04-10-2009, 03:33 PM
Salutare! Am venit cu capitolul 2.
ashya_love multumesc mult pentru comm. Vei vedea ca ce ai spus tu legat de trezirea lui Tutankhamon are o micuta legetura cu ce voi scrie eu. Vei vedea.
Dar sa nu o mai lungesc mult...
Capitolul 2...
Cu doua zile inainte de intalnirea celor doi, in umbra pomilor ce strajuiau aleea aflata in spatele cladirii masive a British Museum trase incet, scrasnind rotile pietrisul marunt, o duba cu tabla vopsita in negru, insotita de sase motociclisti cu casti albe si veste antiglont. In stanga peronului ce dadea spre intrarea plina de arabescuri victoriene, era parcat un automobil intunecat. Rezemat de capota lui, astepta un tip inalt, cu trasaturile fetei nedefinite, dandu-i acestuia aerul unui bebelus. De sub sapca scofalcita ieseau carlionti roscovani. El isi baga o mana in buzunarul pardesiului si astepta ca individul care insotise convoiul sa se apropie de el.
-Domnule inspector, va salut! spuse acesta cand ajunse in fata lui.
-Si eu, Mac Hollk, raspunse plictisit roscovanul, scuturandu-i bratul intr-un salut viguros.
-Uf, dar ce atata discretie, domnule inspector? reclama indignat Mac Hollk, stergandu-si fruntea cu dosul palmei.
-Amice, discretie totala, asta-i ordinul! veni raspunsul ferm.
-Discretie, de acord, dar ce naiba e in ladoiul din duba noastra? Atata securitate pentru o lada de lemn? E drept ca vine din Egipt, dar ce se poate ascunde sub scandurile ei? Tare sunt curios ca sa aflu!
Roscovanul zambi superior, plescai multumit ca dupa un pranz copios, apoi zise:
-Dumneata si cu brigada ati adus pe Tutankhamon.
-Tuta... cum? bolborosi Mac Hollk cu ochii mariti de uimire.
-Prietene,Tutankhamon a fost unul dintre faraonii Egiptului, care a murit de tanar intr-un mod misterios... deh, lupta pentru putere... cadavrul sau a fost imbalsamat dupa un obiceiul locului! Astfel, el a traversat secolele sub forma de pansament imbibat cu rasini. Imbalsamat... cum sa spun?... ca o scrumbie sarata si batuta de vanturile uscate ale Saharei...
-Dumnezeule, ce interesant! Am mai auzit de imbalsamari, chiar am vazut si fotografii in reviste pentru mumii... Ramses... e teribil de interesant, spuse Mac Hollk, apasand cu varful pantofului pietrisul aleii.
-Deci Tutankhamon e aici in Anglia, mai precis la British Museum din LOndra... si noi, fiind o gazda primitoare, hai sa fim aproape de oaspetele nostru... zise inspectorul si impreuna cu insotitorul convoiului, se apropie de sasiul cu rotile pe care deja se instalase lada masiva ce adapostea mumia faraonului Tutankhamon. Doi barbati solizi se foloseau de un mic dispozitiv hidraulic pentru a-l ridica la nivelul peronului muzeului. O data ajuns sus, usile fiind larg deschise tot ansamblul a fost impins in holul imens ce ducea in magazia 41 a muzeului, unde un grup de antropologi si egiptologi asteta purtand halate albe si masti de protectie din plastic. Inspectorul si insotitorul convoiului se retrasera intr-un ungher pentru a asista in liniste la deschiderea lazii. Atmosfera se linisti. Agentii cu casti si veste au disparut, iar usile masive ale magaziei 41 s-au inchis cu zgomot. Mac Hollk, cu gatul intins la maximum, urmarea cu incordare cum erau desfacute, rand pe rand, suruburile nichelate ale lazii. Miscarile erau lente, ca intr-un film rulat cu incetinitorul. Deasupra mastilor de plastic, ochii specialistilor tradau incordarea. Incet, carcasaa de lemn a fost indepartata si astfel aparu sarcofagul protejat cu bucati imense de burete.
-E ca o cochilie, domnule inspector, remarca Mac Hollk.
-Cand buretii si folia de plastic vor fi indepartate, vei vedea o adevarata opere de arta, sopti inspectorul roscovan. In mai putin de o ora , sarcofagul a fost eliberat de stratul de protectie si asezat cu grija pe o alta targa, pe care se instalasera doua reflectoare prevazute cu filtre calorice, portiunea luminata fiind astfel protejata de radiatia calorica. De grup se apropie un tip maruntel, cu obrazul intunecat, caruia nasul coroiat strapungea aerul din jur, dandu-i un aspect de pasare rapitoare. Inspectorul spuse incet, in urechea insotitorului:
-E Kalima Maran, omul de stiinta egiptean care a insotit sarcofagul si care va tine o scriere de conferinte despre istoria tarii sale.
-E prima data cand vad un egiptean...
-E arab... Egiptul a fost cucerit de arabi...
-Musteste de ele, amice... dar sa ne apropiem de locul acesta plin de mister...Tutankhamon ne asteapta sa-l salutam. Inspectorul roscovan se indreapta spre grupul de egiptologi. Acestia, cu bureti imuiati usor intr-o solutie violeta, umezeau suprafata pictata a sarcofagului.
-Domnule inspector Byron, se adresa Mac Hollk inspectorului, mumia va fi scoasa acum?
-Da. E necesar ca sa fie introdusa intr-o carcasa de plexiglas, care constituie o incinta atasata. Astfel, vizitatorii se pot apropia pentru a o examina cu atentie. Dar priveste, oamenii deschid sarcofagul! Atentia celor doi se indrepta spre actiunea din jurul "oaspetelui". Egipteanul murmura cuvinte neantelese, ca intr-o ruga. Capacul sarcofagului sartaii si se ridica. In primul moment, toti cei de fata nu-si putura crede ochilor. Sarcofagul era gol. Gol ca o cutie de conserve. Egiptologul scoase un urlet de groaza. Atropologii se dadura un pas inapoi ca si cum in fata lor aparuse un monstru. Mac Hollk si inspectorul se repezira spre platforma pe care sarcofagul odihnea lipsit de continut.
-Nu se misca nimeni! Mac Hollk, la usa! ordona inspectorul, agitandu-si gratele. Dupa o clipa se adresa celor de fata:
-Domnilor, regret dar din acest moment sunteti cu totii suspecti! Se auzira soapte, dar el il opri ferm cu un gest al mainii.
-Va rog sa fiti linistiti! Trebuie sa aflam cine a sustras mumia. Isi trecu palma peste fata si murmura: Dumnezeule, unde se afla Tutankhamon acum? Egiptologul isi framanta degetele. In ochii galbui i se citea groaza. Disparitia lui Tutankhamon il golise de ganduri. Sta nemiscat si mut. Straniul plutea in aer. Momentul era extrem de sensibil... Sarcina inspectorului se anunta a nu fi deloc simpla. Mac Hollk cel care insotise convoiul, era complec coplesit, de moment. Recapitula in gand fiecare clipa a traseului, fiecare oprire, si chipurile celor care formase convoiul. Fiecare strop stralucea sau se stingea in amintirea lui. Nu identifica nici un moment in ca s-ar fi putut intampla ceva suspect. Transpirase abundent. Sudoarea ii umezea tamplele si obrajii. Aparent nu exista nici o cale de iesire. Inspectorul, acum mai calm, vorbea apasat la micul sau aparat de radioreceptie.
-Da, dar aparent nu exista vreo urma. Desigur, nu se atinge nimeni de nimic. Asteptam.
Zilele urmatoare nu au adus nimic nou si enigma disparitiei mumiei Tutankhamon continua sa pluteasca ca un abur sinistru ce-l inebunea pe inspectorul Byron.
************************************
Cam asta ar fii capitolul doi. Imi cer scuze de eventualele greseli de tastare sau de exprimare dar ma grabesc sa plec la zilele orasului Petrila( orasul unde locuiesc eu). Si nu vroiam ca sa va tin nici in suspans prea mult, dar nici sa lipsesc la aceasta sarbatoare.
Ja Ne!
ashya_love multumesc mult pentru comm. Vei vedea ca ce ai spus tu legat de trezirea lui Tutankhamon are o micuta legetura cu ce voi scrie eu. Vei vedea.
Dar sa nu o mai lungesc mult...
Capitolul 2...
Cu doua zile inainte de intalnirea celor doi, in umbra pomilor ce strajuiau aleea aflata in spatele cladirii masive a British Museum trase incet, scrasnind rotile pietrisul marunt, o duba cu tabla vopsita in negru, insotita de sase motociclisti cu casti albe si veste antiglont. In stanga peronului ce dadea spre intrarea plina de arabescuri victoriene, era parcat un automobil intunecat. Rezemat de capota lui, astepta un tip inalt, cu trasaturile fetei nedefinite, dandu-i acestuia aerul unui bebelus. De sub sapca scofalcita ieseau carlionti roscovani. El isi baga o mana in buzunarul pardesiului si astepta ca individul care insotise convoiul sa se apropie de el.
-Domnule inspector, va salut! spuse acesta cand ajunse in fata lui.
-Si eu, Mac Hollk, raspunse plictisit roscovanul, scuturandu-i bratul intr-un salut viguros.
-Uf, dar ce atata discretie, domnule inspector? reclama indignat Mac Hollk, stergandu-si fruntea cu dosul palmei.
-Amice, discretie totala, asta-i ordinul! veni raspunsul ferm.
-Discretie, de acord, dar ce naiba e in ladoiul din duba noastra? Atata securitate pentru o lada de lemn? E drept ca vine din Egipt, dar ce se poate ascunde sub scandurile ei? Tare sunt curios ca sa aflu!
Roscovanul zambi superior, plescai multumit ca dupa un pranz copios, apoi zise:
-Dumneata si cu brigada ati adus pe Tutankhamon.
-Tuta... cum? bolborosi Mac Hollk cu ochii mariti de uimire.
-Prietene,Tutankhamon a fost unul dintre faraonii Egiptului, care a murit de tanar intr-un mod misterios... deh, lupta pentru putere... cadavrul sau a fost imbalsamat dupa un obiceiul locului! Astfel, el a traversat secolele sub forma de pansament imbibat cu rasini. Imbalsamat... cum sa spun?... ca o scrumbie sarata si batuta de vanturile uscate ale Saharei...
-Dumnezeule, ce interesant! Am mai auzit de imbalsamari, chiar am vazut si fotografii in reviste pentru mumii... Ramses... e teribil de interesant, spuse Mac Hollk, apasand cu varful pantofului pietrisul aleii.
-Deci Tutankhamon e aici in Anglia, mai precis la British Museum din LOndra... si noi, fiind o gazda primitoare, hai sa fim aproape de oaspetele nostru... zise inspectorul si impreuna cu insotitorul convoiului, se apropie de sasiul cu rotile pe care deja se instalase lada masiva ce adapostea mumia faraonului Tutankhamon. Doi barbati solizi se foloseau de un mic dispozitiv hidraulic pentru a-l ridica la nivelul peronului muzeului. O data ajuns sus, usile fiind larg deschise tot ansamblul a fost impins in holul imens ce ducea in magazia 41 a muzeului, unde un grup de antropologi si egiptologi asteta purtand halate albe si masti de protectie din plastic. Inspectorul si insotitorul convoiului se retrasera intr-un ungher pentru a asista in liniste la deschiderea lazii. Atmosfera se linisti. Agentii cu casti si veste au disparut, iar usile masive ale magaziei 41 s-au inchis cu zgomot. Mac Hollk, cu gatul intins la maximum, urmarea cu incordare cum erau desfacute, rand pe rand, suruburile nichelate ale lazii. Miscarile erau lente, ca intr-un film rulat cu incetinitorul. Deasupra mastilor de plastic, ochii specialistilor tradau incordarea. Incet, carcasaa de lemn a fost indepartata si astfel aparu sarcofagul protejat cu bucati imense de burete.
-E ca o cochilie, domnule inspector, remarca Mac Hollk.
-Cand buretii si folia de plastic vor fi indepartate, vei vedea o adevarata opere de arta, sopti inspectorul roscovan. In mai putin de o ora , sarcofagul a fost eliberat de stratul de protectie si asezat cu grija pe o alta targa, pe care se instalasera doua reflectoare prevazute cu filtre calorice, portiunea luminata fiind astfel protejata de radiatia calorica. De grup se apropie un tip maruntel, cu obrazul intunecat, caruia nasul coroiat strapungea aerul din jur, dandu-i un aspect de pasare rapitoare. Inspectorul spuse incet, in urechea insotitorului:
-E Kalima Maran, omul de stiinta egiptean care a insotit sarcofagul si care va tine o scriere de conferinte despre istoria tarii sale.
-E prima data cand vad un egiptean...
-E arab... Egiptul a fost cucerit de arabi...
-Musteste de ele, amice... dar sa ne apropiem de locul acesta plin de mister...Tutankhamon ne asteapta sa-l salutam. Inspectorul roscovan se indreapta spre grupul de egiptologi. Acestia, cu bureti imuiati usor intr-o solutie violeta, umezeau suprafata pictata a sarcofagului.
-Domnule inspector Byron, se adresa Mac Hollk inspectorului, mumia va fi scoasa acum?
-Da. E necesar ca sa fie introdusa intr-o carcasa de plexiglas, care constituie o incinta atasata. Astfel, vizitatorii se pot apropia pentru a o examina cu atentie. Dar priveste, oamenii deschid sarcofagul! Atentia celor doi se indrepta spre actiunea din jurul "oaspetelui". Egipteanul murmura cuvinte neantelese, ca intr-o ruga. Capacul sarcofagului sartaii si se ridica. In primul moment, toti cei de fata nu-si putura crede ochilor. Sarcofagul era gol. Gol ca o cutie de conserve. Egiptologul scoase un urlet de groaza. Atropologii se dadura un pas inapoi ca si cum in fata lor aparuse un monstru. Mac Hollk si inspectorul se repezira spre platforma pe care sarcofagul odihnea lipsit de continut.
-Nu se misca nimeni! Mac Hollk, la usa! ordona inspectorul, agitandu-si gratele. Dupa o clipa se adresa celor de fata:
-Domnilor, regret dar din acest moment sunteti cu totii suspecti! Se auzira soapte, dar el il opri ferm cu un gest al mainii.
-Va rog sa fiti linistiti! Trebuie sa aflam cine a sustras mumia. Isi trecu palma peste fata si murmura: Dumnezeule, unde se afla Tutankhamon acum? Egiptologul isi framanta degetele. In ochii galbui i se citea groaza. Disparitia lui Tutankhamon il golise de ganduri. Sta nemiscat si mut. Straniul plutea in aer. Momentul era extrem de sensibil... Sarcina inspectorului se anunta a nu fi deloc simpla. Mac Hollk cel care insotise convoiul, era complec coplesit, de moment. Recapitula in gand fiecare clipa a traseului, fiecare oprire, si chipurile celor care formase convoiul. Fiecare strop stralucea sau se stingea in amintirea lui. Nu identifica nici un moment in ca s-ar fi putut intampla ceva suspect. Transpirase abundent. Sudoarea ii umezea tamplele si obrajii. Aparent nu exista nici o cale de iesire. Inspectorul, acum mai calm, vorbea apasat la micul sau aparat de radioreceptie.
-Da, dar aparent nu exista vreo urma. Desigur, nu se atinge nimeni de nimic. Asteptam.
Zilele urmatoare nu au adus nimic nou si enigma disparitiei mumiei Tutankhamon continua sa pluteasca ca un abur sinistru ce-l inebunea pe inspectorul Byron.
************************************
Cam asta ar fii capitolul doi. Imi cer scuze de eventualele greseli de tastare sau de exprimare dar ma grabesc sa plec la zilele orasului Petrila( orasul unde locuiesc eu). Si nu vroiam ca sa va tin nici in suspans prea mult, dar nici sa lipsesc la aceasta sarbatoare.
Ja Ne!