatorit cu unul Aron Royal, sau ceva de genul asta. Gata! E timpul sa mergeti la culcare.
*End of FlashBack*
-Deci, tu esti.. Am incremenit, deci curva asta era neam cu mine? Am inghitit sec.
-Da puisor! Ce spui, vrei o imbratisare de urs?
-Pastreaz-o pentru tine! Dar de ce dracu` ai facut asta?
-Pentru ca voi toti sunteti niste idioti, toti ati incercat sa o indepartati pe mama, suneti niste tradatori imputiti! Dupa moartea tatalui, nici nu s-au obosit sa intrebe pe cineva de mama, asa ca a sfarsit in mizerie, nu va pasat de ea? Ati tratat-o ca si o carpa!
-Si eu ce vina am?
-Tu, ai doar una! Esti un Carter!
-Pe dracu`! Si tu ce esti? Esti si tu o corcitura!
-Si ce te face sa crezi ca o sa traiesc?
-Poftim?!
-Imediat ce scapat de tine si de alti Carter, ma intalnesc cu Moartea!
-Curva imputita! L-am auzit pe Shu spunand asta, eu doar fierbeam de nervi, de dorinta de a ma razbuna, dar cu ce? Am vazut-o cum i-a zambit, si si-a indreptat privirea spre mine, la fel si pistolul. A inceput sa inainteze spre mine, sigura pe faptele ei.
-Ehh, draga vere, ai de gand sa mai spui ceva?Sau stai acolo ca o fetita?
-Da! Ma gandesc cum ti se potriveste mai bine, sa fii fiarta sau prajita?
-As prefera congelata. Si boom! Sunetul mult asteptat se auzise, mi-am inchis ochii, asteptandu-ma la orice.
Am simtit cum bratul meu stang striga dupa ajutor, cum devinde neajutorat. Mi-am deschis ochii si mi-am vazut membrul sangerand. Pernele pufoase si imaticulate, erau acum preserate cu sangele meu. Mi-am dus mana sanatosa in incercarea de-a opri sangerarea, dar durea!Nu stiu ce simteam, rana bratului meu le eclipsa pe celalarte. Mi-am ridicat privirea si-am vazut-o pe blonda intinsa pe jos, inconstienta, iar pe Shu cu unu dintre trofeiele bunicului in mana. Deci o lovise! Rasufla din greu, stiam prea bine ca era prima data cand facea asta, cand incerca sa puna stop vietii unui om. Pieptul lui cerea oxigen, dorea sa termine cosmarul. A lasat bucata de aur jos, trecand fara nici o grija pe langa blonda, sarind la gatul meu.
-Shu...Vocea mea pierise, nu stiu de ce, dar aveam un sentiment in mine, care nu are nume.
-Idiotule! Era sa mori! O spunea printre suspine, imi dadeam seama de asta, imi dadeam seama ca plange, ca cineva varsa lacrimi pentru mine. Am inchis ochii, si am lasat totul in voia timpului, eu continuand sa imi vad de bratul meu. Era un sentiment ciudat, nu il puteam exprima in cuvinte, dar il puteam simti, nu-l puteam vedea, dar il puteam atinge. Ciudat, dar placut! Nu-mi puteam da seama cat a trecut, insa nu ma saturam de caldura bratelor sale, putea sa dureze si o mie de ani, imi placea!
-S-o credeti voi ca scapati!!! Am privit blonda, era pe punctul de a trage, dar unde e sunetul acela care domina pentru o secunda intreaga incapere? Unde e boom-ul acela ce te face sa uiti de gandurile tale? L-am simtit pe Shu cazand pe jos, alunecand din bratele mele. Mi-am deschis ochii, crezand ca sunt in stare sa suport orice priveliste. In fata mea statea blonda incremenita ca o statuie, fara nici un sentiment, fara nici o expresie. O auzeam cum dorea sa spuna ceva, cum vocea ei o parasea...totusi am putut deduce un cuvant, doar unul!
-T-tu..Si apoi un stigat silentios de durere, iar mai apoi unu care anunta o ruptura, una dintre viata si Pamant. Statea acum intinsa pe podeau rece, lasand sa curga lichidul vietii, sa elibereze anii de suferinta, anii de iubire, sa elibereze pasarea vietii.
Era macabru, ochii ei inca privindu-ma cu ura. Am incremenit si eu la randul ei, fara sa mai pot spune o vorba. Ochii mei au facut cunostiinta cu un peisaj macabru, un peisaj de neimaginat, un peisaj de neuitat, un inger al mortii. O priveam pe Aoi ciudat, priveam cum hainele ei erau acum patate de sange, cum pe mainele ei se prelungea acum sangele pacatului, cum ochii ei nu exprimau nimic. In mana ei dreapta se afla ceva, plin de sange, ceva rotund, inima blondei !
Nu-mi puteam imagina, nu-mi puteam da seama cum o fata inocenta ca si ea poate sa faca asta, priveam fiecare picatura de sange care se prelungea pe manutele ei delicate. Nu-mi puteam da seama cum a putut sa o faca intr-un mod asa de macabru. Nu se intampla nimic, ea continua sa fie stana de piatra, noi sa ne pierdem prin acel peisaj. Apoi am auzit, am auzit-o :
-Adio!
----
Gatah... ^+^
Bye-Bye :-h
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif]](https://33.media.tumblr.com/877234241f4c0d67dca635f255602a86/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif)
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif]](https://38.media.tumblr.com/39d92188c752511d3b4ab5a455046767/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif)
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif]](https://38.media.tumblr.com/6dec7295386ff114c2f9de2560e58719/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif)