Eu la puterea a 6 a

[!i! K o K o !i!]

deci tt nu atzi skapat d mn>:) bhuhahaha!!!:)
am RE-postat ficul:) [adik asta o sa fak akm] am sa pun doar primele 5 capitole^_^ iar dupa ce o sa scriu pana la cap 10 o sa postez si restul[pt k mai am vreo 2,3 cap...:-??]
Mi-am pus shy eoh in gand sa termin un fic shy au aparut probleme cu site-ul>.<"... da las' k nu ma las eoh aja ushor:x:)
Akm ma cam uit l un anime>.<"[woaw am trecut d al 10-lea ep:)) deci pt mn e ceva:>]

sper ca o sa am la fel de multi cititori cainainte sa se stearga:( sau poate mai moltzi:)

va ajtept (=^-^=)



1.Monotonia

Soare. Canicula. Caldura insuportabila. Este mijlocul veri si al vancantei, iar eu stau inchisa in casa de parca as fi facut cea mai mare prostie si as fi fost pedepsita pe viata sa nu ies afara. In loc sa fiu la un strand sau la vreo piscina, eu stau in casa in fata calculatorului de jumatate de vacanta. Rar mai ieseam din casa si mergeam in oras, si asta doar ca sa ma duc la antrenamente, dar cum acum o saptamana am luat vacanta si acolo pur si simplu nu mai am motiv sa ies din casa. Stau non-stop pe mess si pe diferite site-uri de filme, j-drame, muzica sau alte lucruri. Spre surprinderea mea teancul de teme ce ma infiora la inceputul vacantei era deja terminat si asezat deoparte in dulapul biroului sa nu mai fiu nevoita sa ma incurc in el. Am mai iesit de doua ori cu fetele la film in toata vacanta asta si am fost o saptamana la verisoarmea. Saptamana petrecuta la ea cred ca a fost cea mai plina, mereu ieseam din casa mergand in cine stie ce parc sau plimbandu-ne pur si simplu prin oras. Cred ca acea saptamana va fi singura care mi-o voi aminti din toata vacanta asta.
Calculatorul se restartase automat dintr-un motiv necunoscut mie. In ecranul negru mi s-a reflectat fata mea plictisita. Parul negru si lung prins intr-o coada la spate, in fata ramanand doar doua suvite ce erau de o parte si de alta a bretonului,era ciufulit deoarece de dimineata nu mai ma obosisem sa-l pieptan, desi de obicei parul meu e drept ca si cum l-as fi intains cu placa. Ochii mei negri reflectati in monitor exprimau oboseala si plictiseala in acelasi timp. Inca mai eram imbracata cu pijamalele mele mov desi era deja ora 2. Nici nu mai ma straduisem sa-mi fac patul pentru ca peste cateva ore ma voi culca la loc, deci nu mai are niciun rost. Mama mereu dadea din cap dezaprobator cand intra in camera la mine fiind dezamagita de dezordinea ce o gasea, dar sincer mie nu prea imi pasa.
Treceam deja clasa a 10 a si nu aveam si eu vreo “gasca” din care sa fac parte. Mai aveam vreo doua prietene in vechiul cartier in care am locuit, dar acum ma vedeam cu ele mai rar pentru ca ele stateau in partea de sud a orasului. Dupa ce m-am mutat la periferia de nord a orasului am fost trista ceva timp pentru ca a trebuit sa ne mutam, dar in timp tristetea mea a fost inlocuita de plictiseala din abundenta. In cartierul in care stau eu, nici macar nu ar trebui numit cartier deoarece sunt doar vreo cinci case pe aici, sunt doar persoane in varsta cu nepoti de 4 ani veniti in vizita pe timpul veri. Deci aici in niciun caz nu pot sa imi fac o gasca a mea. Daia nici nu prea ies din casa si imi petrec toata ziua pe mess.
Intr-un sfarsit s-a restartat si calculatorul meu. Imediat ce si-a revenit am intrat pe mess, aceiasi oameni ca de obicei, aceleai personae necunoscute si enervante. Mereu la ora asta nu e nimeni interesant cu care sa stai de vorba. Normal! Orice copil intreg la minte pe care il cunosc nu ar sta in casa la ora asta. Asa ca m-am hotarat sa caut un film la care sa ma uit. Intr-un final am gasit un horror, ma cam saturasem de filmele romantice la care ma uitam in ultima vreme asa ca simteam nevoia sa schimb ceva. Nu prea ma ajutat…eram la fel de plictisita si fara viata si dupa ce s-a terminat filmul cu un ciudat “happy end”. Intr-un final m-am hotarat sa ma intind putin. M-am asezat pe pat si am dat drumul la muzica de la mp3 si mi-am pus castile in urechi, dupa vreo 15 minute in care imi imaginam cu as vrea sa am viata am adormit.
Pe la trei dimineata m-am trezit si eu. Ciudata ora matinala intradevar. Nu mai mi se intamplase asta niciodata. Plictisita , ca de obicei, am coborat in bucatarie sa mananc ceva. Dupa ce am terminat un castron cu cereale cu lapte am iesit in curtea casei. Aveam de gand sa ma plimb putin pe drum, dar m-am razgandit cand am vazut ca era un grup de baieti ce se pareau a fi putin, putin mai mult bauti ce se intorceau de la discoteca, probabil, asa ca m-am asezat pe iarba sa ma uit la stele. In timp ce au trecut baieti cei 3 caini ai mei au inceput sa latre la ei. Spre enervarea mea tata nu facuse un gard normal, a facut un gard prin care se poate vedea pentru as pune masinile de vanzare la vedere. M-am uitat mai bine si am vazut ca sunt 6 baieti. Un tip vopsit blond deschis a inceput sa se ia de cateii mei tachinandu-i cu o creanga pe care a gasit-o pe jos.
-Ar fi mai bine sa stai cuminte. ii spun eu aparand din umbra cu parul pe fata ca si in filmul de groaza pe care l-am vazut azi, adica ieri.
-Fantoma!!! tipa blondul si sari in bratele unui brunet cu suvite roscate
Ochii nu prea puteam sa-i vad prea bine deoarece felinarul de langa poarta nu batea destul de puternic.
-Fraiere. ii spuse un roscat natural razand. E doar o fata satanista. continua el
-Nu sunt satanista. ii raspund eu mirata de deductia pe care a luat-o
-Si atunci ce vrei de la noi? intreba blondul vopsit sughitand
-Voi ce vreti de la mine si de la catei mei?
-Nu avem nimic cu javrele tale! raspunse dur un brunet. Daca nu s-ar fi clatinat pe picioare nici nu ai fi zis ca a baut.
-Atunci lasati in pace si plecati!
-Nu vrem! Imi raspunse un blond natural cu mainile in solduri facand un pas in fata fiind cat pe ce sa se impiedice in propiile picioare.
-Vrei sa le dau drumul sa te muste? il intreb eu ironica ridicand o spranceana.
-Da! Sa vedem care pe care.raspunse brunetul cu suvite.
-Bine. ii raspund eu indiferenta.
M-am dus la poarta si am dat drumul doar unui caine, celui mai mare, si spre fericirea mea si cel mai ascultator. Catelul mare si alb a inceput sa il muste de fund pe blondul vopsit iar apoi se infipse in mana brunetului cu suvite roscate. Moxi, catelusul meu alb si puternic incepu sa ii alerge pe toti si sa ii “ciupeasca” nu foarte exagerat de diferite membre. Cand ajunse la ultimul baiat, un brunet ce statea indiferent in mijlocul drumului nefiind interesat nici daca trecea vreo masina intamplator pe acolo, care presupun ca ar fi trebuit sa-l ocoleasca ea pe el si nu el pe ea. Nu prea parea sa ii dea importanta nici cainelui ce era gata sa-l atace. Cand intr-un final a vazut cainele s-a uitat in ochi lui de parca ar fi vorbit cu el si l-a calmat.
-Moxi ce faci? il intreb eu uimita. Musca! ii ordon eu.
-Moxi? Moxi! Nu-i asa ca esti baiat cuminte si nu o sa ma musti? Nici pe mine nici pe prieteni mei? Vorbi brunetul cu o voce destul de clara pentru cineva care se intorcea cu gasca de la discoteca dupa o seara de baut alcool incontinuu. claritatea vocii lui ma pusese pe ganduri daca a baut si el sau nu, dar mai avea mici scapari ce imi confirmau ca sigur o facuse.
Moxi ii raspune cu un latrat scurt ca si cum ia-ar fi raspuns afirmativ la intrebare.
-Moxi? Vino la mine. ii spun eu zambind.
-Nu-l lovi! spuse repede brunetul vizibil ingrijorat.
-Nici nu aveam de gand. ii spun eu luandu-mi in brate cainele si mangaindu-l.
-Acum ca catelul nu ne mai musca mai putem sa stam pe aici.spuse blondul natural.
-Mai am inca 3 caini in curte stii…? Ii spun eu ironica.
-Hai baieti sa mergem. spuse brunetul ce parea mai treaz .
-Dar eu vreau sa mai stau de vorba cu domn’soara. spuse roscatul natural.
-Bine ramai aici. Eu am plecat. continua brunetul bagandu-si mainile in buzunarele de la blugi si plecand.
-Hei stai venim si noi. au spus ceilalti si s-au luat dupa el.
Dupa ce cei 6 baieti au disparut dupa colt am observat ca era ceva pe jos ce nu ar fi trebuit sa fie acolo.


2.Cautarea.

In mijlocul drumului era un patrat mic de piele, de la distanta ti se parea a fi o bucata de material, dar daca o vedeai de mai aproape iti dadeai seama ca era un portofel. L-am luat de jos si l-am deschis. Inauntru nu era decat o bacnota de 10 lei, niste bonuri de la magazine, o legitimatie la biliard-ul din centrul orasului, un buletin si atat. Dupa ce l-am dus pe Moxi in curte am intrat in casa si m-am indreptat direct spre calculator. Desi aceste zile petrecute in fata calculatorului pareau risipite fara niciun rost au inceput sa apara si beneficiile. Uneori cand ma plictiseam de tot si pe calculator incepeam sa ma joc dea “detectivul”, gasisem un program unde puteam sa ma “plimb” pe globul pamantesc imi arata imagini chiar si de pe luna. Cred ca am vizitat aproape toate coltisoarele lumi, dar puteam gasi si adrese fixe. Am tastat adresa de pe buletin. Era la distanta de vreo 3-4 km de casa mea, asa ca m-am hotarat sa merg maine cu bicicleta si sa-i returnez buletinul. Numele baiatului era “Alphonso Monchi”.M-am uitat si la poza, era un baiat brunet cu ochi caprui deschis spre auri. Formatul fetei era normal pentru o persoana de 14 ani, nu avea trasaturi masculine prea accentuate. Presupun ca este unul dintre cei doi bruneti din seara asta, nu stiu de ce dar as fi sperat sa fie al doi-lea brunet… m-am intins in pat cu speranta ca as putea adormi pentru a nu ma trezi prea tarziu maine, desi asta nu ar fi fost o problema. Nu am putut sa dorm de loc aja ca m-am dus la televizorul din sufragerie, pe la 6 m-am intors inapoi in camera si am adormit cam peste vreo juma de ora.
Dimineata cand m-am trezit, adica fiind ora 1 nu se mai poate numi dimineata, m-am dus la bucatarie sa mananc ceva. Pe masa aveam un biletel de la mama in care imi spunea ca ea si tata vor fi plecati toata ziua si se vor intoarce diseara la 8. Era bine, nu trebuia sa inventez vreo scuza ca sa pot sa ma duc sa-i returnez buletinul tipului acela. Pe la 2 am plecat de acasa, cand am ajuns in cartier m-am pierdut printre casele ce aratau identic. Noroc cu numerele de langa porti, dar tot nu puteam sa dau peste numarul 183, eram pe la numarul 159 si in fata se vedea o infundatura. Intr-un final am ajuns la capat si spre fericirea mea casa ce o cautam era acolo. In fata usi de la intrare erau trei baieti. Roscatul natural, brunetul cu suvite roscate si unul dintre bruneti. Am rezemat bicicleta de gard si m-am dus langa ei.
-Hei baieti. le-am spus eu zambind.
-Aaaa…cine esti si ce vrei? ma intreba brunetul intorcandu-se spre mine, ca si ceilalti baieti de alt fel.
Acum ca era ziua le puteam vedea mult mai bine fetele. Brunetul care vorbise acum nu era brunetul pe care vroiam eu sa-l vad, seara trecuta nu le vazusem fetele foarte bine, dar ii puteam diferentia prin voce. Brunetul acesta avea ochii negri, apropae la fel de negri ca ai mei. Roscatul natural avea ochii verzi deschisi ce se potriveau perfect cu parul lui si cu hainele lui de rapp-er. Brunetul cu suvite avea ochii tot verzi, dar nu la fel de frumosi ca celalalt, avea ochi de verde spre caprui deschis.
-Oameni nu vorbesc cu noi. spuse roscatul mirat ca ii bagasem in seama.
-Inseamna ca nu prea stiti sa va faceti prieteni. le spun eu sunand la sonerie auzindu-se un “Vin acum” din casa.
-Nu ne-am exprimat bine inseamna. imi spuse baiatul cu suvite. Oameni NU au voie sa vorbeasca cu noi. continua el zambind rautacios.
-Si de ce ma rog?
Nu am avut timp sa mi se raspunda la intrebare pentru ca usa s-a deschis iar de dupa ea a aparut blondul vopsit de seara trecuta. Am ramas uimita cand l-am vazut asteptandu-ma ca la usa sa raspunda brunetul meu. Am scos portofelul din buzunar si m-am uitat la buletin.
-Tu esti Alphonso Mochi?
-Da! Pentru prieteni “Al”. zise el zambind prieteneste
Ii raspund si eu la zambet cu unul timid si ii arunc portofelul mormaind un simplu: ”Poftim”
-Hei! ma striga el dupa ce eu m-am intors sa ma duc spre bicicleta.
Cand l-am vazut intinzand mana spre mine cu bacnota de 10 lei din portofel am ridicat o spranceana.
-Iti bati joc de mine?
Dupa ce mi-am dat ochii peste cap m-am dus la bicicleta si m-am indreptat spre casa. Dupa ce am trecut de 3 case l-am vazut si pe brunetul meu. Mergea cu mainile in buzunare lejer, chiar euforic, ascultand muzica la mp3-ul pe care il avea ascuns in buzunar. Acum ii puteam vedea ochii,desi statea cu privirea in sus admirand cerul senin. Ochii lui erau de un albastru pur, deschisi, mai deschisi ca cerul, as fi preferat de 1000 de ori sa ii admir ochii decat sa ma uit la cer intr-o zi senina ca asta. Erau atat de frumosi… Cand am ajuns acasa mi-am petrecut restul zilei ca si una normala.
Usor, usor a trecut si restul vacantei, mai ieseam uneori seara la 3 sa vad daca mai dau de ei cel putin inca o data, mai treceam “din greseala” prin cartierul blondului cu bicicleta. Dar nu l-am mai vazut pe niciunu parca se evaporasera cu toti.

3.Cei 6.

Vara acum era deja in trecut, fiind inlocuita de necrutatoarea toamna. O data cu toamna, spre fericirea mea si spre dezamagirea altor copii, scoala se apropia si ea. Desi nu vroiau sa recunoasca toti se bucurau de inceperea scolii. Acum reveneau vechile obiceiuri, vechile pozne facute regulat una mai grava ca alta. Alte amenintari de la profesori, alte pedepse, alte referate de facut in plus totul for face parte din nou din viata noastra.
Ca de obicei la intrarea in scoala trebuia sa prezinti vechia si jerpelita legitimatie . In timp ce stateam la coada sa intru in curtea scoli priveam legitimatia. Doua cuvinte: “Amira Horishi”, numele meu, se decolorase din cauza timpului si cu putin ajutor din partea mea cand am uitat-o in sacou si am dat sacoul la spalat. Si poza de asemenea era curatata nemainteleganduse aproape nimic.
Spre mine alerga o fata cu parul saten si cu ochi caprui ciocolati. Alerga vesela spre mine ca si cum ar fi descoperit o comoara. Buna dispozitia ei ma molipsit si pe mine si am afisat un zambet entuziasmat intinzandu-ma cu mainile deschise spre ea.
-Amy!!! Imi striga ea porecla, pe care tot ea mi-o daduse, aruncandu-se in bratele mele ce apoi au strans-o mai aproape.
-Mi-a fost dor de tine Any! i-am spus eu cufundandu-mi fata in parul ei, tragand tare aer in piept sa-i simt iar mirosul dulce al celei mai bune prietene ale mele .
Pe ea in realitate o cheama Anita Koshine, dar daca ea mi-a pus o porecla eu de ce nu i-as fi pus? Am intrat cu ea in curtea scoli incepand deja sa-mi povesteasca ce a facut in vacanta. Dupa ce mi-a povestit non-stop in timpul festivitati de incepere a anului ce a durat aproape doua ore mi-a spus la intrarea in clasa ca nu a avut o vara chiar foarte incarcata. M-am abtinut sa nu ii spun ca cu toata povestea pe care mi-a spus-o as fi putut scrie 3 romane. Any are un stil aparte de a povesti lucrurile, mereu cand imi vorbeste nu mai vad nimic in stanga si in dreapta, sunt total absorbita de cuvintele ei. Chiar daca ar fi spus doar o gluma banala eu tot as fi impresionata de modul ei de a povesti si de a-mi atrage atentia. Dabia cand am ajus in clasa si m-am asezat in vechea mea banca mazgalita si scrijelita m-am uitat sa ii revad pe colegii mei.
M-am uitat fascinata la toti. Desi trecuse doar o vara pareau atat de schimbati si in acelasi timp atat de la fel… Dupa ce m-am uitat la fiecare persoana am inceput sa inspectez clasa sa vad vechile urme de pe pereti facute ba din greseala ba intentionat ce imi aminteau de diverse intamplari amuzante. Am vazut ca pe langa bancile de cate o persoana ce erau si anul trecut s-au mai adaucat inca 6, asezate in 4 randuri.
Dupa ce m-am intors cu picioarele pe pamant din lumea amintirilor am vazut cum Any intra in clasa. Cand a iesit? Am vazut-o indreptandu-se entuziasmata spre mine cu zambetul ei specific pe buze.
-Vesti noi. zise ea vesela.
-La ce barfe ai mai tras cu urechea? o intreb eu ironica.
La inceput s-a bosunflat dar apoi a inceput sa vorbeasca din nou prefacandu-se ca nu a auzit ce am zis:
-O sa avem 6 noi colegi, baieti, o sa-i avem colegi pe “Cei 6”. spuse ea vesela urland ultimele doua cuvinte.
-Si cine ma rog mai sunt si astia? intreb eu lejera, dar gandul ducandu-ma spre 6 baieti pe care ii intalnisem in mijlocul vacantei.Dar nu puteau fi ei, era imposibil, au disparut si nu vor aparea asa acum din senin. Dar daca erau ei? Va fi si brunetul meu acolo? Normal ca va fi si el. Dar sigur nu sunt ei.
Dupa ce siroaiele de ganduri mi se amestecau intre ele prin cap in clasa au intrat baietii, noii colegi… Blondul natural, caruia era prima oara cand ii vedeam culoarea ochilor de un caprui inchis, intra primul. Fiind urmat indeaproape de Al blondul vopsit, apoi brunetul cu suvite, roscatul, brunetul cu ochii negri si…atat? Unde era brunetul meu? Ce au facut cu el? Any zicea ca vor fi 6, unde este al 6 lea? Nu am avut timp sa imi dau seama ca nimeni nu imi va raspunde la intrebarile nerostite cand soarele meu a intrat pe usa. Cu capul in nori ca de obicei, cu mainile in buzunare, ochii superbi inexpresivi gandindu-se la un lucru necunoscut lumii din jur. Cu toti s-au asezat pe primul rand de la usa. Brunetul meu a ajuns in spate de tot si a vazut ca nu mai avea o banca si ca trebuia sa se duca in fata. Daca o sa vina in fata o sa stea vizavi de mine. O doamne! Dar din pacate el l-a trimis pe celalalt brunet in fata. Ce spre surprinderea mea sa ridicat fara sa comenteze nimic si s-a asezat vizavi de mine.
-Ei sunt “Cei 6” . spuse Any ca si cum ar fi spus numele vrunor zei.
In scurt timp a aparut si profesorul pe usa impreuna cu catalogul.


4. Zeii

Vechiul nostru diriginte, dl. Honori, caruntit in cap din cauza anilor ce ia lasat in urma, dar si din cauza problemelor pe care i le faceau elevii, intrase acum pe usa cu un nou catalog pe care scria mare “X B”. Profesorul s-a asezat la catedra, iar dupa ce ne-a privit clasa in ansambu a inceput sa vorbeasca:
-Anul acesta vom avea 6 noi elevi. Baieti va rog sa veniti in fata clasei si sa va prezentati.
“Cei 6” au mers agale in fata clasei unul in spatele celuilalt ca si cum si-ar fi repetat aceasta miscare de zeci de ori. Probabil erau prieteni de cand erau mici si au petrecut foarte mult timp impreuna incat se sincronizau perfect unul cu celalalt. Se “mulau” unul dupa celalat parca fiind una si aceiasi persoana.
Dupa ce s-au asezat in fata clasei au inceput sa-si spuna numele:
-Alphonso Mochi, Al.spuse blondul vopsit zambind, fiind primul din rand stand langa catedra si avand restul grupei in stanga sa.
-Heroshi Kaname, Hero. spuse blondul natural neexprimand niciun sentiment. Porecla lui ma ducea cu gandul la semnificatia cuvantului in limba engleza, dar cred ca era doar pur si simplu o coincidenta, nu prea semana cu un erou.
-Susuke Nesa, Nessi. spuse brunetul cu suvite roscate. Si porecla acestuia ma ducea cu gandul departe. De ce e poreclit dupa monstrul din Locness?
- Mario Mario, Mori. spuse roscatul natural zambind si el prieteneste.
-Zero Uzachi. spuse rece brunetul cu ochii negri asemanatori cu ai mei.
-Wang Zi, Zi. spuse intr-un final brunetul meu ce era ultimul din rand. “Print”? Din cultura mea generala in Taiwanesa “Wang Zi” inseamna “print”, ce nume potrivit pentru brunetul meu cu ochii albastri.
-Copii ei sunt noii vostri colegi asa ca va rog sa fiti primitori cu ei. spuse dl. Honori dirigintele clasei.
-Aduceti la mine. imi sopti Any din spate deoaece spre fericirea amandurora dirigintele a asezat-o fix in banca din spatele meu.
Am chicotit usor ca sa-i raspund la gluma.
-Deci cine se ofera ca in pauza de masa sa le prezinte scoala noilor elevi? intreba dl. Honori.
Toata lumea ridica mana sus instantaneu, eu eram singura care nu o facuse inca. Fetele vroiau sigur sa-i impresioneze pe cei 6 “zei”, dar baietii? Probabil vroiau doar sa se aiba bine cu ei. Am ridicat si eu intr-un final mana mai timida, desigur si eu faceam parte din grupa fetelor ce vroiau sa impresioneze. Ce nu as fi dat ca brunetul sa se uite la mine… Dar tot eram putin mai timida, insa doar putin, asta se putea schimba.
-As prefera sa ne faca pe ghidul fata aceasta. spuse Al.
Eram uimita sa vad cu cata usurinta ii puteam pronunta numele in gand, ca si cum ne-am cunoaste de ani de zile si am fi prieteni la catarama. Adevarata uimire m-a izbit cand mi-am dat seama ca fata la care se referea Al era de fapt Any…
-Eu? spuse si mai uimita Any ridicandu-se in picioare.
-Nu tu. Ea. continua Al aratand de data asta spre mine.
Any s-a asezat jos trista si m-am ridicat eu. Am vazut-o destul de suparata asa ca m-am gandit ca as putea sa o inveselesc.
-Domnule Honori…as putea sa o iau si pe Any sa ma ajute sa le arat scoala baietilor?
-Sigur! Poti sa iei pe cine vrei. mi-a raspuns profesorul indiferent
-Si eu!
-Si eu!
Au inceput sa se tot auda “Si eu!”-uri din clasa.
-Hei! Gata, gata! Merg doar Amira si Anita. a spus intr-un final dirigintele.
Dl. Honori in tot decursul orei ne-a prezentat orarul saptamanal, numele profesorilor
vechi si noi si ne-a spus sa ne dam silinta in cursuri deoarece vor aparea si beneficiile.
Dupa ora dirigintelui a venit deja pauza mare, astazi fiind un program mai scurt deoarece este prima zi de scoala. Dupa pauza urma sa avem ceremonia de incepere a anului, scoala noastra era diferita de celelalte scoli mai intai repartizand noi elevi in clase iar apoi facand ceremonia de inaugurare a unui nou an scolar. Directoarea noastra era una dintre cele mai amuzante si petrecarete directoare din lume. Tin minte ca anul trecut s-au dat petreceri cu toata scoala: la inceputul anului, cu ocazia sarbatorilor de iarna, si la sfarsit de an. Numai adaug ca cei ce terminau clasa a 12-a faceau un banchet de milioane la un hotel de 5 stele la munte inchirind tot hotelul pentru 4 zile, puteai spune ca costa o avere, dar cum plateau toti elevi claselor de-a 12-a si profesori care erau prezenti suma se mai diminua. La fiecare aniversare a vrunui professor sau a vrunui elev mai evidentiat prin capacitatile sale mentale supraomenesti, directoarea strangea toata scoala in curtea din spate pentru ai canta “La multi ani!” sarbatoritului. Nu te puteai plictisi niciodata intr-o scoala ca asta. Desi cu o astfel de directoare ati crede ca scoala asta se duce de rapa creand numai analfabeti sau copii de bani gata cu gandul numai la petreceri. Daca te plimbai prin scoala nu vedeai nicio fata sau vreun baiat gen tocilar cu ochelari de vedere cat geamurile de la masina cu o rama pentru mosi, mai erau personae cu probleme de vedere insa rama era de bun gust la fel ca si hainele. Cu toate acestea, elevii prestigiosului nostru liceu mereu avea premianti ce ocupau locurile 1, 2 sau 3, rar se mai inscriau elevi de la scoala noastra si luau mentinuni. De obicei mentinunile erau luate la concursurile pe toata tara.
-Haideti sa ne aratati scoala. zise Al venind si oprindu-se intre banca mea si a lui Any oprindu-mi gandurile ce umblau aiurea catre premiile scoli noastre prestigioase.
-Haideti . spuse prea entuziasmata Any, se pare ca nu prea poate sa-si stapaneasca sentimentele… Sper ca eu o sa ma descurc mai bine…
- Haide. spun eu intr-un final ridicandu-ma de pe scaun si oftand.
Turul nostru a inceput din curtea scoli unde eu i-am condus pe baieti sa vada terenurile de baschet, fotbal si hambal. In timp ce Any le povestea vesela ca toti 6 se pot inscrie in ce echipa de sport vor, eu ma uitam aiurea pe cer si la copaci tragand din cand in cand cu ochiul la Zi ce se uita si el in toate partile cu o expresie curioasa. Apoi i-am condus pe toti catre cabinetul directoarei ce era vizavi de cancelarie.
-Deci aici e locul pe care o sa tot il frecventam, ah? spuse Mori uitandu-se pe pereti la tablorile din diferiti ani ce se aflau acolo.
-Doar daca aveti cand sa faceti pe nebunii pe aici. ii spun eu uitandu-ma la el
Dupa ce baieti au mai intrebat diferite lucruri legate de profesori si cat de exigenti erau, raspunsurile fiind date de catre Any cu un entuziasm obijnuit, i-am dus pe baieti la etaje sa vada libraria, sala de fizica si de chimie, magazinul din scoala, cabinetul medical si stomatolog si sala de unde se coordona radioul personal al scoli.
Turul a fost destul de linistit, spun asta ignorand fetele ce tot se fataiau pe langa cei 6 baieti si ce le tot cereau autografe de parca ar fi fost cine stie ce vedete. Insa baieti au inceput sa rada si au refuzat sa dea autografe sau sa faca poze cu fetele. L-am vazut prima oara pe brunetul meu razand…era atat de dulce si parea atat de inocent incat ma facut sa zambesc si eu tot restul turului. Nu a mai fost mult de aratat…ne-am indreptat direct catre cantina. Insa pe drum Any a avut nevoie la toaleta asa ca a trebuit sa o asteptam si pe ea, cu ocazia asta le-am aratat si una dintre bai baietilor. Eu am ramas cu ei pentru ca singuri nu se puteau lupta cu marea de fete ce stateau in jurul lor, nu ca eu as fi de vrun mare ajutor...
-Mai asteptati putin si o sa scapati si de noi la cantina. le spun eu uitandu-ma in alta parte.
-Hei ,nu vrem sa scapam de voi, macar voi nu sunteti obsedate de noi. spuse Al uitandu-se in stanga si in dreapta catre fetele ce se tot fataiau pe acolo.
-Sau doar tu, nu pot spune acelasi lucru si despre… zise Hero aratand cu capul spre baia fetelor.
-Hei! Nu o cunosti asa ca nu o judeca! am sarit eu cu gura pe el.
-Calmeaza-te. imi spuse Zi dandu-si ochii peste cap. Se referea doar ca seamana putin cu ele la comportament, dar asta nu inseamna ca nu se va obijnui cu timpul. continua el uitandu-se in ochii mei.
Daca nu i-as fi venerat vocea nu as fi auzit nici ce-a mai accentuate silaba pierdandu-ma in ochii lui perfecti, superbi, minunati. Stiam ca de acum incolo el imi va vizita visele in fiecare seara a vieti mele nelasandu-ma sa-l uit.
-Voi aveti de gand sa va imprieteniti cu niste fete? intreba cu scarba Zero.
-Ce vrei sa zici? il intreb eu maraind de nervi. Cum putea sa vorbeasca asa despre noi? Ne crede vreun specimen ce trebuia ignorat sau ce?
-Nu-l cunosti. spuse Nessi zambindu-mi prieteneste.
-Hei sunt de treaba fetele si nu sunt ca celelalte si asta e ceva. spuse Al. Asa ca eu cred ca ar trebui sa le indtroducem si pe ele in club, ar fi dragut sa avem membri noi. continua blondul vopsit.
-Al te cunosc de cand te-ai nascut. Tu spui asta fiecarei fete care ti-a picat cu tronc. Asa ai spus si de fata de pe insula, te-ai lins cu ea juma de vara si GATA asta e! Toate sunt la fel frate numai niste profitoare fara inima, numai pune la suflet tot. spuse brunetul nervos.
Au fost pe o insula jumatate de vacanta? Asta explica faptul ca nu i-am mai vazut apoi. Poftim? Ce a zis de fete?
-Hei “frate” care il cunoaste pe Al de cand s-a nascut, nu zic ca fetele stau in jurul vostru de parca v-ar venera, dar nu sunt TOATE asa! Ma imaginezi pe mine servindu-te ca o sclava in limba dupa tine? spun eu scoasa din sarite de vorbele baiatului. Cred ca am devenit prea tupeista… ar trebui sa mai incetinesc...
-Nu-mi spune ca nu esti in limba dupa niciunu. Ce zici de Al? Nu, nu e Al. Poate Hero? A nu! E Zi. spuse el la sfarsit afisand o fata ca si cum ar fi aflat cel mai mare secret.
Poftim??? Si-a dat seama? Nu nu poate fi asta! O fi zis la nimereala. Sigur a zis la nimereala. Sper ca a zis la nimereala… cand mi-am dat seama ca sunt imbujorata in obraji toti si-au intors privirea catre Any ce tocmai iesise din baia fetelor.
-Ce se inatmpla aici? intreba ea nedumerita.
-Sti cum se spune “Ochii negri sunt cei mai razbunatori”. ii spun eu uitandu-ma cat am putut de urat la el si facand un pas in fata apropiindu-ma de el.
-O da stiu! spuse si el aparand in fata mea uitandu-se la mine de sus cu ajutorul inaltimi lui.
Ne-am lipit unul de altul, daca in locul lui ar fi fost Zi si m-ar fi luat in brate cu siguranta m-as fi facut rosie toata, dar in circumstantele date…plina de nervi fata in fata cu un tip cu tupeu si cu un chef de bataie de mult pierdut…
-Hei! au spus Al si Nessi simultan.
Al tragandu-ma pe mine un pas inapoi si prinzandu-mi mainile, iar Nessi pe Zero. Hero ne-a pus mana pe piept mie si lui Zero pentru a ne indeparta.
-Mana. spun eu ironica calcandu-l pe Hero pe picior, acesta reactionand exact cum am sperat, se dadu un pas inapoi si isi masa piciorul cu ambele maini.
-De ce ai facut asta? se rasti Zero nervos apropiindu-se de mine dar fiind impins de Zi ce statea cu fata la mine si cu spatele la Zero impingandu-l usor cu spatele inca cu mainile in buzunare.
-Frate cred ca tu nu ai vazut unde ia pus mana. zise ironic Mori sustinandu-ma.
-Ia cam pus mana pe cupa sutienului. zise Any incercand sa ocoleasca adevarul dar in acelasi timp sa se si subanteleaga tot.
-Ce ar fi sa mergem sa mancam. Sunt lihnit. spuse Al incercand sa mai inmoaie situatia.
Deodata Zi se tot apropia de mine cu o fata uimita. Si-a scos mainile din buzunare si si le-a pus pe talia mea. Dupa ce n-am lipit unul de altul si dupa ce m-am inrosit el tot a continuat sa mearga obligandu-ma sa ma lipesc si de Al, iar Al era obligat in continuare sa se dea in spate. Mi sa dat drumul la maini, iar ele au aterizat pe umeri solizi ai lui Zi. Al s-a dat la o parte in spatele meu, dar eu tot mergeam inapoi…
-Zero ce ai de tot impingi? intreba iritat Zi.
Dupa ce mi-am luat privirea de pe fata perfecta a brunetului putin incruntata acum, mi-am dat seama ca Zero ma prinse de brate si ma tinea strans, iar pe Zi il impingea din spate.Deci nu Zi era cel ce se apropia de mine intentionat…
L-am strans mai aproape pe Zi de mine desi acest lucru era aproape imposibil desi eram lipiti unul de celalalt. El si-a dat seama ca-l strangeam mai aproape si ma privea mirat, i-am zambit, nu puteam sa nu profit de momentul asta asa ca am inspirit tare pentru ai putea pastra mirosul in mine, si ne-am rasucit pe toti trei astfel incat acum Zero trebuia sa se loveasca de zidul ce se afla la doar 5 cm. distanta de noi. Dar nu s-a oprit, a inceput sa ne impinga in partea cealalta vrand sa ne loveasca de zidul opus. M-am enervate. Dar m-am enervate rau.
-Stii ceva? zic eu scoasa din sarite lasandu-mi mainile da pe umeri lui Zi si lasandu-le pe bratele brunetului cu ochi negri infigandu-mi unghile cat de tare am putut in pielea lui pana la sange.
-Femeie nebuna! urla el dandu-ne drumul mie si lui Zi.
Iar brunetul meu si-a bagat mainile in buzunare, dar a ezitat putin cu mainile pe talia mea sau doar mi s-a parut mie?
-Copil turbat! ii raspund eu cu un alt urlet.
Gura lui Zero a fost acoperita de Mori iar a mea de catre Any.
-Hai sa mergem o data la masa. spuse enervat Hero.

5. Tentatii

Pe drumul in spre cantina ne impartisem in 2 tabere. Grupul meu si cel al lui Zero, grupul “bun” si cel “rau”, “noi” si “ei”. In grupa mea eram doar eu, Any, Al si Hero. Zeul meu mergea alaturi de tabara “adversa” indiferent cu mainile in buzunare, nu prea parea sa fi observat ca ne despartisem in doua echipe, si daca ar fi faut-o, ceea ce este putin probabil la cat de euforic era, nu cred ca s-ar fi alaturat niciuneia dintre ele, sau poate s-ar fi alaturat lui Zero? Oricum gandul ca nu era atent la ce se intampla in jur ma mai relaxa diminuand sentimental de tristete pe care il aveam vazand ca sta de partea lui Zero si nu a mea. Adica cum pot sa il vad de partea mea? Pe Zero il cunoste de cand s-au nascut, iar pe mine ce ma cunoaste de cateva ore… In grupa lui Zero era printul meu si restul lumi, Mori si Nessi. Eu tot aveam impresia ca aceste doua grup erau de fapt facute pentru a ma opri pe mine si pe Zero sa ne luam la harta din nou, dar era doar o suspiciune…
Dupa un drum scurt pana la cantina, in care am incercat sa-l ignore pe Zero cat am putut de mult, am intrat in sala de mese unde toate fetele i-au asaltat pe baieti ca o avalansa. Erau cate zece fete la fiecare baiat, Any a incercat sa indeparteze fete care il asaltau pe Al insa o fata a inceput sa comenteze la ea.
-Cine esti? Si ce vrei? Nu poti sa-l pastrezi numai pentru tine.
-Dar nu-i al meu. zise Any trista cu o voce joasa lasand capul in jos .
-Inca… ii spuse Al. La auzul acestui cuvant Any ridica privirea uimtita catre blond, iar acesta ii zambi si ii facu cu ochiul. Am chicotit vesela deoarece presimteam ca se va intampla ceva dragut intre ei doi.
-Ok Any tu du-te si salveaza-i de la moarte pe Al, Hero si Zero si ma duc la restul, ok? Ne vedem la masa 10 vad ca e libera. ii spun eu fetei ce parea in transa dar in acelasi timp imi auzi cuvintele.
-Bine.
Dupa ce am vorbit cu Any m-am indreptat spre cercul cel mai apropiat, cel a lui Nessie. Am inceput sa trag de umeri, de maini si uneori cred ca nimeream din greseala si alte locuri. Am primit din greseala un cot in gura destul de dureros.
-Esti in regula ? ma intreba Nessie abtinandu-se sa nu rada.
-Da e in regula, poti sa razi nu ma supar. spunand acestea brunetul suvitat a inceput sa rada cu pofta.
Presupun ca rasul lui pentru fetele din jur era clinchetul de clopotei din Ajunul Craciunuilui, deoarece ele au ramas amortite, ramanand sa-i admire fata si buzele ce se mulau usor dintr-un zambet mare intr-un ras gingas ca de copil. Cred ca o sa ma inteleg destul de bine si cu Nessi, dar ce tot spun eu aici? Vorbesc de parca m-as muta cu ei intr-o casa si ar trebui sa pretec restul vieti mele acolo…Profitand de momentul de euforie in exces a fetelor l-am apucat repede de brat pe Nessi si l-am tras afara din multimea ducandu-l pe baiat la masa la care stabilisem. Acolo se afla deja Al uitandu-se la Any cum se lupta pentru al putea elibera si pe Hero.
-Hei. spuse Al zambind
-Buna. Hai ca acum ma duc dupa Zi. spun eu facand semnul paci si intorcandu-ma la multimea din spatele meu.
Cand brunetul ma vazu imi zambi prieteneste, zambetul lui fermecator. Cat de obsedat sa fii? Am inceput sa-i diferentiez zambetele… pana acum am descoperit doar doua, cel prietenesc, cel folosea chiar in momentul asta, si cel de politete, pe care il folosise in clasa cand ii raspunse profesorului la o intrebare nesimnificativa. Nu a trecut mult si am inceput si eu sa fac parte din fetele ce se roiau acum prin jurul lui. Ce fac aici? Recunosc il plac, dar eu sunt aici ca sa-l salvez nu ca sa-l venerez… o sa am timp si de asta mai tarziu. Am inceput sa trag iar de fete incercand sa le indepartez, dar iar am incasat una in fata. Ma asteptam sa inceapa sa rada, asta ar putea deveni o metota de ai scapa de fete: eu sa ma lovesc , ei sa rada, fetele sa fie ametite si sa-i trag de acolo. Dar spre surprinderea mea Zi ma privea ingrijorat.
-Esti bine? intreba el cu o privire grijulie.
-Da, nu am patit nimic. spun eu masandu-mi barbia.
-Domnisoarelor va rog puteti sa ma lasati in pace acum am putina treaba, vorbim mai incolo bine? intreba Zi politicos fetele afirmand din cap fiind incapagile sa pronunte vreo litera corect datorita “magiei” ce o imprastia Zi in jurul lui fara sa-si dea seama. Apoi dupa ce scapa de gloata de fete se indrepta spre mine.
-Esti bine? intreba el luandu-mi barbia intr-o mana si masandumi-o.
-Da… sunt bine. ii raspund eu. Cred ca m-am cam inrosit…
Imi pun mana pe mana lui, iar apoi il trag dupa mine usor pana la masa. Acolo deja era toata lumea mai putin Mori pe care trebuia sa-l “salvez” eu.
-Vin sa te ajut. Imi spuse Any zambindu-mi fara sa o rog nimic, totusi nu ma deranja pentru ca asa era mult mai usor.
Ne-am indreptat amandoua spre grupul de fete ce stateau in jurul lui Mori si am reusit sa indepartam fetele cu usurinta. L-am dus si pe el la masa. Apoi ne-am indreptat spre coada de unde luam mancarea. Cand am ajuns acolo toata lumea sa dat la o parte sa faca loc zeilor… chestia asta devenea si enervanta si de ajutor in acelasi timp. Dupa ce ne-am intors la masa Any deja isi trase un scaun de la o alta masa libera pentru a se aseza in unul din capetele mesei de 6 persoane.
- Noi mergem la alta masa, ar trebui sa-i mai lasam si pe baieti sa respire. ii spun eu lui Any zambindu-i. Ea s-a ridicat dezamagita de la masa cu privirea in jos putin trista.
-E ok nu ne deranjati. spuse Al
-Puteti sa ramaneti si voi. spuse Mori zambindu-ne prieteneste
-E in regula puteti sa plecati, chiar vrem sa fim singuri. spuse Zero
-Ramanem! spun eu hotarata ducandu-ma la capatul celalalt sa stau langa Zero si Mori, deoarece la capatul unde eram acum Any deja se aseza-se la masa sa stea langa Al si Nessie.
Pe tot parcursul mesei am marai de vreo 2 ori la Zero nervoasa, dar ma calmam imediat cand imi facea Zi semen sa ma linistesc. Zero imi raspundea la maraituri asteptand orice moment pentru a icni o noua cearta, ba chiar o bataie. Recunosc si eu as fi vrut s ma iau la harta cu el… daca nu era Zi probabil ca ne bateam de mult. Ma multumeam doar imaginandu-mi cum il bat pe Zero pana sa stea in genunchi si sa imi implore mila, sa-mi implore in genunchi cu lacrimi in ochi sa-l las in viata si sa nu-l mai torturez, iar eu sa rad in fata lui si sa il decapitez… O da! Ce bine ma simt. M-am simtit mult mai bine dupa asta, am ineput sa zambesc si sa chicotesc singura ca o nebuna. Parca as fi o sadica din aceea care ii place rautatea.
-Ce e asa de amuzant? intreba Mori zambind si el fiind amuzat de mine.
-Nimic! ii raspund eu inca zambind ridicandu-ma de la masa si aruncand resturile la gunoi evitand alte intrebari. Ne vedem in clasa. spun eu punand o mana pe umarul lui Any.
-Vin si eu. spuse Any ridicandu-se cu tava si aruncand si ea resturile la gunoi.
Am mers cu Any la baie si am inceput sa vorbim.
-Al e asa de dragut…incepu ea din senin.
-Da va potriviti. ii raspund eu zambind.
-Mi-a facut cu ochiul. Si cand erau toate fetele pe el si am spus ca nu e al meu el a spus “inca”, ohh Doamne! E asa de dragut!
Cred ca mai avea putin si isi lua zborul, parea atat de fericita, mereu o vedeam vesela pe Any, era firea ei de a fi, era EA. Dar acum iti dadeai seama cu adevarat ca este in al 9-lea cer.
-Da stiu…Zi e dragut. spun eu aproape la fel de vesela ca ea.
Cand imi aminteam zambetul lui prietenesc, ochii lui in care ma scufundam mereu cand ii priveam ramanand de fiecare data fara aer, mirosul lui specific… ma inebuneau, toate, eram complet nebuna dupa el. Cand imi aminteam fiecare lucru legat de el simteam cum mai urc cate un norisor, zbatandu-ma sa ajung pe al 9-lea, ca si cum el era pe al 9-lea norisor al meu si ma astepta cu bratele deschise, cu zambetul lui minunat si cu ochii lui blanzi, de parca m-ar astepta sa ma stranga tare la pieptul lui si sa nu-mi mai dea drumul niciodata.
-Iti place Zi? intreba uimita Any
-Nu se vede? Deci e bine. spun eu usurata
-Ce dragut! spuse Any fesela luandu-ma in brate, i-am raspuns la imbratisare si am plecat amandoua vesele in clasa la brat.
Cand am ajuns in fata clasei nu aveam amandoua loc pe usa asa ca am inceput sa ne impingem una in alta razand. Any mai sireata asa de felu ei, a inceput sa ma gadile si a intrat prima in clasa.
-Ha! Prima! In fata ta! spuse ea vesela scotand limba la mine.
-A da? Lasa ca te prind eu. spun eu incepand sa o alerg prin clasa.
Any se duse in spate unde erau deja baieti si s-a dus la… Hero?
-Eroul meu! urla ea ca o nebuna razand. Salveaza-ma de aceasta cotoranta. zise ea aratand cu degetul spre mine ascunzandu-se dupa Hero.
-Ajut orice domnita la anaghie pentru ca eu sunt “the hero”. spuse blondul natural cu un zambet ca intr-un film cand personajul principal isi spune numele, cu sclipirea specifica in coltul guri de la dinti prea luciosi.
-Hero te amenint, daca o aperi pe ea vei fi si tu gadilat. Spun eu cu un picior in fata, o mana in sold, iar cealalta aratand amenintator spre Hero.
-Rezist la orice tortura. spuse el mandru.
Am inceput sa-l gadil pe Hero scapand repede de el deoarece se gadila foarte usor, apoi Any s-a ascuns dupa Mori, roscatul ma gadilat si el de cateva ori insa am trecut prin spatele lui si am gadilat-o o tura pe Any inainte sa se ascunda dupa Zi. O, mi-a atins punctual sensibil. L-am tras langa mine pe Al de brat si am inceput sa-i poruncesc:
-Tu - Zi! Eu - Any! Spun eu de parca ne-am fi aflat in epoca de piatra si nu as sti sa vorbesc.
-Nu! spuse Al dezaprobator. Tu - Zi! Eu - Any! spuse si el in aceiasi limba ca a mea, tragandu-ma pe mine in locul lui din fata lui Zi si pe el in locul meu.
Any ranjea la mine fiind multumita de aceasta turnura, Zi avea un zambet ciudat… un zambet mai pervers…se abtinea sa nu rada parca asteptand sa incep sa-l gadil sa-i dau un motiv de ras. I-am raspuns la ranjet lui Any si am inceput sa-l gadil pe Zi, iar Al pe Any. Zi incepuse si el sa ma gadile si ma tot impingea usor in spate. Am trecut pe langa Hero, l-am gadilat si pe el cu o mana cu celalalt gadilandu-l incontinuu pe Zi. Brunetul intrase si el in jocul meu si il gadila si el pe Mori cand am trecut pe langa el, la fel si cu Nessi. Acestia au inceput sa se gadile intre ei luandu-se “ciuma” in toata clasa bagandu-se si ei in joc. Zi ma impins pana ma lipit de perete, nu ma impingea rau cum facea Zero ci usor, ai fi spus ca merg singura cu spatele. Cand am ajuns langa perete si m-am lipit de el inca mai radea. Rasul acela gingas, mi-ar inveseli cea mai neagra zi, mar invia dupa ce as muri de 100 de ori, as fi dat orice sa-i aud rasul sau. Era atat de perfect, prea perfect. M-am ciupit singura de picior sa fiu sigura ca nu visez, dar mi-am dat seama ca, chiar nu visam, el era acum in fata mea si radea, iar eu stateam si ma holbam la el ca la o idioata. Cand am revenit cu picioarele pe pamant am vazut ca el nu mai radea si ca nu mai ma gadila, nu stiu cand ma oprisem sa-l gadil si eu, dar cred ca observase ca eram cu capul in nori. Acum ma privea cu niste ochi cum nu o mai facuse niciodata, ma privea cu niste ochi perversi. Nu ca m-ar fi deranjat… Si zambetul lui era diferit, era ca acela de dinainte sa incepem sa ne jucam. Imi placea. Si-a pus mainile pe talia mea si isi apropia usor capul de al meu. Eu mi-am pus mainile pe pieptul lui si imi inclinam capul usor intr-o parte. Buzele lui erau la doar 5 cm distanta de ale mele si inca se apropiau…acum mai era doar 2 mm distanta si intr-o secunda s-a epuizat si aceasta distanta. Mi-a atins buzele usor, nu a avut tip sa isi apese buzele peste ale mele, deaoarece s-a auzit usa de la clasa si am sarit amandoi ca arsi. El s-a da un pas inapoi, iar eu m-am mutat intr-o parte, amandoi rosii in obraji. Lumea din clasa era prea distrasa de joc pentru a ne observa pe noi doi intr-o incercare de sarut, sau sa-l auda pe dirigintele nostru cand a intrat in clasa. Profesorul era si el prea distras ca sa se uite direct la mine si la Zi, s-a asezat la catedra si si-a dres vocea pentru a atrage atentia. Toti copii cand l-au vazut sau oprit din joaca si au alergat la locul lor. In 2 minute deja toata lumea era la locul lor stand drepti in banca cu privirea in fata. Nu m-am putut abtine si m-am uitat la Zi cu coada ochiului… si el se uita la mine si cand a vazut ca mi-am dat seama de asta a intors capul repede, ca si mine de alt fel…
-Copii mergem la deschiderea scoli. Asa ca grupati-va cate doi si sa mergem. spuse dl. Honori
Toti elevi clasei s-au aliniat cate doi, eu ca de obicei cu Any, iar cei 6 intre ei. Dirigintele ne-a rugat pe mine si pe Any sa conducem clasa la careul din curtea scoli deoarece dumnealui avea putina treaba, deci eu si cu Any trbuia sa stam in fata, iar baieti in spate. Dupa ce am ajuns si noi la careu a inceput si directoarea sa citeasca discursul.