15-12-2009, 12:21 AM
Mda...Deeeci:D... ficul asta este facut din perspectiva lui Aiko - un personaj din ficul lui Ariku ` [A different world( magic and love)] - daca l'ati citit:D...si o sa fie ficuri diferite, mai putin partile in care Aiko si Akemi se vor intalni, adica mai mult la scoala :)...si folosim aceleasi personaje si cateva intamplari comune pentru ca ne'am gandit impreuna la cateva actiuni pe care vrem sa le folosim amandoua, dar nu ne'am inteles si cu sfarsitul fic'ului......deci pe parcurs povestea va fi la fel cand fetele vor fi impreuna, dar va fi diferita cand sunt despartite si sfarsitul va si total diferit:D... mda... sper sa va placa:D...
Capitolul 1
Statea ca in fiecare dimineata, pranz si seara cu paharul de whiscky intr-o mana si cu o tigara aprinsa in cealalta. Hainele si parul ii erau imbacsite, duhnea a fum si a bautura de la o posta, iar mainile ii tremurau din cauza alcoolului.
- Aiko! ma striga cu vocea ei groasa si ragusita de pe fotoliu.
- Da, mama! Stiam ca urama din nou o discutie stupida si fara sens, menita doar sa ma faca sa pierd timpul.
- Unde te duci? ma intreaba ironic cu un ton arogant si superior, pe buze aparandu-i un zambet rautacios si pervers.
- Poftim? La scoala! tip eu cand am inteles dublul sens al cuvintelor sale.
- Nu ma minti ! striga in timp ce se chinuie sa se ridice in picioare.
Paharul ii scapa din mana si se sparse in mii de bucati cu un sunet puternic, iar bautura din el se intindea rapid pe covorul murdar si plin de mucuri de tigara. Se balangani pe drum spre mine si apoi cazu, impiedicandu-se in propriile picioare stangi. Ma uitam la ea scarbita cum radea isteric exact ca o nebuna. Imi era sila de ea si de tot ce devenise. Imi era rusine ca era mama mea. De cand tata a murit si ne-a lasat noua toata averea pe care o agonisise o viata intreaga, mama a inceput sa dea banii pe tot felul de prostii si mai ales pe bautura si tigari. Uneori...imi doresc ca Dumnezeu sa o fi luat pe ea, nu pe tata. El ma iubea cu adevarat si isi facea griji pentru mine, in timp ce pe mama nu o interesaeaza catusi de putin de soarta mea, insa nu ma plang, prea mult. Sunt libera ca o pasare.
Am lasat-o singura pe jos, razand ca un copil fara minte si am iesit afara. Imi era mila de ea, dar eram indeajuns de rautaciosa incat sa nu o ridic de pe jos si sa o las sa zaca in prostia ei.
M-am indreptat cu pasi marunti spre statia de autobuz si am asteptat 5-10 minute. Intr-un final m-am hotarat sa ma uit la ceas si am vazut ca mai aveam doar 15 minute sa ajung la scoala. Nu am mai stat dupa autobuz si am luat-o la goana pe jos. Dupa cateva minute am ajuns in curtea scolii. Era pustie, in afara de cei ce pierdeau vremea in loc sa intre la ore. Am alergat pana la clasa si am intrat val-vartej fara sa mai bat la usa.
- Am ajuns !!! spun e gafaind.
Toti colegii mei ma priveau, insa nu era nimic nou.
- Domnisoara Aiko, ca de obicei... spune profu' de mate cu o voce plictisita.
- Pot sa explic! N-o sa va vina sa credeti: se facea ca...
- Ia loc, domnisoara. Spuse profu' intrerupandu-ma.
Nu am mai spus nimic, indreptandu-ma spre locul meu, fericita ca am scapat si de data asta. Mi-am aruncat ghiozdanul incarcat de insigne de tot felul pe banca si apoi m-am asezat pe scaun, privindu-mi entuziasmata noua colega, despre care ne vorbise diriga', care se pare ca alesese sa stea cu mine.
-Esti noua, nu-i asa? o intreb fericita. Eu sunt Aiko ! Cred ca o sa na intelegem de minune, o sa iti arat scoala, o sa iti prezint pe toata lumea si apoi...
Batranul asta stafidit ma intrerupe nepoliticos:
- Domnisoara Aiko, inteleg ca esti entuziasmata de venirea noii voastre colegi, dar puteti vorbi in pauza. Dupa ce a spus asta a luat o carte in mana si a inceput sa scrie un exercitiu pe tabla.
- Nu-l lua in seama, asa spune mereu, putem vorbi cat vrem. Cum spuneam o sa iti arat tooot. Sper ca si tu vrei asta nu, nu, nu?
- Pai, sigur... imi spuse privindu-ma putin ciudat.
Mi se parea destul de draguta si probabil era de treaba, insa nu vorbea prea mult... cel putin acum, la inceput. Pe buze avea un zambet discret si am inceput din nou sa vorbesc, aproape 10 minute, dupa care mosneagul ala nesuferit ma intrerupse din nou.
- Domnisoara Aiko, daca chiar ai chef de vorba te rog sa vii sa ne spui cum se rezolva exercitiul, macar iti folosesti vocea incantatoare pe ceva util.
Cee? Nenorocitul asta ma scoate din sarite. M-am ridicat din banca si m-am indreptat spre tabla. Am luat un marker negru in mana si m-am uitat la exercitiul imens si mult prea complicat pentru mine. Uram matematica. Dupa cateva secunde m-am intors spre clasa, sperand ca cineva sa imi sopteasca ceva, dar toti pareau la fel de nedumeriti ca si mine. M-am uitat din nou la tabla si stiam ca mosneagul asta ar fi fost in stare sa imi dea o nota mica daca ar fi trebuit, iar eu nu mai aveam nevoie si de altele. Deja ma panicasem si nu stiam ce sa fac. M-am mai uitat odata spre clasa si am vazut-o pe Akemi ridicand nesigura mana si i-a spus profului:
- Imi pare rau, a fost vina mea, eu am tinut-o de vorba, o sa rezolv eu exercitiul... zise cu vocea tremuranda.
Wow ! Abia ne-am cunoscut si deja ma salveaza din ghearele matematicii. Chiar nu ma asteptam la asta, insa ma bucur ca a facut-o. Am mers spre banca, trecand pe langa ea cu un zambet usurat pe buze, multumindu-i din priviri. Nu a stat mult la tabla, scriind cursiv si fiind sigura pe ea, reusind sa termine cu bine exercitiul chinuitor pentru mine. A venit spre banca noastra si s-a sunat de indata ce s-a asezat.
- Oh, Doamne ! Multumesc, m-ai salvat! Am strigat la ea peste zgomotul din pauza.
Ne-am ridicat amandoua din banca si am iesit afara din clasa.
- Deci acum o sa iti prezint o gramada de persoane! am spus in timp ce am luat-o de mana tragand-o dupa mine spre un loc in care eu si prietenii mei ne petreceam timpul in pauze.
- Heeei !!! Am srtigat pana in capatul celalalt al culoarului cand i-am vazut. Deci nu-mi pasa despre ce vorbiti sau ce faceti, vreau sa vi-o prezint pe Akemi. O tipa foarte de treaba, putin cam timida dar o rezolvam noi. Le spun eu entuziasmata imediat ce am ajuns langa ei.
Au chicotit toti cand m-au auzit, analizand-o din cap pana in picioare.
- Ei sunt Hiro...Karina, Amaya, Ari, si el este Akimo.
Vedeam zambetul discret si bland al lui Akemi, iar Hiro si-a dat cateva suvite aurii de pe fata pentru a putea sa o priveasca mai bine, dupa care a facut cativa pasi spre ea.
- Akemi, ha?
- Da...a raspuns timid, lasand capul in jos.
- Deci, cum ti se pare...totul?
- Pai...baieti sunt destul de draguti.
Dupa raspunsul asta toti am inceput sa chicotim incet.
- Ma refeream la liceu. A spus Hiro putin amuzat.
- Trebuie sa plec...a spus incet si parca vedeam cum se face mica de rusine. Mai vorbim... a facut usor din mana si apoi a intrat in baia baietilor.
Voiam sa ma duc dupa ea sa ii spun ca nu a nimerit unde trebuia, insa l-am vazut pe Hiro indreptandu-se intr-acolo si mi-am zis ca el se descurca. Dupa ceva timp Akemi a iesit in fuga si a intrat in baia fetelor lovind cu putere usa de perete. Apoi a iesit si Hiro si s-a uitat nedumerit spre noi, apoi a intrat usor in baia fetelor. Am auzit-o pe Akemi tipand, apoi pe Hiro si am vrut sa merg sa vad ce se intampla, insa Emma, actuala lui iubita, infumurata si nu prea inteligenta, privea deja scena din interior aproape socata, asa ca am devenit si mai curioasa. Am intrat si...chiar mi-a placut ce am vazut. Hiro o saruta tandru pe Akemi, iar Emma ii privea arzand ce gelozie in pragul usii. Niciodata nu am suportat-o pe tipa asta, deci ma bucuram cand era invidioasa.
- Deja? am spus chicotind si batand din palme de incantare.
- Ar fi fost mai bine daca nu apareai tu... imi spune Hiro privindu-ma incruntat.
. - Pai ma gandeam ca ai vrea sa sti ca iubitica ta, Emma, va priveste. Ii spun avand un zambet rautacios pe buze.
S-a uitat cateva secunde la mine, apoi a plecat indiferent din baie, probabil spre clasa lui, fara sa ii pese de Emma. Ea a fugit cu ochii aproape in lacrimi spre Hiro, aruncandu-i o privire plina de ura si invidie lui Akemi.
Intr-un final s-a sunat de pauza, iar eu si noua mea prietena ne-am indreptat spre clasa. Eram sigura ca Hiro nu intra la ora aceasta, incercand sa o faca pe isterica de Emma sa se calmeze... chiar nu stiu ce a vazut la creatura asta... Ultima ora de religie a trecut repede si a fost fooarte plitisitoare. Akemi nu a facut altceva decat sa priveasca pe fereastra. Nu imi dadeam seama daca era suparata sau melancolica...sau poate doar plictisita. Dupa ce s-a sunat am iesit, coborand alene scarile. Akemi a plecat acasa cu masina cu mama ei, iar eu am luat-o cu autobuzul cu Karina si Amaya.
Aiko : http://i669.photobucket.com/albums/vv51/...ushart.jpg
Akemi : http://i31.photobucket.com/albums/c356/h...612103.jpg
Hiro : http://i254.photobucket.com/albums/hh106...ommale.png
Emma : http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=135
Capitolul 1
Statea ca in fiecare dimineata, pranz si seara cu paharul de whiscky intr-o mana si cu o tigara aprinsa in cealalta. Hainele si parul ii erau imbacsite, duhnea a fum si a bautura de la o posta, iar mainile ii tremurau din cauza alcoolului.
- Aiko! ma striga cu vocea ei groasa si ragusita de pe fotoliu.
- Da, mama! Stiam ca urama din nou o discutie stupida si fara sens, menita doar sa ma faca sa pierd timpul.
- Unde te duci? ma intreaba ironic cu un ton arogant si superior, pe buze aparandu-i un zambet rautacios si pervers.
- Poftim? La scoala! tip eu cand am inteles dublul sens al cuvintelor sale.
- Nu ma minti ! striga in timp ce se chinuie sa se ridice in picioare.
Paharul ii scapa din mana si se sparse in mii de bucati cu un sunet puternic, iar bautura din el se intindea rapid pe covorul murdar si plin de mucuri de tigara. Se balangani pe drum spre mine si apoi cazu, impiedicandu-se in propriile picioare stangi. Ma uitam la ea scarbita cum radea isteric exact ca o nebuna. Imi era sila de ea si de tot ce devenise. Imi era rusine ca era mama mea. De cand tata a murit si ne-a lasat noua toata averea pe care o agonisise o viata intreaga, mama a inceput sa dea banii pe tot felul de prostii si mai ales pe bautura si tigari. Uneori...imi doresc ca Dumnezeu sa o fi luat pe ea, nu pe tata. El ma iubea cu adevarat si isi facea griji pentru mine, in timp ce pe mama nu o interesaeaza catusi de putin de soarta mea, insa nu ma plang, prea mult. Sunt libera ca o pasare.
Am lasat-o singura pe jos, razand ca un copil fara minte si am iesit afara. Imi era mila de ea, dar eram indeajuns de rautaciosa incat sa nu o ridic de pe jos si sa o las sa zaca in prostia ei.
M-am indreptat cu pasi marunti spre statia de autobuz si am asteptat 5-10 minute. Intr-un final m-am hotarat sa ma uit la ceas si am vazut ca mai aveam doar 15 minute sa ajung la scoala. Nu am mai stat dupa autobuz si am luat-o la goana pe jos. Dupa cateva minute am ajuns in curtea scolii. Era pustie, in afara de cei ce pierdeau vremea in loc sa intre la ore. Am alergat pana la clasa si am intrat val-vartej fara sa mai bat la usa.
- Am ajuns !!! spun e gafaind.
Toti colegii mei ma priveau, insa nu era nimic nou.
- Domnisoara Aiko, ca de obicei... spune profu' de mate cu o voce plictisita.
- Pot sa explic! N-o sa va vina sa credeti: se facea ca...
- Ia loc, domnisoara. Spuse profu' intrerupandu-ma.
Nu am mai spus nimic, indreptandu-ma spre locul meu, fericita ca am scapat si de data asta. Mi-am aruncat ghiozdanul incarcat de insigne de tot felul pe banca si apoi m-am asezat pe scaun, privindu-mi entuziasmata noua colega, despre care ne vorbise diriga', care se pare ca alesese sa stea cu mine.
-Esti noua, nu-i asa? o intreb fericita. Eu sunt Aiko ! Cred ca o sa na intelegem de minune, o sa iti arat scoala, o sa iti prezint pe toata lumea si apoi...
Batranul asta stafidit ma intrerupe nepoliticos:
- Domnisoara Aiko, inteleg ca esti entuziasmata de venirea noii voastre colegi, dar puteti vorbi in pauza. Dupa ce a spus asta a luat o carte in mana si a inceput sa scrie un exercitiu pe tabla.
- Nu-l lua in seama, asa spune mereu, putem vorbi cat vrem. Cum spuneam o sa iti arat tooot. Sper ca si tu vrei asta nu, nu, nu?
- Pai, sigur... imi spuse privindu-ma putin ciudat.
Mi se parea destul de draguta si probabil era de treaba, insa nu vorbea prea mult... cel putin acum, la inceput. Pe buze avea un zambet discret si am inceput din nou sa vorbesc, aproape 10 minute, dupa care mosneagul ala nesuferit ma intrerupse din nou.
- Domnisoara Aiko, daca chiar ai chef de vorba te rog sa vii sa ne spui cum se rezolva exercitiul, macar iti folosesti vocea incantatoare pe ceva util.
Cee? Nenorocitul asta ma scoate din sarite. M-am ridicat din banca si m-am indreptat spre tabla. Am luat un marker negru in mana si m-am uitat la exercitiul imens si mult prea complicat pentru mine. Uram matematica. Dupa cateva secunde m-am intors spre clasa, sperand ca cineva sa imi sopteasca ceva, dar toti pareau la fel de nedumeriti ca si mine. M-am uitat din nou la tabla si stiam ca mosneagul asta ar fi fost in stare sa imi dea o nota mica daca ar fi trebuit, iar eu nu mai aveam nevoie si de altele. Deja ma panicasem si nu stiam ce sa fac. M-am mai uitat odata spre clasa si am vazut-o pe Akemi ridicand nesigura mana si i-a spus profului:
- Imi pare rau, a fost vina mea, eu am tinut-o de vorba, o sa rezolv eu exercitiul... zise cu vocea tremuranda.
Wow ! Abia ne-am cunoscut si deja ma salveaza din ghearele matematicii. Chiar nu ma asteptam la asta, insa ma bucur ca a facut-o. Am mers spre banca, trecand pe langa ea cu un zambet usurat pe buze, multumindu-i din priviri. Nu a stat mult la tabla, scriind cursiv si fiind sigura pe ea, reusind sa termine cu bine exercitiul chinuitor pentru mine. A venit spre banca noastra si s-a sunat de indata ce s-a asezat.
- Oh, Doamne ! Multumesc, m-ai salvat! Am strigat la ea peste zgomotul din pauza.
Ne-am ridicat amandoua din banca si am iesit afara din clasa.
- Deci acum o sa iti prezint o gramada de persoane! am spus in timp ce am luat-o de mana tragand-o dupa mine spre un loc in care eu si prietenii mei ne petreceam timpul in pauze.
- Heeei !!! Am srtigat pana in capatul celalalt al culoarului cand i-am vazut. Deci nu-mi pasa despre ce vorbiti sau ce faceti, vreau sa vi-o prezint pe Akemi. O tipa foarte de treaba, putin cam timida dar o rezolvam noi. Le spun eu entuziasmata imediat ce am ajuns langa ei.
Au chicotit toti cand m-au auzit, analizand-o din cap pana in picioare.
- Ei sunt Hiro...Karina, Amaya, Ari, si el este Akimo.
Vedeam zambetul discret si bland al lui Akemi, iar Hiro si-a dat cateva suvite aurii de pe fata pentru a putea sa o priveasca mai bine, dupa care a facut cativa pasi spre ea.
- Akemi, ha?
- Da...a raspuns timid, lasand capul in jos.
- Deci, cum ti se pare...totul?
- Pai...baieti sunt destul de draguti.
Dupa raspunsul asta toti am inceput sa chicotim incet.
- Ma refeream la liceu. A spus Hiro putin amuzat.
- Trebuie sa plec...a spus incet si parca vedeam cum se face mica de rusine. Mai vorbim... a facut usor din mana si apoi a intrat in baia baietilor.
Voiam sa ma duc dupa ea sa ii spun ca nu a nimerit unde trebuia, insa l-am vazut pe Hiro indreptandu-se intr-acolo si mi-am zis ca el se descurca. Dupa ceva timp Akemi a iesit in fuga si a intrat in baia fetelor lovind cu putere usa de perete. Apoi a iesit si Hiro si s-a uitat nedumerit spre noi, apoi a intrat usor in baia fetelor. Am auzit-o pe Akemi tipand, apoi pe Hiro si am vrut sa merg sa vad ce se intampla, insa Emma, actuala lui iubita, infumurata si nu prea inteligenta, privea deja scena din interior aproape socata, asa ca am devenit si mai curioasa. Am intrat si...chiar mi-a placut ce am vazut. Hiro o saruta tandru pe Akemi, iar Emma ii privea arzand ce gelozie in pragul usii. Niciodata nu am suportat-o pe tipa asta, deci ma bucuram cand era invidioasa.
- Deja? am spus chicotind si batand din palme de incantare.
- Ar fi fost mai bine daca nu apareai tu... imi spune Hiro privindu-ma incruntat.
. - Pai ma gandeam ca ai vrea sa sti ca iubitica ta, Emma, va priveste. Ii spun avand un zambet rautacios pe buze.
S-a uitat cateva secunde la mine, apoi a plecat indiferent din baie, probabil spre clasa lui, fara sa ii pese de Emma. Ea a fugit cu ochii aproape in lacrimi spre Hiro, aruncandu-i o privire plina de ura si invidie lui Akemi.
Intr-un final s-a sunat de pauza, iar eu si noua mea prietena ne-am indreptat spre clasa. Eram sigura ca Hiro nu intra la ora aceasta, incercand sa o faca pe isterica de Emma sa se calmeze... chiar nu stiu ce a vazut la creatura asta... Ultima ora de religie a trecut repede si a fost fooarte plitisitoare. Akemi nu a facut altceva decat sa priveasca pe fereastra. Nu imi dadeam seama daca era suparata sau melancolica...sau poate doar plictisita. Dupa ce s-a sunat am iesit, coborand alene scarile. Akemi a plecat acasa cu masina cu mama ei, iar eu am luat-o cu autobuzul cu Karina si Amaya.
Aiko : http://i669.photobucket.com/albums/vv51/...ushart.jpg
Akemi : http://i31.photobucket.com/albums/c356/h...612103.jpg
Hiro : http://i254.photobucket.com/albums/hh106...ommale.png
Emma : http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=135