14-12-2009, 04:09 PM
Buun... deci am revenit cu un fic si nu cred ca-l mai continui pe celalalt... Este primul meu fic pe care il scriu la persoana 1... sper sa ma descurc:D
Inainte de-a incepesa va explic putin: actiunea se petrece undeva in secolul 17-18. iar eu voi nara di perspectiva a doua personaje:
cand veti vede in dreptul capitolului "Sofia" (numele personajului feminin) voi nara din perspectiva ei.Cand voi scrie"Mark" (numele personajului principal masculin) va fi din perspectiva lui.
Sper sa va placa:D:D Spor la citit:*:*:*:x
§ Capitolul 1 §
Amintiri...
~"Fugi! Pleaca!" Pe holurile intunecate si sumbre ale unui castel maret alergau speriate doua fetite mititele:una, de vreo 7-8 ani cu parul lung si negru ca abanosul lasat liber pe spate si ochi rosii ca sangele pur, imbracata simplut, c-o rochita lunga de culoarea ierbii fragede.Cealalta, o copila mica de vreo 3-4 anisori, mititica si firava cu parul rosu aprins, tuns scurt, mai sus de umeri si cu cateva suvite cei aratau fata ovala buzele mici si rosii si ochisori mari, de un albastru inchis, ca apele tulbure dupa furtuna.Micuta purta o rochita scurta, cu dantela si fundite de culoarea rosie cu modele superbe, florale.Micutele fugea, fugea speriate urmarite de zeci de soldati
Intr-o incapere luminata puternic se auzi un tipat sfasietor:un barbat cu mantie rosiatica, cu par negru ca abanosul si ochi ca intunericul iadului, exprimand rautate tinea in mana o sabie lunga care intra puternic in trupul firav al unei domnite. Acum, pe jos femeia era intr-o balta de sange. Razele lunii radiau pe chipul alb ca varul al femeii:parul ei lung, mai sus de genunchi era de un roz puternic, ce radia in lumina lunii. Ochii ei firavi de un verde sters se inchisera pentru ultima data. Rochia ei de noapte de culoare lila si cu un decolteu adanc care ii arata sanii moi si rotunzi, era patata de un lichid rosu aprins care curgea, patand toata rochia.Langa ea, intins pe jos si plin de sange, un barbat chipes cu parul rosuaprins, ciufulit, si ochi de un albastru pal, zacea. chipul lui alb ca varul, aratand ca se duse deja in lumea cealalta.
Barbatul cu mantie rosie scoase sabia din trupul firav al femeii, plina de sange. Acesta privi sabia si trupurile nemiscate si scoate un raset diabolic care rasuna in intreg castelul.
Aceasta scena terifianta, fusese privita de doua perechi de ochisori din negura noptii. Fetita cu ochi rosii ca si sangele varsat privea inmarmurita fara sa scoata un sunet, iar din ochii copilei cu parul scurt se scurgeau mii de margaritare, care ii inundau ochii, prelingandu-se pe rochita ei.
-Mami!Tati! tipa micuta roscata cu un glas tremurat. Dar nu mai putu spune nimic ,caci lacrimile ii inundara din nou ochisori. Fetita mai scoase un tipat sfasietor, plin de durere, deupa care lesina~
-Nuuu! tip eu trezita din nou de acele cosmaruri care ma urmanrea neincetat, noapte de noapte.
-Din nou acele cosmaruri, Sofi? ma intrebaingrijorata prietena mea cea mai buna, care tocmai isi facea aparitia pe usa.
E o fata cu suflet mare, cu parul lung si negru ca onixul, lasat pe umeri. Ochii ei de un rosu puternic, te sperie la prima vedere, dar imediat poti citi blandete ei.Purta o rochie lunga, cu maneci de un mov deschis, care dadea spre roz. De le gat ii era legat cu o fundita, o mantie lunga si cenusie, cu o gluga mare la spate, semn ca fusese din nou la targ.
-Ti-am adus niste gustari, e aproape ora pranzului, si tu inca nu te-ai dat jos din pat. Bunicul tau o sa faca o criza de nervi.zise fata bland dandu-ni cosul pe care il purta cu ea.
-Of... mutumesc, Melinda, dar de cate ori sa-ti spun sa nu ma mai dadacesti, nu mai sunt un copil. spun eu mancand merindele aduse de ea.
Melinda imi zambi dulce si iesi lasandu-ma sa ma pregatesc.Usa masiva de lemn scartaii in urma ei, facandu-ma sa-mi ascund capul in perna.
Dar mai inatai de toate sa ma prezint: numele meu e Sofia, am 16 ani si o inaltime medie. Nu sunt prea multe de spus despre mine... am parul lung pana mai jos de solduri si putin odulat de culoare rosie, un rosu sters dand mai mult spre portocaliu. Cateva suvite imi incadreaza fata ovala si ochii mari si intotdeauna curiosi.Acestia avand o culoare puternica, un albastru patrunzator si intens.Locuiesc de mica cu prietena Melinda, bunicul meu Otto si varal meu mai mic Alejandro.
Imi i-au dintr-un dulap de lemn masiv niste pantaloni visinii lungi si o bluza larga albicioasa si simpluta.In picioare imi pun niste cizme negre simple de calarie. Imi prind parul intr-un coc lasand doar 2- 3 suvite scurte sa-mi cada pe chip. Parul astefel prins mi-l ascund cu o palarie, preferata mea. O palarie mare rosie cu modele negre si cu o pana de lebada neagra, asemeni palariilor de muschetari.Nu uit nici vesnica mea mantie neagra, lunga pana in pamant care ma apara si-mi ascunde trupul firav.
Sunt gata. Acum tot chipul si trupul imi este acoperit de acea imbracaminte de baiat. Aceste haine simple si comode sunt preferatele mele, eu nepurtand nicioadata vreo rochie ca toate celelalte fete.
De ce? Pentru ca bunicul meu ma crescut de mica si ma creste ca un baiat. Nimeni in afara de el si Melinda nu stie ca sunt de fapt, fata.Bunicul ma crescut de mica ca pe un nepot, nu ca pe o nepoata, invatandu-ma tot ce trebuie sa stie un viteaz: arata calaritului, folosirea armelor cum ar fi sabia, pe care o manuiesc cu usurinta, toate antrenamentele lui mau pregatit pentru viata de muschetar, la fel ca si el. Si toti ma cunosc sub numele de Alon sau Trandafirul Noptii
Imi place viata mea asa cum e. Poate sunt mai baietoaica decat toate celelate fete, dar imi place asa, si vreau o viata de ero, de muschetar, asemeni bunicului meu. Sub aceste haine, se afla Sofia, dar in acete haine se afla muschetarul Alon sau eroul mascat care vine in ajutorul tuturor :Trandafirul Noptii.
Deci acesta este cap.1 din perspectiva Sofiei... cap.2 va fi din perspectiva baiatului:D
Sper ca va placut si astept sfaturi, pareri si critici. :*:*:*
Bye Bye :-h:-h
Inainte de-a incepesa va explic putin: actiunea se petrece undeva in secolul 17-18. iar eu voi nara di perspectiva a doua personaje:
cand veti vede in dreptul capitolului "Sofia" (numele personajului feminin) voi nara din perspectiva ei.Cand voi scrie"Mark" (numele personajului principal masculin) va fi din perspectiva lui.
Sper sa va placa:D:D Spor la citit:*:*:*:x
§ Capitolul 1 §
Amintiri...
~"Fugi! Pleaca!" Pe holurile intunecate si sumbre ale unui castel maret alergau speriate doua fetite mititele:una, de vreo 7-8 ani cu parul lung si negru ca abanosul lasat liber pe spate si ochi rosii ca sangele pur, imbracata simplut, c-o rochita lunga de culoarea ierbii fragede.Cealalta, o copila mica de vreo 3-4 anisori, mititica si firava cu parul rosu aprins, tuns scurt, mai sus de umeri si cu cateva suvite cei aratau fata ovala buzele mici si rosii si ochisori mari, de un albastru inchis, ca apele tulbure dupa furtuna.Micuta purta o rochita scurta, cu dantela si fundite de culoarea rosie cu modele superbe, florale.Micutele fugea, fugea speriate urmarite de zeci de soldati
Intr-o incapere luminata puternic se auzi un tipat sfasietor:un barbat cu mantie rosiatica, cu par negru ca abanosul si ochi ca intunericul iadului, exprimand rautate tinea in mana o sabie lunga care intra puternic in trupul firav al unei domnite. Acum, pe jos femeia era intr-o balta de sange. Razele lunii radiau pe chipul alb ca varul al femeii:parul ei lung, mai sus de genunchi era de un roz puternic, ce radia in lumina lunii. Ochii ei firavi de un verde sters se inchisera pentru ultima data. Rochia ei de noapte de culoare lila si cu un decolteu adanc care ii arata sanii moi si rotunzi, era patata de un lichid rosu aprins care curgea, patand toata rochia.Langa ea, intins pe jos si plin de sange, un barbat chipes cu parul rosuaprins, ciufulit, si ochi de un albastru pal, zacea. chipul lui alb ca varul, aratand ca se duse deja in lumea cealalta.
Barbatul cu mantie rosie scoase sabia din trupul firav al femeii, plina de sange. Acesta privi sabia si trupurile nemiscate si scoate un raset diabolic care rasuna in intreg castelul.
Aceasta scena terifianta, fusese privita de doua perechi de ochisori din negura noptii. Fetita cu ochi rosii ca si sangele varsat privea inmarmurita fara sa scoata un sunet, iar din ochii copilei cu parul scurt se scurgeau mii de margaritare, care ii inundau ochii, prelingandu-se pe rochita ei.
-Mami!Tati! tipa micuta roscata cu un glas tremurat. Dar nu mai putu spune nimic ,caci lacrimile ii inundara din nou ochisori. Fetita mai scoase un tipat sfasietor, plin de durere, deupa care lesina~
-Nuuu! tip eu trezita din nou de acele cosmaruri care ma urmanrea neincetat, noapte de noapte.
-Din nou acele cosmaruri, Sofi? ma intrebaingrijorata prietena mea cea mai buna, care tocmai isi facea aparitia pe usa.
E o fata cu suflet mare, cu parul lung si negru ca onixul, lasat pe umeri. Ochii ei de un rosu puternic, te sperie la prima vedere, dar imediat poti citi blandete ei.Purta o rochie lunga, cu maneci de un mov deschis, care dadea spre roz. De le gat ii era legat cu o fundita, o mantie lunga si cenusie, cu o gluga mare la spate, semn ca fusese din nou la targ.
-Ti-am adus niste gustari, e aproape ora pranzului, si tu inca nu te-ai dat jos din pat. Bunicul tau o sa faca o criza de nervi.zise fata bland dandu-ni cosul pe care il purta cu ea.
-Of... mutumesc, Melinda, dar de cate ori sa-ti spun sa nu ma mai dadacesti, nu mai sunt un copil. spun eu mancand merindele aduse de ea.
Melinda imi zambi dulce si iesi lasandu-ma sa ma pregatesc.Usa masiva de lemn scartaii in urma ei, facandu-ma sa-mi ascund capul in perna.
Dar mai inatai de toate sa ma prezint: numele meu e Sofia, am 16 ani si o inaltime medie. Nu sunt prea multe de spus despre mine... am parul lung pana mai jos de solduri si putin odulat de culoare rosie, un rosu sters dand mai mult spre portocaliu. Cateva suvite imi incadreaza fata ovala si ochii mari si intotdeauna curiosi.Acestia avand o culoare puternica, un albastru patrunzator si intens.Locuiesc de mica cu prietena Melinda, bunicul meu Otto si varal meu mai mic Alejandro.
Imi i-au dintr-un dulap de lemn masiv niste pantaloni visinii lungi si o bluza larga albicioasa si simpluta.In picioare imi pun niste cizme negre simple de calarie. Imi prind parul intr-un coc lasand doar 2- 3 suvite scurte sa-mi cada pe chip. Parul astefel prins mi-l ascund cu o palarie, preferata mea. O palarie mare rosie cu modele negre si cu o pana de lebada neagra, asemeni palariilor de muschetari.Nu uit nici vesnica mea mantie neagra, lunga pana in pamant care ma apara si-mi ascunde trupul firav.
Sunt gata. Acum tot chipul si trupul imi este acoperit de acea imbracaminte de baiat. Aceste haine simple si comode sunt preferatele mele, eu nepurtand nicioadata vreo rochie ca toate celelalte fete.
De ce? Pentru ca bunicul meu ma crescut de mica si ma creste ca un baiat. Nimeni in afara de el si Melinda nu stie ca sunt de fapt, fata.Bunicul ma crescut de mica ca pe un nepot, nu ca pe o nepoata, invatandu-ma tot ce trebuie sa stie un viteaz: arata calaritului, folosirea armelor cum ar fi sabia, pe care o manuiesc cu usurinta, toate antrenamentele lui mau pregatit pentru viata de muschetar, la fel ca si el. Si toti ma cunosc sub numele de Alon sau Trandafirul Noptii
Imi place viata mea asa cum e. Poate sunt mai baietoaica decat toate celelate fete, dar imi place asa, si vreau o viata de ero, de muschetar, asemeni bunicului meu. Sub aceste haine, se afla Sofia, dar in acete haine se afla muschetarul Alon sau eroul mascat care vine in ajutorul tuturor :Trandafirul Noptii.
Deci acesta este cap.1 din perspectiva Sofiei... cap.2 va fi din perspectiva baiatului:D
Sper ca va placut si astept sfaturi, pareri si critici. :*:*:*
Bye Bye :-h:-h