25-09-2009, 01:56 AM
"Capitolul 1"
"In trecut,prezent si viitor"
Mingea rotunda si rosie a soarelui se ridicase de ceva vreme peste marea cristalina ce facea valuri dupa valuri acoperind in totalitate nisipul.
Undeva pe o piatra sta un tanar imbracat complet in alb,ochii lui albastri ce se asortau cu peisajul exprimau multa tristete.
Nu stia de ce tocmai cand totul incepea sa devina atat de frumos trebuia sa se termine,de ce el a plecat fara sa-i spuna nimic,fara macar sa-si i-a adio.
Dar acum nu mai conta totul era terminat,nici trecutul si nici prezentul nu mai insemna nimic pentru el.
"Ma aflu acolo unde imi este locul,mi-am dedicat toata viata Domnului de cand am aflat ca viata printre pacatosi nu este viata.
Sunt preot de 3 ani,un preot foarte tanar as zice deoarece am 20 de ani,imi place ceea ce fac insa uneori imi vine sa urlu de durere.
Ca de obicei stau dupa fiecare slujba sa curat icoanele,podeaua si ce mai este prin biserica.Deschid larg fereastra pentru a intra aer proaspat dar raman intepenit privind ce se afla de partea cealalta.
Nu se poate,de ce tocmai acum cand m-am impacat cu idea el a trebuit sa apara?De ce nu pot sa am un moment de liniste?De ce?......numai intrebari peste intrebari.
"Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri.Eram un scolar obisnuit in clasa a-8-a ce-i drept foarte visator,timd,fara prea multi prieteni.
Mergeam pe acelas drum in fiecare zi,adica pe o potecuta din parc doar acolo puteam sa visez linistit la diferite lucruri.
Din neatentie m-am ciocnit cu un tip ce ma fermecase din prima clipa,trupul lui bine sculptat,ochii lui maroni ce exprimau atata puritate si zambetul,acel zambet ce te transpunea intr-o alta lume.
Atunci nu mi-a spus nimic pur si simplu m-a ignorat pe mine si scuzele mele jalnice dar in urmatoarea zi a venit la mine acasa,am vorbit ore in sir in care ne-am dat seama ca avem multe in comun.
Deveniseram foarte buni prieteni,chiar nedespartiti, in ciuda varstei sale de 18 ani el era un baiat foarte comunicativ,fara aere sau ceva de genul.
Asa am ajuns sa ma indragostesc de Max dar a fost o mare gresala deoarece cand a auzit ca sunt gay a plecat,a plecat fara sa mai priveasca in urma.
De aceea am ajuns preot,doar asa credeam si inca cred ca imi voi repara gresala insa ce ma fac cu acest sentiment ce ma seaca pe dinauntru?
Acum ca l-am vazut dupa atata timp sunt constient ca inca il iubesc cu aceias intensitate,dar stai ce fac?Ooo nu am inceput sa pacatuiesc prin gandirea mea.
Ma ridic de jos,pornesc catre subsolul bisericii unde se afla un anumit calugar "salvator",cad in genunchi si in urmatorul moment primesc cateva lovituri groaznice de bici pe spate,acesta era modul prin care eram pedepsit.
Nu uram ceea ce imi faceau,eu eram devina ca inca ma gandeam la ceva nepermis in fata lui Dumnezeu.
-Oprestete acum!-aud o voce suava ce imi facea inima atat de confuza.Esti bine?Iarta-ma pentru ca am plecat,sper ca inca ma consideri prietenul tau.
Plangeam,simteam nevoia sa o fac,era din nou aici atat de schimbat fizic insa sufleteste parea sa fie acelas.Ii cuprind mainile intre ale mele strangandu-le cu putere,vruiam sa fiu sigur ca nu este o alta iluzie.
-Da, inca suntem prieteni-spun eu zambind dar apoi dintr-o data m-am indepartat de el amintindu-mi ca acum apartin altei lumi.
Nu puteam sa renunt la preotie,asta ar insemna sa las toti acesti oameni fara cineva care sa le asculte pasurie,in plus cu el nu mai aveam nici o sansa poate doar sa sufar mai mult.
Dupa ce il mai imbratisez odata ca sa-i simt pielea sub atingerea mea decid ca este momentul sa plec catre camera ce imi fusese data.
La fel ca si el nu am mai privit in urma deoarece exista posibilitatea sa ma razgandesc,iar asta m-ar ingropa de tot in probleme..."
"Stau neputincios privind cum cel pe care il iubesc se indeparteaza fara greutate de mine,daca nu ar fi existat acel pariu nenorocit,daca nu m-as fi indragostit de el acum nu mai sufeream in halul acesta.
Degeaba imi plang de mila,nu mai este nimic de facut,vreau sa lupt dar deja asta este o cauza pierdut,lumea nu ne va accepta niciodata mai ales prin faptul ca el apartine bisericii.
Mai bine de nu ma intorceam in acest oras,insa lucrurile care se intampla in el ma fac sa tremur numai imaginandu-mi anumite intamplari.
Sunt politist de aproape 4 ani am cunoscut cazuri peste cazuri dar nimic de acest gen.Se zice ca in fiecare noapte cineva imbracat in rosu omoara cate un om prin metode absolut demonice.
Cand am auzit de asta imediat m-am gandit la Sen care este in mare pericol,chiar daca se va opune eu am sa-l protejez cu orice pret si am sa descopar cine este aceea persoana demonica."
"In trecut,prezent si viitor"
Mingea rotunda si rosie a soarelui se ridicase de ceva vreme peste marea cristalina ce facea valuri dupa valuri acoperind in totalitate nisipul.
Undeva pe o piatra sta un tanar imbracat complet in alb,ochii lui albastri ce se asortau cu peisajul exprimau multa tristete.
Nu stia de ce tocmai cand totul incepea sa devina atat de frumos trebuia sa se termine,de ce el a plecat fara sa-i spuna nimic,fara macar sa-si i-a adio.
Dar acum nu mai conta totul era terminat,nici trecutul si nici prezentul nu mai insemna nimic pentru el.
"Ma aflu acolo unde imi este locul,mi-am dedicat toata viata Domnului de cand am aflat ca viata printre pacatosi nu este viata.
Sunt preot de 3 ani,un preot foarte tanar as zice deoarece am 20 de ani,imi place ceea ce fac insa uneori imi vine sa urlu de durere.
Ca de obicei stau dupa fiecare slujba sa curat icoanele,podeaua si ce mai este prin biserica.Deschid larg fereastra pentru a intra aer proaspat dar raman intepenit privind ce se afla de partea cealalta.
Nu se poate,de ce tocmai acum cand m-am impacat cu idea el a trebuit sa apara?De ce nu pot sa am un moment de liniste?De ce?......numai intrebari peste intrebari.
"Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri.Eram un scolar obisnuit in clasa a-8-a ce-i drept foarte visator,timd,fara prea multi prieteni.
Mergeam pe acelas drum in fiecare zi,adica pe o potecuta din parc doar acolo puteam sa visez linistit la diferite lucruri.
Din neatentie m-am ciocnit cu un tip ce ma fermecase din prima clipa,trupul lui bine sculptat,ochii lui maroni ce exprimau atata puritate si zambetul,acel zambet ce te transpunea intr-o alta lume.
Atunci nu mi-a spus nimic pur si simplu m-a ignorat pe mine si scuzele mele jalnice dar in urmatoarea zi a venit la mine acasa,am vorbit ore in sir in care ne-am dat seama ca avem multe in comun.
Deveniseram foarte buni prieteni,chiar nedespartiti, in ciuda varstei sale de 18 ani el era un baiat foarte comunicativ,fara aere sau ceva de genul.
Asa am ajuns sa ma indragostesc de Max dar a fost o mare gresala deoarece cand a auzit ca sunt gay a plecat,a plecat fara sa mai priveasca in urma.
De aceea am ajuns preot,doar asa credeam si inca cred ca imi voi repara gresala insa ce ma fac cu acest sentiment ce ma seaca pe dinauntru?
Acum ca l-am vazut dupa atata timp sunt constient ca inca il iubesc cu aceias intensitate,dar stai ce fac?Ooo nu am inceput sa pacatuiesc prin gandirea mea.
Ma ridic de jos,pornesc catre subsolul bisericii unde se afla un anumit calugar "salvator",cad in genunchi si in urmatorul moment primesc cateva lovituri groaznice de bici pe spate,acesta era modul prin care eram pedepsit.
Nu uram ceea ce imi faceau,eu eram devina ca inca ma gandeam la ceva nepermis in fata lui Dumnezeu.
-Oprestete acum!-aud o voce suava ce imi facea inima atat de confuza.Esti bine?Iarta-ma pentru ca am plecat,sper ca inca ma consideri prietenul tau.
Plangeam,simteam nevoia sa o fac,era din nou aici atat de schimbat fizic insa sufleteste parea sa fie acelas.Ii cuprind mainile intre ale mele strangandu-le cu putere,vruiam sa fiu sigur ca nu este o alta iluzie.
-Da, inca suntem prieteni-spun eu zambind dar apoi dintr-o data m-am indepartat de el amintindu-mi ca acum apartin altei lumi.
Nu puteam sa renunt la preotie,asta ar insemna sa las toti acesti oameni fara cineva care sa le asculte pasurie,in plus cu el nu mai aveam nici o sansa poate doar sa sufar mai mult.
Dupa ce il mai imbratisez odata ca sa-i simt pielea sub atingerea mea decid ca este momentul sa plec catre camera ce imi fusese data.
La fel ca si el nu am mai privit in urma deoarece exista posibilitatea sa ma razgandesc,iar asta m-ar ingropa de tot in probleme..."
"Stau neputincios privind cum cel pe care il iubesc se indeparteaza fara greutate de mine,daca nu ar fi existat acel pariu nenorocit,daca nu m-as fi indragostit de el acum nu mai sufeream in halul acesta.
Degeaba imi plang de mila,nu mai este nimic de facut,vreau sa lupt dar deja asta este o cauza pierdut,lumea nu ne va accepta niciodata mai ales prin faptul ca el apartine bisericii.
Mai bine de nu ma intorceam in acest oras,insa lucrurile care se intampla in el ma fac sa tremur numai imaginandu-mi anumite intamplari.
Sunt politist de aproape 4 ani am cunoscut cazuri peste cazuri dar nimic de acest gen.Se zice ca in fiecare noapte cineva imbracat in rosu omoara cate un om prin metode absolut demonice.
Cand am auzit de asta imediat m-am gandit la Sen care este in mare pericol,chiar daca se va opune eu am sa-l protejez cu orice pret si am sa descopar cine este aceea persoana demonica."
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
